644 matches
-
de la 15 ani și jumătate; a participat la Rebeliunea din Săptămînă Paștelui din 1916 în batalionul condus de către de Valera, ultimul comandant al rebelilor care s-a predat englezilor, în războiul de independență; în războiul civil a luptat de partea insurgenților care nu acceptau Tratatul încheiat cu Marea Britanie. Sean Lemass nu a avut rivali la succesiunea lui de Valera, fiind de altfel desemnat, dar nu impus de acestă că urmaș politic. Lemass a cîștigat alegerile din 1961, chiar dacă unii analiști puneau
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pună bazele PAC după negocieri îndelungate și dificile. Dicționarul Uniunii Europene, volum coordonat de Gilles Ferreol, Editura Polirom, Iași, 2001. p. 140. 121 Frank Aiken (1898-1983), care fusese și el implicat în războiul anglo-irlandez și în cel civil, de partea insurgenților anti-Tratat, era membru fondator al Fianna Fail, ministru al Apărării între 1932-1939 și ministru al Afacerilor Exterene de două ori între anii 1951-1954 și 1957-1969. 122 În același an că și R.P. Română. 123 În tinerețe, Jack Lynch fusese un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
ei în reședință supravegheată și numindu-1 pe fratele său, Joseph, rege a Spaniei. Atunci, în Spania izbucnește un război civil care, pînă în 1814, slăbește forțele Imperiului. Acesta provoacă de altfel o renaștere a coalițiilor. În 1809, Anglia, aliată cu insurgenții spanioli, convinge Austria să reia eterna cruciadă antifranceză. Exact ca în 1805, trupele austriece invadează Bavaria și, la fel ca în 1805, împăratul face bucăți, la Wagram, armata arhiducelui Carol. Pacea de la Viena extinde din nou, în defavoarea Austriei, teritoriul Imperiului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să deplasat de la Paris la Romă, puțin înainte de Crăciun, în timp ce premieră a avut loc la 27 Ianuarie 1849. Concepută în perioada euforiei celor cinque giornate, la momentul premierei atmosferă se întunecase din nou. Austriecii se întorseseră în Nordul Italiei, iar insurgenții trebuiseră să se adapteze la eșec. La Battaglia di Legnano urma să servească la reaprinderea flacării. Premieră a fost așteptată cu o enormă nerăbdare. Garibaldi și Mazzini, amândoi conducători republicani proeminenți, erau prezenți în sală, lojile de la Teatro Argentino erau
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ele au avut loc manifestații la Neapole, unde Ferdinand ÎI a fost forțat să liberalizeze constituția. Același lucru s-a petrecut și în Toscana, în Piemont și la Romă. La Milano, în timpul faimoaselor cinque giornate (între 18 și 22 Martie) insurgenții au luptat de pe acoperișurile și ferestrele clădirilor, postăndu-se chiar și pe acoperișul Domului, până când trupele austriece au fost forțate să se retragă din oraș. Mai tarziu austriecii au reușit să repună suveranii pe tronurile lor, dar italienii și-au păstrat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pag. 181). Armata de la Versailles intră în Paris pe 21 mai, începutul așa-zisei "Săptămîni de Mai" sau "Săptămîni însîngerate" care rezumă în multe privințe istoria Comunei. Armata regulată de la Versailles -, după ce a cucerit forturile slab păzite, răstoarnă toate baricadele insurgenților. În retragerea lor, incendiatorii dau foc monumentelor și edificiilor publice după ce mai întîi le-au stropit cu petrol. Aceleași zile sînt marcate de masacre. Prima condamnare capitală primul asasinat al Comunei este pronunțată pe 18 aprilie de către o "curte marțială
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
o intensificare a activității rebelilor. La Islamabad, consilierul american pentru securitate națională, James Johnes, a dat asigurări autorităților pakistaneze că noua strategie afgană a Washingtonului nu va reuși decât dacă armata pakistaneză nu se va limita numai la acțiuni asupra insurgenților, care ocupă satele lor, ci va lansa o ofensivă reală împotriva talibanilor, care, de pe teritoriul pakistanez, atacă trupele americane în Afganistan. Guvernul civil pakistanez al președintelui Asif Ali Zardari era supus unei presiuni permanente de către Washington pentru a reprima pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Waziristanul de Nord, zonă în care Al-Qaida își instalase Cartierul general, deci, practic, acționa ca la ea acasă. Astfel de acțiuni, din acea zonă, fuseseră avute în vedere de către liderul afgan Haqqani, precum și de către șeful talibanilor pakistanezi Hafiz Gul Bahadur. Insurgenții prevedeau să aibă ca țintă, timp de câteva luni, forțe de securitate pakistaneze, inclusiv instalații de recunoaștere, pe care le considerau ca o prelungire a forțelor americane în Asia de Sud. Prin atacuri cu rachete americane, a fost posibilă eliminarea în 2008
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
