KorAP: Find »[drukola/base=insuportabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...85 >

2,101 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

umplură de lacrimi. Inuchiyo știa că bătălia din acea zi urma să adică moartea glorioasă a întregului clan Oda, iar faptul că prietenul său venise acolo, dornic să moară pentru fostul lui senior, îi provoca lui Tokichiro o fericire aproape insuportabilă. — Înțeleg. Ascultă, Inuchiyo, Seniorul Nobunaga se odihnește pentru prima oară pe ziua de azi. Acum e momentul. Vino. — Stai, Tokichiro. Nu vreau să apar în fața Seniorului Nobunaga. — De ce nu? — N-am avut intenția să vin aici într-un moment când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
clanul Oda ar fi dobândit reputația unui aliat nedemn de nădejde. Omul care plasase trupele lui Amako Katsuhisa și ale lui Shikanosuke în Castelul Kozuki era Hideyoshi, iar acum inima i se umplu de nefericire, prietenie și o compasiune aproape insuportabilă. Știa că trebuia să asiste la moartea lor. Și totuși, de îndată ce primi noile ordine ale lui Nobunaga, răspunse fără șovăire: — Da, stăpâne. Și se retrase. Reprimându-și propriile sentimente, Hideyoshi reveni în provinciile apusene, adâncit în gânduri tot drumul. „Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
legea firească a strategiei militare,” își spunea el. „Se pare că luarea unei asemenea măsuri nu prea are legătură cu buna credință, dar încă de la început am luptat pentru un obiectiv mult mai important. Prin urmare, va trebui să suport insuportabilul.” Când reveni la baza sa de pe Muntele Takakura, Hideyoshi îi convocă pe ceilalți generali și-i informă despre decizia lui Nobunaga, exact așa cum i-o spusese seniorul. Apoi, dădu imediat ordin de a ridica tabăra și a se uni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă ai fi trăit de două sau trei ori mai mult decât o viață de om, ai avut idei atât de mărețe - aproape insuportabile - încât s-ar fi putut ca speranțele tale să se împlinească doar pe jumătate. În locul tău, nici eu n-aș fi dorit să mor. Așa e, Hanbei? Câte lucruri trebuie să regreți că le-ai lăsat neterminate. O, când pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-le ochii. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascund de servitorii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era pe departe cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea în fața întregii națiuni. O asemenea umilință în oublic era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoșința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul în răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului nostru în lumea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în sfârșit, reieși că un mare număr de oameni tindeau deja în direcția lor. În ziua aceea, toate numeroasele despărțituri din Castelul Kiyosu fuseseră deschise, fără îndoială fiindcă sparele continua să strălucească și, altminteri, căldura și zăpușeala ar fi fost insuportabile. Această acțiune, înseă, sugera și că se avea multă grijă să nu se permită conversații private. Aproape toți străjerii din castel erau servitori ai lui Shibata Katsuie. Pe la Ora Șarpelui, toți seniorii se așezaseră în marea sală. Dispoziția locurilor era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de data asta pe teritoriul inamic. La început, unchiul meu nici n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar trebui să lase totul în seama mea și să privească de pemargine, o zi, două. Posomorala și nefercirea lui Katsuie erau insuportabile la vedere. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata Katsuie era viu sau mort, așa că încerca să se întoarcă la Kitanosho pentru a ajuta la planificarea unui contraatac. Pe drum, însă, durerea rănilor a devenit insuportabilă și s-a oprit la o casă unde a cerut pelin. — Trist... foarte trist. — De asemenea, a spus cu mult calm că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

dovezi de iubire? Iată, sîntem gata să ne declarăm nevrednici de iubirea voastră, numai dați-ne bună pace, să rămânem așa cum sîntem. Dar nu numai din astă cauză ne simțim neliniștiți. E drept că iubirea guvernului radical e o... fericire insuportabilă, dar în sfârșit multe lucruri sânt insuportabile și totuși omul trebuie să le ducă. Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. Ceea ce ne-ngrijește serios e că toată iubirea aceasta a liberalilor cată neapărat să fi ascunzând

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
ne declarăm nevrednici de iubirea voastră, numai dați-ne bună pace, să rămânem așa cum sîntem. Dar nu numai din astă cauză ne simțim neliniștiți. E drept că iubirea guvernului radical e o... fericire insuportabilă, dar în sfârșit multe lucruri sânt insuportabile și totuși omul trebuie să le ducă. Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. Ceea ce ne-ngrijește serios e că toată iubirea aceasta a liberalilor cată neapărat să fi ascunzând vro nouă nenorocire a țării. Se zice

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
cele mai grele posibile, tocmai pentru că cererea acestor împrumuturi era generală. Mai adaogînd pe lângă acestea obligațiunile contractate pentru pământul ce-i trebuia aproape fiecăruia din țărani peste pogoanele ce le avea, se va vedea lesne că greutățile trebuiau să devie insuportabile pentru oameni cari abia începeau economia lor în mod independent; 5) dările indirecte a comunelor urbane fiind în mare parte dări asupra consumațiunii, ele sunt asemenea purtate de țăranii cari introduc în orașe obiectele de consumațiune. Deosebirea genetică între producția

