834 matches
-
și col., Diabetes, 2004) a fost demonstrată ca operantă prin anularea genei POMAC (pro-opio-melanocortinei) la șoareci, prin inginerie genetică. Acești șoareci dezvoltă rapid hiperfagie, hiperinsulinemie și obezitate. În plus, agoniștii receptorilor melanocortinei pot influența expresia receptorilor adiponectinei, mediind astfel apariția insulinorezistenței (Blucher și col., Diabetes, 2004). Intervenția peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali mediatori ai tulburărilor centrale în reglarea aportului alimentar. Întrucât stilul modern de viață (considerat generator al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali mediatori ai tulburărilor centrale în reglarea aportului alimentar. Întrucât stilul modern de viață (considerat generator al complexului de tulburări ce caracterizează sindromul insulinorezistenței) cuprinde, pe lângă alimentație și sedentarism, un important grad de stres social, intervenția acestui factor a fost și ea studiată. Recent Kreyer și col. (56) analizează activarea sistemului nervos simpatic indusă de hiperalimentare ca factor de inducere a insulinorezistenței. Cu mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
caracterizează sindromul insulinorezistenței) cuprinde, pe lângă alimentație și sedentarism, un important grad de stres social, intervenția acestui factor a fost și ea studiată. Recent Kreyer și col. (56) analizează activarea sistemului nervos simpatic indusă de hiperalimentare ca factor de inducere a insulinorezistenței. Cu mai mulți ani în urmă, noi am stabilit o relație pozitivă între apariția T2DM și stresul reprezentat de cutremurul din 4 martie 1977 (42). Rolul dezechilibrelor alimentare în inducerea atât a T2DM cât și a sindromului insulinorezistenței este larg
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
inducere a insulinorezistenței. Cu mai mulți ani în urmă, noi am stabilit o relație pozitivă între apariția T2DM și stresul reprezentat de cutremurul din 4 martie 1977 (42). Rolul dezechilibrelor alimentare în inducerea atât a T2DM cât și a sindromului insulinorezistenței este larg dezbătut în ultimii ani (3, 56, 60, 79, 93, 95). Aceste dezechilibre alimentare sunt mediate de o serie de peptide hormonale produse periferic și acționând la nivel central (68, 83). Rolul particular al deficitului de magneziu în alimentație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
68, 83). Rolul particular al deficitului de magneziu în alimentație ca factor diabetogenetic merită atenție (86) întrucât un astfel de factor poate fi ușor influențat printr-o intervenție nutrițională (3, 69, 94). Un factor patogenetic comun pentru T2DM și sindromul insulinorezistenței este sedentarismul. În consecință, mușchiul a fost pus sub lupa cerectătorilor, care au înțeles că acest țesut mare consumator de energie este profund și pe termen lung afectat de hipoactivitatea caracteristică stilului modern de viață. Pe lângă creșterea marcată a conținutului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
modern de viață. Pe lângă creșterea marcată a conținutului de lipide în miocitele scheletice (46), recent s-a constatat în paralel și o creștere a ceramidei (1). Aceasta corelează cu creșterea AGL plasmatici și constituie suportul unui mecanism de inducere a insulinorezistenței, afectând fosforilarea unei proteine implicate în contracția musculară (1). Invers, o activitate musculară crescută induce modificări profunde asupra metabolsimului și morfologiei fibrelor musculare (59, 75). Este stimulată transcrierea unor gene șia supra sintezei de proteine pe calea activării PPAR ?