totul altă țară. Astfel, Irakul este o țară urbanizată, bogată în petrol, posedând o clasă mijlocie instruită; Afganistanul este o țară încă în formare, în care straturile sociale și infrastructurile au fost devastate de trei decenii de conflicte. În Irak, insurgenții erau în orașe, în timp ce în Afganistan, sunt diseminați în munți și în sate afgane nedezvoltate. De asemenea, pentru a se putea impune în Afganistan, generalul David Petraeus, simt nevoia să repet ceea ce am afirmat mai sus, trebuie să țină seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
învins guvernul prin măsuri de tratare a injustiției; istoria arată că, mai devreme sau mai târziu, guvernul trebuie să trateze injustițiile, întrucât, în caz contrar, șansele de succes sunt mult mai mici; însă înainte de orice, trebuie să-l convingi pe insurgent că are mai mult de câștigat din negocieri decât din rezistență militară, că insurgența nu-și poate atinge obiectivele strategice. Rolul puterii militare este de a crea condițiile pentru ca negocierile să devină posibile; de regulă, insurgenții continuă să lupte decenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
să-l convingi pe insurgent că are mai mult de câștigat din negocieri decât din rezistență militară, că insurgența nu-și poate atinge obiectivele strategice. Rolul puterii militare este de a crea condițiile pentru ca negocierile să devină posibile; de regulă, insurgenții continuă să lupte decenii până ajung la concluzia că au o opțiune mai bună, decât rezistența militară; o abordare exclusiv coercitivă nu rezolvă problema. Experți contemporani apreciază că suplimentarea trupelor în Irak pentru a reduce nivelul violenței etno-sectare, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
2010 pentru bătălia Kandaharului, unde se găsește leagănul și fieful lor spiritual, unde s-ar putea duce lupte decisive pentru situația viitoare a Afganistanului, a zonei în general; atenția era concentrată asupra orașelor, iar la Kandahar aveau loc întruniri cu insurgenții, pentru a se dovedi că aceștia erau pregătiți acolo unde erau desfășurate forțe suplimentare de 30.000 de oameni, trimiși de Washington, ofensivă care trebuia să pună în umbră pe cea din Marja, provincia Helmand, vecină; rebelii au întreprins, deja
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
este întrebarea care se pune după câtva timp de la începerea, în vara anului 2009 (luna iunie), a acțiunilor S.U.A. și N.A.T.O. împotriva talibanilor. Se apreciază de către comandanții N.A.T.O. că se asistă la un dramatic progres; se afirmă că insurgenții ar fi părăsit pentru totdeauna punctele întărite din jurul provinciei Kandahar, marcând astfel situația în care se află guvernul afgan în încercarea de a stabili, în mod definitiv, guvernarea sa și apoi să inițieze măsurile pentru reconstrucția țării. Aceste aprecieri coincid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
analiză a rezultatelor războiului a fost prevăzută pentru luna decembrie, însemnând rezultate măsurabile care trebuie obținute în câteva luni, nu ani. Astfel, în timp ce contrainsurgența a rămas strategia declarată, programatorii militari s-au întors la ce fac ei mai bine: uciderea insurgenților cât mai agresiv posibil, cu scopul administrării unei lovituri decisive talibanilor în Kandahar, locul de naștere al mișcării și centrul rămas strategic. Acum, întrucât sezonul luptelor este spre sfârșit, mașina principală a coaliției este la nivel înalt. Un organizator al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
înalt. Un organizator al recentelor acțiuni și-a permis să facă aprecieri că operațiunile de curățire a districtelor din jurul Kandaharului își fac drum mai departe; că unele dintre acestea au ajuns atât de departe, încât să se poată aprecia că insurgenții au fost lichidați; atât încât multe aprecieri ale jurnaliștilor, amestecați cu trupe în zonele de luptă, se află pe poziții diferite față de aprecierile oficiale civile. În cel mai bun caz, cele mai multe surse ziaristice nu evaluează sau descriu situația în sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
că între oficialități afgane și talibani au loc contacte, cu acordul militarilor americani. Modul în care se acționează nu duce decât la a pune partea opusă în situație de confuzie. Urmărirea comandanților talibani nu duce decât la o împrăștiere a insurgenților care confuzionează dușmanul, lăsând astfel guerile mai puțin experimentate să completeze vacuumul creat și să extindă luptele. Înțelegerea necesară de a retrage trupe ar putea să nu mai fie realizată. În același timp, rapoartele optimiste de la Kandahar ar putea determina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
se deplasează în zonele curățate de talibani de către forțele de securitate; îmbunătățirea calității vieții este crucială în câștigarea sprijinului popular pe termen lung și pentru menținerea controlului asupra teritoriului. Populația din Kandahar se teme mai puțin să ofere informații asupra insurgenților. Talibanii au devenit mai slabi, iar populația nu se mai teme de ei, astfel că se poate vedea cum talibanii sunt arestați pretutindeni, întrucât populația acordă ajutor autorităților afgane. Forțe afgane și din afara N.A.T.O., inclusiv poliția paramilitară specializată, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