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

se destăinuiască astfel? Sau nu-i mai păsa? Da, aveam să aflu și eu mai tîrziu: apare o perioadă în viața unui cuplu, când conflictul interior sparge cadrele vieții în doi și se revarsă în viața din afară din pricina intensității insuportabile la care sunt supuși cei în cauză; nu eram atât de prieten cu Petrică adică prietenia noastră era prea proaspătă ca să-i devin confident. Și apoi întîlnirea noastră cu ea... Soții nu numai că nu schițară gestul de a se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mi se spună cu privirea încărcată de patimă stranie: că de ce să nu se bucure și alții de ele? Ei, de ce? Toți sîntem oameni, eu le-am citit, aceste cărți, să le citească și alții... Egoismul ăsta al meu e insuportabil. Fii generoasă pe cont propriu, i-am spus, nu pe contul altuia. Cui îi place să citească, să se ghiftuiască mai puțin și să-și cumpere cărți. N-ai decât să-ți faci biblioteca ta și pe urmă s-o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
asemenea întîmplări scabroase și în același timp de un comic imens, ca s-o mai relatez aici pe a lui. Râd acum, când sânt detașat de tot (și această detașare îmi aduce în suflet, ca o scurtă zguduire, o suferință insuportabilă că n-o să mai pot trăi și n-o să mai mă pot bucura de viață, tocmai când îi redescopăr secretul, care e tocmai această detașare, secret pe care ea m-a făcut să-l pierd și să mă pierd) și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nimănui de bănuit că posedă și alte calități decât ale acelora, apărător înnăscut al ordinii și al legilor, plus mânuirea și mai fulgerătoare a pistolului, de care nu se va folosi decât în final, într-o scenă uluitoare de tensiune insuportabilă. E perfect! Bine că m-am născut într-o altă regiune a globului, unde ordinea și legea domnesc demult și unde forța noastră vitală se poate converti în valori ale spiritului, care ne pot îngădui să privim în intemporal și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
era șeful unui contencios și avea și procese, dar m-am gândit că după ce împăcarea noastră se va consolida, o să-i explic care era situația mea față de rude și... Curând însă a trebuit să plec. Omul era de o zgârcenie insuportabilă: întîi că la ei în casă totul era încuiat și cheile erau la el, dormea cu ele sub pernă, și-un morcov, dacă rămânea de la masă, îl lua și îl încuia în dulap cu cheia, ca să nu mai vorbesc cum

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu era, mânca zdravăn, cu poftă, și tot așa făcea și dragoste, dar fără exaltările de altădată. Se purta firesc, ca și când nimic nu se petrecuse cu ea și mă pomenii că un fior rece îmi strânse inima și un gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă ea a fost așa totdeauna și eu am văzut-o altfel? Câteva zile mă simții ca și când ași fi avut în stomac un copil mort. Conversația cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
El e o valoare națională, în timp ce ca Gociman mai sânt o sută." "Stimată doamnă, zise Ben Alexandru, Gociman e un mare arhitect, care nu numai în orașul nostru a introdus... împreună cu alții, arhitectura modernă. Dar marele filozof era un profesor insuportabil. Nu se înțelegea nimic de la un curs al lui, nu știa să vorbească, nu i se auzea glasul, era, să mă iertați, un bâlbâit, nici din primele rânduri nu pricepeam ce spune. Dar nu pentru asta, totuși, i s-a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și vă asigur că totdeauna (și nici revoluția proletară n-a făcut excepție) cei care s-au aflat în situația dumneavoastră au avut soarta victimelor lor." III ...Nu mai pot continua relatarea acestor amintiri, această parte a lor. O greață insuportabilă mi se urcă în gât, și ca o amintire a anilor când, după ce am fost iar liber, am așteptat să se îndeplinească această prezicere. Nu s-a îndeplinit nimic... Această greață mă apuca îndată ce vedeam uniformele pe stradă și chipurile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu vin, bucuriile, ori fuseseră astupate, ori butoiul era gol. Ar fi trebuit atunci să fiu insensibil și nepăsător, dar nu eram. Dimineața mă sculam cu o senzație de chin fără nume, care stârnea în mine o furie dureroasă, aproape insuportabilă (mă culcam târziu, să-mi țin cât mai mult spiritul treaz, să evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
are nici o voință și vrea el să ne judece pe toți, că nu mai credem în valorile absolute... " Din fericire, strigai, totul se uită. Și dând pe gât paharul de vin roșu, care mi se păru că avea un gust insuportabil de motorinolaringologie cum spunea Vintilă, începui să urlu, cîntînd: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă în legile omenești...". Și mă aplecai spre ea foarte aproape și îi văzui într-o clipă, cu nedumerire, chipul lipsit de farmec, pe care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să-mi facă un rău atât de mare și să mă dea mort, dispărut și s-o regăsesc divorțată și recăsătorită, cum li se întîmpla adesea în acei ani celor închiși? Șovăise? Iar căderea mea la întoarcere i se păruse insuportabilă? Tăcea cu o expresie care îmi amintea o scenă veche, când tot astfel se aflase sub tirul acuzațiilor lui Petrică și asculta cu surâsul celui care nu vrea să spună ce gândește, sugerând unui al treilea, adică mie, adevăratul mobil

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se răzgândi, luă de-acolo ceasul, își desfăcu poșeta și îl aruncă înăuntru, după care o închise cu o puternică trosnitură. Fiindcă în clipele acelea nu mă gândeam că Matilda ar fi putut să mă viziteze și scena îmi devenise insuportabilă, mă ridicai de pe pat și ieșii în curte. Când revenii spre seară, după vreo două ore, palidul era singur și continua să-și țină brațul la ochi. Mă apropiai cu gândul să-i spun ceva. Îi vorbii, dar nu-mi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]