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
documentată ameliorarea sensibilității la insulină prin scăderea în greutate (53), prin scăderea AGL și a glicemiei à jeun. Aceste modificări diminuează răspunsul citokinic proinflamator (62, 88) și pot preveni mutațiile mitocondriale induse de hiperglicemia cronică (51). În timp ce efectele favorabile asupra insulinorezistenței au fost bine documentate de mai multe studii de prevenție, abordarea farmacologică a acestei tulburări este forțată de unii cercetători, care încearcă să descopere noi virtuți clasei medicamentaose aparținând glitazonelor (29, 58). Modestele efecte ale glitazonelor asupra valorilor glicemice au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
majore (71), redate după un consens comun - American Heart Association și American Diabetes Association, 2004 (Tabelul 6), cât și urmărirea periodică atentă, clinică și biologică, a acestor pacienți, pe de altă parte. Discuția de mai sus se referă la tratamentul insulinorezistenței, care reprezintă tulburarea comună din T2DM și sindromul dismetabolic. Acesta din urmă, însă, mai poate cuprinde o serie de pacienți la care tulburarea de glicoreglare nu a atins încă pragul diabetic (126 mg/dl pentru glicemia à jeun și 200
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
încă pragul diabetic (126 mg/dl pentru glicemia à jeun și 200 mg/dl pentru glicemia la 2h după o încărcare orală cu glucoză). Din punctul nostru de vedere, aproape toate cazurile de T2DM corespund criteriilor de includere în sindromul insulinorezistenței, realizând un fenotip obișnuit și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
fenotip obișnuit și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din caracteristicile comune tuturor subclaselor de DG este scăderea răspunsului insulinic secretor la administrarea de glucoză (5, 11, 13, 14, 45, 57). Subgrupul principal de gravide cu DG este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
rezervorului se face o dată la 3 zile, iar infuzarea insulinei se face transcutanat prin intermediul unui cateter fixat în regiunea abdominală. Metoda nu este lipsită de inconveniente ca: riscul obstruării cateterului, defectarea pompei sau costul încă prohibitiv. Se adresează subiecților cu insulinorezistență, sau celor cu mare labilitate metabolică. Așa cum am mai menționat, insulina poate fi administrată (cu eficiență redusă și impredictibilă) pe cale orală, rectală, nazală sau bronșică. Formele de administrare sunt adaptate căii respective (iontoforeza, lipozomi, supozitoare, aerosoli). Pentru moment, aceste căi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
zilnic, sensibilitatea circadiană la insulină (mai mică matinal și vesperal, mai mare în cursul după amiezii și în primele ore ale nopții), starea fiziologică sau morbidă asociată. O atenție sporită trebuie acordată grupelor de vârstă extreme, formelor care evoluează cu insulinorezistență și subiecților cu labilitate metabolică, sau aflați în remisie. De cele mai multe ori necesarul insulinic se situează între 0,7-0,8 U/Kg corp. Indiferent de dozele folosite, la bază stau criteriile de mai sus și controalele frecvente. Farmacodinamica preparatului insulinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
capitolul .... „Educația”). 7. Efectele secundare ale insulinoterapiei Insulinoterapia poate fi urmată de unele efecte secundare, locale sau generale (13). Alergia la insulină este întâlnită foarte rar. Reacțiile imunologice la insulină se referă în general la reacțiile de hipersensibilitate și la insulinorezistență. Deși răspunsul imunologic la insulina exogenă poate fi demonstrat la mulți dintre cei ce recunosc un astfel de tratament, prin depistarea anticorpilor la preparatele insulinice inclusiv cele de tip HM, puțini dintre aceștia exprimă reacții clinice. Hipersensibilitatea la insulină poate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
puțin imunogen. La o întrerupere a tratamentului insulinic de peste 24h, probabilitatea declanșării unei alte reacții alergice serioase este mare, de aceea se va efectua desensibilizarea după protocoalele aflate în uz, într-o unitate specializată de terapie intensivă. Mecanismul imunologic al insulinorezistenței este explicat de legarea IgG la insulină. Blocarea funcțională a insulinei conduce la administrarea exogenă escaladată. Se inițiază în asfel de situații strategii terapeutice cu alte preparate insulinice, alături de corticoterapie (6). Tratamentul cu insulină poate conduce, atât în cazul preparatelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
și imprevizibilă a anticorpilor de preparatul insulinic poate condule la reacții hipoglicemice. Au fost descrise situații particulare de reacții ample imune la insulina exogenă, cu generarea unor complexe imune mari al căror clearance reticuloendotelial va conduce la un fenomen de insulinorezistență.Toate preparatele insulinice pot declanșa reacții imune, acestea fiind mai rare însă la preparatele de tip HM. Hipoglicemia este principalul efect secundar al insulinoterapiei. În timp ce hipoglicemiile ușoare (tabelul 4) sunt acceptate ca preț pentru un echilibru metabolic bun, hipoglicemiile severe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