stabilitate, ceea ce ridica unele semne de întrebare asupra efectivității ofensivei de sud; guvernul afgan este considerat de către populație încă slab și corupt, iar forțele de poliție sunt notorii în privința folosirii drogurilor și luării de mită. Pe măsură ce ofensiva din sud progresa, insurgenții au mărit atacurile împotriva forțelor de coaliție în nord, zonă care anterior fusese considerată relativ stabilă și fără influență talibană, iar dacă trupele N.A.T.O. vor fi retrase, talibanii vor reuși în zona de sud. Abilitatea N.A.T.O. și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
le ocupa a constituit o cheie de încercare pentru decizia președintelui S.U.A., Barack Obama, din anul 2009 de a trimite 30.000 trupe în plus în Afganistan. Acțiunile menționate mai sus ar putea fi de natură să înceteze inițiativele alianței insurgenților, aflate în creștere treptată, forțând fracțiunile de talibani să ia în considerare calea negocierilor pașnice și soluționarea pașnică a conflictului. Despre un incident nerelatat, N.A.T.O. a declarat că un membru al forțelor sale a fost ucis de un atac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în creștere treptată, forțând fracțiunile de talibani să ia în considerare calea negocierilor pașnice și soluționarea pașnică a conflictului. Despre un incident nerelatat, N.A.T.O. a declarat că un membru al forțelor sale a fost ucis de un atac al insurgenților în zona de est a Afganistanului, în luna octombrie 2010, mărind numărul de militari uciși într-o lună la 48. N.A.T.O. a comunicat că în Estul Afganistanului 17 insurgenți superiori au fost capturați sau uciși în perioda 12-18 octombrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
al forțelor sale a fost ucis de un atac al insurgenților în zona de est a Afganistanului, în luna octombrie 2010, mărind numărul de militari uciși într-o lună la 48. N.A.T.O. a comunicat că în Estul Afganistanului 17 insurgenți superiori au fost capturați sau uciși în perioda 12-18 octombrie 2010. Potrivit surselor N.A.T.O., în provincia Paktika, a fost ucis, în cursul unei acțiuni de noapte, un conducător al rețelei Haqqani, o grupare talibană, situată în Pakistan, legată strâns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
așteptau trupele N.A.T.O., cărora combustibili le erau necesari. Controlul asupra rutelor de aprovizionare dă Islamabadului un imens avantaj în relațiile cu Washingtonul, putând întrerupe oricând majoritatea rutelor pentru aprovizionarea trupelor S.U.A. și N.A.T.O., care luptă în Afganistan împotriva insurgenților; din sondaje de opinie rezultă că pakistanezii privesc S.U.A. ca pe un dușman care intenționează să atace Pakistanul și să ia armele nucleare pakistaneze, pentru a nu permite luarea lor în primire și folosirea lor de către insurgenți afgani. O închidere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în Afganistan împotriva insurgenților; din sondaje de opinie rezultă că pakistanezii privesc S.U.A. ca pe un dușman care intenționează să atace Pakistanul și să ia armele nucleare pakistaneze, pentru a nu permite luarea lor în primire și folosirea lor de către insurgenți afgani. O închidere îndelungată a graniței Torham ar influența negativ relațiile pakistano-americane și ar afecta efortul militar al Afganistanului; dar nici Islamabadul și nici Washingtonul nu ar putea suporta înrăutățirea relațiilor reciproce într-un moment crucial al războiului de 9
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
S.U.A. au hotărât să sprijine convorbirile de pace dintre talibani și guvernul Karzai, care ar fi trebuit să pună capăt războiului din Afganistan. Deciziile luate la Washington s-au datorat rolului pe care Pakistanul îl joacă în adăpostirea multora dintre insurgenți, ca și ambițiilor acestui stat sud-asiatic de a dicta situația politică după încheierea războiului, cerând ca S.U.A. să participe la convorbirile pentru pace. Pakistanul a insistat ca orice soluție durabilă în Afganistan să implice reconcilierea cu talibanii. Pentagonul s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
caz contrar vor fi dificultăți. Situația din Kandahar constituie un bun exemplu, există o prezență bună a populației afgane, dar forțele afgane se află în "echipele de reconstrucție provincială" (P.R.T.), care funcționează paralel cu guvernul afgan în provincii. În legătură cu sanctuarele insurgenților afgani (talibani) din Pakistan, președintele afgan a apreciat că principala problemă o constituie cea a războiului împotriva terorismului, întrucât într-un timp a avut un deplin sprijin din partea poporului afgan, în această problemă; acum, S.U.A. abordează această problemă prin atacuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]