602 matches
-
A fost organizat și un corp de voluntari în vederea „liberării” Ucrainei Subcarpatice, care și-a deschis centre de recrutare în toată Polonia. Centrul din Varșovia, denumit Uniunea Corpului Insurgenților din Ungaria a înregistrat 4500 de cereri, cel din Katowice (Uniunea Insurgenților din Silezia), cu misiunea eliberării regiunii Cieszyn, câteva sute de voluntari, alți 4000 s-au înscris la Piotrkow (Corpul de Pază din Transolzania), fiind organizați în 6 batalioane, pe lângă Regimentul 25 Infanterie. A doua etapă a fost constituită din acțiuni
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
urmăreau aproape exclusiv înlăturarea regimului Junilor Turci, în timp ce alții cereau unirea celor patru vilaiete în regim de autonomie administrativă deplină. În august 1912, rebelii au cucerit Skopje, acțiune care a șocat Poarta. Ea a acceptat în septembrie unele dintre cererile insurgenților, dar în octombrie, înainte de a se ajunge la un acord final, a început Primul Război Balcanic. Evenimentul acesta avea să ducă la instaurarea unei situații de urgență pentru liderii albanezi. Ținuturile lor naționale erau iarăși în mare pericol de a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu organizația Ustaša, cu forțele regimului Nedić și cu cetnicii. Scopul tuturor acestor acțiuni era încercuirea și distrugerea detașamentelor de partizani. Cu toate că le-au provocat pierderi foarte mari adversarilor lor, germanii nu și-au atins obiectivul fundamental, adică anihilarea conducerii insurgenților și capturarea lui Tito. Operînd în condiții foarte grele, Tito și colaboratorii lui apropiați au reușit să evite încercuirea și să-și mențină organizația activă. În septembrie 1943, după capitularea Italiei, poziția germanilor a devenit și mai dificilă. Cantități enorme
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
echipamentul ei greu în zonele de munte primitive unde erau purtate o mare parte a luptelor. Deși numărul luptătorilor activi era relativ mic, rebelii erau ajutați de o armată clandestină de simpatizanți din sate și orașe. Spre deosebire de armata regulată, detașamentele insurgenților nu erau îngreuiate de necesitatea menținerii unor unități de sprijin numeroase; ei locuiau în afara satelor. În plus, întrucît controlau regiunile muntoase, ei aveau avantajul liniilor de comunicație interne. Guvernul era în schimb stăpîn pe cele mai importante orașe, pe zonele
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Era pusă acum în balanță ponderea ajutorului Statelor Unite. În primăvară armata a început să lichideze centrele rebelilor, pornind din Pelopones și deplasîndu-se apoi spre nord. În iulie 1949 Tito a închis granița cu Grecia, întrerupînd astfel liniile de aprovizionare ale insurgenților. Luptele s-au încheiat în septembrie; o mare parte a forțelor învinse au fugit din țară. În octombrie conducerea KKE a acceptat realitatea și l-a blamat pe Tito pentru înfrîngerea suferită. Războiul civil a constituit un dezastru pentru națiunea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
este diferit. Soluția, în final, constă în negocieri și reconcilieri, trebuie inversată psihologia inamicului și s-a apelat la "metode maxime" în cazul în care nu se pot obține soluții prin negocieri; însă înainte de orice, trebuie să-l convingi pe insurgent că are mai mult de câștigat din negocieri decât din rezistență militară, că insurgența nu-și poate atinge obiectivele strategice. Rolul puterii militare este de a crea condițiile pentru ca negocierile să devină posibile; insurgenții continuă să lupte decenii până ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
orice, trebuie să-l convingi pe insurgent că are mai mult de câștigat din negocieri decât din rezistență militară, că insurgența nu-și poate atinge obiectivele strategice. Rolul puterii militare este de a crea condițiile pentru ca negocierile să devină posibile; insurgenții continuă să lupte decenii până ajung la concluzia că au o opțiune mai bună decât rezistența militară, o abordare exclusiv coercitivă nu rezolvă problema. Statele participante la conflictul din Afganistan, inclusiv România, pot crea condițiile ca fracțiunile afgane să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene 186 III.12. Boala și dizgrația 197 IV. Revenirea în viața publică, căpitan al Bucovinei, ultima parte a vieții IV.1. Memoriile din anii 1790-1791 201 IV.2. Căpitan al districtului Bucovina 226 IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei 263 IV.4. Ancheta și pensionarea 271 IV.5. Ultima parte a vieții 281 Anexe 300 Zusammenfassung 445 Indice de nume 451 CUVÂNT ÎNAINTE De mai mulți ani, în peregrinările noastre istoriografice pe teme bucovinene, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sens, pe 20 iulie 1793, el notifica Primăriei orașului Cernăuți că "primăria de atunci și-a permis prea multe acțiuni arbitrare și a acționat chiar împotriva dispoziției administrației", fapt pentru