hipoglicemii frecvente, induse mai ales de supradozarea insulinei, apare și o creștere ponderală oarecum nedorită. O problemă deosebită o reprezintă creșterea ponderală la pacienții cu T2DM insulinotratați, care au deja un exces ponderal la inițierea insulinoterapiei și la care, din cauza insulinorezistenței, se poate ajunge la escaladarea dozelor de insulină, nu rareori asociat cu fenomene de hipoglicemie nesesizate, la creșteri ponderale importante, de peste 10 kg în câțiva ani de evoluție a diabetului. Tratamentul actual modern al acestor cazuri folosește asocierea insulinosensibilizatorilor, între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
insulină, nu rareori asociat cu fenomene de hipoglicemie nesesizate, la creșteri ponderale importante, de peste 10 kg în câțiva ani de evoluție a diabetului. Tratamentul actual modern al acestor cazuri folosește asocierea insulinosensibilizatorilor, între care mai ales metforminul, pentru a reduce insulinorezistența și a preveni escaladarea dozelor de insulină și creșterea ponderală excesivă. 9. Răspunsul psiho-afectiv la insulinoterapie Acceptarea unei boli deocamdată nevindecabile, care necesită tratament injectabil zilnic și în anumite circumstanțe modifică stilul de trai pentru tot restul vieții, este extrem de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
cca. 1/2 dintre ei nu sunt diagnosticați) (44). Dacă în trecut, frecvența crescută a DZ și toleranței alterate la glucoză erau atribuite vârstei, studii recente au arătat că multe, dacă nu toate „tulburările legate de vârstă“ ce conduc la insulinorezistență și toleranță alterată la glucoză, sunt determinate de modificări în compoziția corpului, distribuția grăsimilor și scăderea activității fizice (22). Au fost observate diferențe surprinzătoare în profilul metabolic al persoanelor de vârstă medie și înaintată. Producția hepatică de glucoză este normală
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
subiecții mai tineri, vârstnicii slabi prezintă o alterare profundă a secreției pancreatice de insulină, dar în contrast cu aceștia, au rezistență minimă la acțiunea periferică a insulinei. Vârstnicii obezi, spre deosebire de tineri, au o secreție de insulină relativ normală, dar similar tinerilor au insulinorezistență periferică marcată. Se poate spune deci că principalul defect al vârstnicilor nonobezi este secreția inadecvată de insulină indusă de glucoză, în timp ce la vârstnicii obezi insulinorezistența periferică este principalul mecanism patogenic. O altă observație interesantă este că abilitatea insulinei de a
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
Vârstnicii obezi, spre deosebire de tineri, au o secreție de insulină relativ normală, dar similar tinerilor au insulinorezistență periferică marcată. Se poate spune deci că principalul defect al vârstnicilor nonobezi este secreția inadecvată de insulină indusă de glucoză, în timp ce la vârstnicii obezi insulinorezistența periferică este principalul mecanism patogenic. O altă observație interesantă este că abilitatea insulinei de a crește fluxul sangvin este marcat redusă la vârstnicii obezi, insulinorezistenți. Vasodilatația mediată de insulină contribuie la înlăturarea din circulația periferică a aproximativ 30% din glucoza
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
doar o combinație de mutații poligenice poate conduce la predispoziția genetică pentru insuficiență β celulară și deficit insulinosecretor subsecvent. Mai mult, insulinodeficiența mediată genetic este doar rareori suficientă pentru a produce DZ, la cei mai mulți pacienți trebuind să fie combinată cu insulinorezistența. 2. Amiloidul insular / insuficiența β celulară secundară: se știe că amiloidul este citotoxic pentru celulele insulare și se asociază cu scăderea masei de celule β, putând conduce la insuficiență β celulară. Cu înaintarea în vârstă a fost observată o creștere
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
T2DM au anticorpi anti GAD sau ICA, aceștia fiind caracterizați printr-o pierdere lent progresivă a celulelor β și o scădere a producției de insulină asemănătoare celei din T1DM (113). Acest grup de pacienți, ce prezintă și caracteristici ale T2DM, insulinorezistență și creșterea nivelelor de glucagon, este denumit în prezent LADA (latent autoimmune diabetes of the adult) (86). 4. Alte cauze: producția deficitară de insulină poate fi cauzată și de modificări în nivelul secretagogilor insulinici: amilina, GLP1, GIP sau de modificări
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
a defectului β celular la etiologia bolii. Declinul secreției insulinice singur nu poate fi cauza principală a DZ, deși pare a avea un rol mult mai important decât se credea la vârstnicii nonobezi (39, 59). În schimb rapida dezvoltare a insulinorezistenței, asociată cu o relativă inabilitate a pancreasului de a o compensa, trebuie luată în considerare la explicarea incidenței crescute a DZ la vârstnici. Insulinorezistența: reprezintă cel mai important mecanism patogenic al DZ la vârstnici, având drept cauză principală procesul de
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
mult mai important decât se credea la vârstnicii nonobezi (39, 59). În schimb rapida dezvoltare a insulinorezistenței, asociată cu o relativă inabilitate a pancreasului de a o compensa, trebuie luată în considerare la explicarea incidenței crescute a DZ la vârstnici. Insulinorezistența: reprezintă cel mai important mecanism patogenic al DZ la vârstnici, având drept cauză principală procesul de îmbătrânire la care se adaugă diferiți factori favorizanți (74). O creștere a insulinorezistenței cu vârsta apare la aproape toți indivizii, modificări marcate fiind observate
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]