care era amendată cu șase ducați 193. IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei Cum în sfera de activitate a Administrației Bucovinei intrau și chestiunile privitoare la asigurarea securității și a siguranței publice, pentru realizarea supravegherii polițienești în orașe și în împrejurimi, pe 20 septembrie 1793, aceasta a emis un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Timoni 201, autoritățile Guberniului Galiției și, mai ales, Administrația districtului Bucovina, în frunte cu baronul Vasile Balș, au luat o serie de măsuri menite să împiedice planurile polonezilor de pătrundere în provincie. Pentru apărarea Bucovinei în cazul unui atac al insurgenților revoluționari polonezi, Vasile Balș se putea baza doar pe un număr restrâns de soldați, datorită puținătății trupelor imperiale existente în Bucovina sau Galiția, majoritatea lor fiind concentrate în vestul monarhiei, împotriva lui Napoleon. Ca urmare, căpitanul districtului a luat măsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
comunele Broscăuți, Drăcinești, Stănești, înarmați cu puști, pistoale și coase, precum și o trupă călare, alcătuită din rândul nobililor bucovineni. Cu aceste întăriri în infanterie și cavalerie, la 3 iulie 1797, căpitanul Bucovinei a putut face față unui atac generalizat al insurgenților polonezi, ba chiar a fost în stare să-i înfrângă, alungându-i peste graniță, în Moldova 206. Ca urmare a intervenției energice a consulului Timoni la Iași, pe lângă domnul Alexandru Callimachi, dar și a internunțiului austriac la Înalta Poartă, revoluționarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Moldova în Țara Românească și apoi în interiorul Imperiului otoman 207. Pe măsură ce pericolul care amenințase provincia a fost îndepărtat, la 6 iulie 1797, căpitanul Bucovinei a decretat desființarea corpului de voluntari bucovineni, voluntarii putând să se întoarcă la casele lor. În privința insurgenților polonezi, căzuți prizonieri în mâna corpului de voluntari, prin decretul Curții din Viena din 23 iulie 1797 se stabilea ca aceștia să fie judecați după legea marțială, fiind condamnați la moarte 208. Totodată, din ordinul autorităților centrale vieneze, Administrația Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a polonezilor supuși austrieci din provincie, pentru a nu se alătura Legiunii polone, alcătuite de generalul Jan Henryk Dombrowski (1755-1818) în Lombardia, spre a lupta alături de armatele lui Napoleon 209. Pentru acțiunea sa hotărâtă, de apărare a Bucovinei împotriva atacului insurgenților polonezi, Vasile Balș a fost citat în mod laudativ prin decretul Prezidiului Guberniului Galiției 210. În vara aceluiași an 1797, căpitanul Bucovinei a trebuit să facă față și unui alt pericol, cel al epidemiei de ciumă apărută la granița cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
numeroase rude și cunoscuți, de a fi citit și răspândit scrieri politice interzise, revoluționare, ce ar fi relevat legăturile sale cu mișcarea revoluționară greacă a lui Rigas Velestinul 231, sau că ar fi avut legături și ar fi sprijinit pe insurgenții poloni aflați pe teritoriul otoman, care apoi au atacat Bucovina, așa cum îl acuza împuternicitul nobililor bucovineni, Tadeus von Turkul 232 etc. Într-o vreme în care, de teama "complotului iacobin" și a răspândirii ideilor revoluției franceze, regimul austriac a instituit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
septembrie 1991 ofițeri și subofițeri a armatei a 14-a a U.R.S.S. constituie formațiuni paramilitare În Transnistria și primesc În scurt timp dotare militară. Formațiunile militare legale sunt deposedate de armament inclusiv tancuri, camioane, trenuri, care trec În dotarea insurgenților. Curând Întreaga rezervă militară a Transnistriei revine insurgenților separatiști. Agresiunea militară a armatei a 14-a pe lângă consecințele subminării autorității statale a Republicii Moldova, a produs mari pagube economice, a perturbat sistemul finaciar și a creat grave pierderi umane - militari
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
a dat greș, Napoléon al III-lea și premierul piemontez Cavour fiind doi adversari redutabili. Ibidem, pp. 167-168. 5 Contele Alexandre Walewski. Alexandre-Florian-Joseph Colonna, conte Walewski (1810 - 1868). Diplomat francez. În timpul insurecției poloneze din 1830, a îmbrățișat cu căldură cauza insurgenților și a fost însărcinat, la numai 20 de ani, să se deplaseze la Londra pentru a obține intervenția Marii Britanii la cauza poporului polonez. Fiu natural al lui Napoléon I și al contesei poloneze Maria Walewska, a avut o fulminantă carieră
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
centrale, revoltă s-a limitat la cîteva focare locale. Unul dintre acestea a fost în provincia Leinster, unde rebeliunea a luat o turnură sectara, mai multe sute de protestanți fiind uciși la Scullabouge. În ciuda unei puternice presiuni militare a autorităților, insurgenții au rezistat pînă la 21 iunie 1798, cînd au fost înfrînți în bătălia de la Vinegar Hill. Rebeliunea a izbucnit și în Nord, unde erau concentrate fiefurile ideologice ale Irlandezilor Uniți (mai ales in comitatele Antrim și Down). Numai 13 000
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Nord, unde erau concentrate fiefurile ideologice ale Irlandezilor Uniți (mai ales in comitatele Antrim și Down). Numai 13 000 de adepți au putut fi mobilizați în Ulster. Prost echipați și izolați, au fost o pradă ușoară pentru trupele guvernamentale. Conducătorii insurgenților, Henry Joy Mc Cracken și Henry Monro, au fost executați. Un alt loc unde rebeliunea a izbucnit a fost ținutul Wexford. Britanicii se temeau că francezii ar putea debarca în acest loc, de aceea au încercat să confiște armele deținute
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cîteva uzine și cele patru cazărmi. Planul pus la punct de conspiratori prevedea cucerirea acestor puncte strategice din centrul Dublinului, fapt ce ar fi împiedicat forțele engleze, mult superioare din punct de vedere numeric, să se desfășoare. Pozițiile alese de insurgenți permiteau acestora să blocheze circulația trupelor britanice sau aducerea întăririlor. Cartierul general al rebeliunii urma a fi Poștă Centrală din Dublin. Pentru că acest plan să reușească era nevoie ca flacăra rebeliunii să cuprindă întreaga țară, iar transportul unei mari cantități
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Volunteers Force au determinat o mare confuzie în rîndul membrilor mișcării radicale. Dar, așa cum scria profesorul Mahaffy de la Trinity College din Dublin, "în Irlanda inevitabilul nu are loc niciodată, în timp ce neprevăzutul apare destul de des". Din cauza confuziei și a proaștei organizări, insurgenții nu au mobilizat decît 1 000 de voluntari 48, care au constituit principala forță militară a rebeliunii. Ei au fost ajutați de aproximativ două sute de membri ai Armatei Cetățenești 49 și de cîteva membre ale organizației Cumann na mBan, precum și
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Neill, era improbabilă. Din aceste considerente, dar și pentru căi nu doreau inflamarea opinei publice irlandeze, autoritățile britanice au amînat arestarea liderilor pe care ii bănuiau pe bună dreptate de atitudini neloiale. În dimineața zilei de luni, pe la ora 10, insurgenții s-au încolonat și au pornit către principalele puncte strategice din Dublin, în conformitate cu un plan bine stabilit. Autoritățile britanice au fost luate prin surprindere. Garnizoana Dublinului, care numără în mod normal 2 500 de soldați și ofițeri, era dezorganizata, căci
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
întreaga acțiune a căzut pentru mine ca un fulger". Rebelii au ocupat Liberty Hall51, Bolland's Mill, Jacob's Biscuit Factory 52, Four Courts 53 și clădirea Postei Centrale, care a devenit cartierul general al rebelilor. În toate aceste locuri insurgenții s-au baricadat, au folosit mobilierul pentru a bloca ușile, au așezat saci de pămînt și de ciment în fața ferestrelor. Pe acoperișul Postei au fost ridicate două drapele: pe primul erau înscrise cu litere de aur cuvintele: Republică Irlanda, iar
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
scria la mult timp după aceea că: "Padraig Pearse, Connelly și prietenii lor credeau că prin această proclamație pasionala vor atrage de partea lor poporul, dar mulțimea din jurul clădirii i-a înjurat și a rîs de ei". Prima confruntare dintre insurgenți și britanici a constituit-o surprinderea unor lăncieri regali derutați pe strada O'Connell. Că la parada, lăncierii regali, călare pe cai, s-au aliniat frumos și s-au îndreptat către clădirea Postei, fiind treziți la realitatea de o rafală
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
garnizoana Castelului Dublin pentru a preveni atacurile voluntarilor. Planul britanicilor era simplu și prevedea încercuirea zonelor deținute de rebeli, într-o primă fază, pînă la sosirea întăririlor, iar apoi, în cea de-a doua fază, eliminarea punctelor strategice deținute de insurgenți. Primele întăriri au sosit chiar în după-amiaza zilei de luni 24 aprilie 1916, si au constat în cei 1 600 de oameni ai celei de-a treia Brigăzi de Cavalerie cantonate la Curragh. Artileria a fost adusă de la Athlone. După
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
telefon cu Londra, brigăzile de infanterie 176 și 178, precum și divizia North Midland au fost îmbarcate marți din Anglia, ajungînd în portul Kingstown, de lîngă Dublin, în dimineața zilei de miercuri. La începutul săptămînii, cei 1 100 - 1 200 de insurgenți aveau în fața aproximativ 15 000 de britanici, iar la sfîrșitul săptămînii raportul de forțe era de 1 la 20, în defavoarea republicanilor. Soldații britanici au început să mărșăluiască prin Dublin de cum au sosit, fiind întîmpinați de femei care le ofereau ceai
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]