4,097 matches
-
des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă mistic al Evului Mediu, extazul intelectului posedă acea deschidere supremă, încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o conștiință independentă de procesele neuronale, de materie, precedând-o și putând acționa supra materiei, astfel că omul poate controla axiologic creația. Asemenea conștiințe pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
următoarea viziune: "Există un loc supraceresc fără culoare, fără formă, pe care nimeni din cei de pe pământ încă nu l-a cântat... fiind demn de el... Obiect de neatins, ci doar de contemplare pentru unicul pilot al sufletului care este intelectul, la care se raportează... știința autentică". Transposibilul din revelația mea nu are implicație mistică. El este piscul atins de activitatea îndelungată a intelectului "eroic" cel mai lucid în a găsi și trăi suprema eliberare spirituală în mers continuu. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
demn de el... Obiect de neatins, ci doar de contemplare pentru unicul pilot al sufletului care este intelectul, la care se raportează... știința autentică". Transposibilul din revelația mea nu are implicație mistică. El este piscul atins de activitatea îndelungată a intelectului "eroic" cel mai lucid în a găsi și trăi suprema eliberare spirituală în mers continuu. L-am simțit, a trecut prin mine, m-a absorbit în acea clipă: am fost el. Notă. Termenul de "transposibil" a fost utilizat după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înecată într-un flux de conceptualism". De fapt, aici, Unamuno recunoștea influența pe care a avut-o filosofia hegeliană asupra concepției sale, în special, ideea contradicțiilor care apar între sentiment și intelect, între sensibilitate și rațiune, aspecte subliniate în unele școli neohegeliene, caracterizate ca fiind conceptualiste. De asemenea, Unamuno, referindu-se la stilul lucrării sale, afirma în Prolog că ia în glumă ceea ce din întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ar fi trecut cu buretele peste ce se Întâmplase și l-ar fi iertat. Indivizii de teapa lui Căreală, dacă aveau de la natură ceva inteligent În ei, puteai citi În gândurile lor ca Într-o carte de copii, dar dacă intelectul li se născuse a posteriori, puteai fi sigur că venea din frustrare și că le șuiera prin craniu ca o viperă isterică, mereu gata să te muște. — Bine i-ai făcut, i-a zis taică-său acasă, fără să-și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15, 19-20). Factorii principali interni activi în om sunt afecțiunea, intelectul și voința. Intelectul este cel care se ocupă de actul cunoașterii de sine (atât pe plan intern cât și pe plan extern, în raporturile cu semenii). Afecțiunea (puterea de discernământ) se ocupă cu deosebirea și alegerea între bine și rău
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15, 19-20). Factorii principali interni activi în om sunt afecțiunea, intelectul și voința. Intelectul este cel care se ocupă de actul cunoașterii de sine (atât pe plan intern cât și pe plan extern, în raporturile cu semenii). Afecțiunea (puterea de discernământ) se ocupă cu deosebirea și alegerea între bine și rău. Voința se ocupă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de sine (atât pe plan intern cât și pe plan extern, în raporturile cu semenii). Afecțiunea (puterea de discernământ) se ocupă cu deosebirea și alegerea între bine și rău. Voința se ocupă de trecerea la acțiune în cele cunoscute de intelect și preferate de afecțiune. În felul acesta omul săvârșește o fată bună sau rea. Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă ce voință are un individ cu grad de cunoștere submediocru, intelect aproape de cota 0 și putere de discernământ
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
trecerea la acțiune în cele cunoscute de intelect și preferate de afecțiune. În felul acesta omul săvârșește o fată bună sau rea. Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă ce voință are un individ cu grad de cunoștere submediocru, intelect aproape de cota 0 și putere de discernământ neasumată și veți avea reprezentarea minimală despre o tipologie umană de joasă speță căreia îi aparțin unii indivizi din societatea românească contemporană. Traiul în societate implică, nu de puține ori, acceptarea sau însușirea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nici o repetiție. Știu. E o tâmpenie. Un mare rahat. Cui îi trebuie repetiții ca să joace aceeași piesă rodată de o întreagă rasă umană. Lucrurile astea nu mai trebuiesc explicate. Există un prag, după care sexul își urmează calea atavică. Iar intelectul își acoperă ochii cu mâna. Jenat. Și părăsește încăperea. Na. Uite și excepția. Nebuna deschide gura și spune sper că nu ești bolnav. Actorul stă o clipă în cumpănă. A în ghețat, stând în genunchi între picioarele nebunei. Fără să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ușurința de a gândi și regândi lucrurile din muliple perspective. "Șiretul" Ulise modern se joacă mereu, într-o falsă inocență, cu ideologia nazistă în anii războiului, se joacă apoi cu deconstrucția teoriei dreptului într-o universitate americană, experimentează primejdios reacțiile intelectului și ale instinctului când se confruntă cu forța brutală și cu violența. O face însă ca și când inteligența sa extraordinară îi conferă dreptul de a se situa deasupra oricărei morale, "dincolo de bine și de rău". Fiul are însă resurse de a
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
insulta. Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete, sau la... "notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil...". Arghezi dă
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
rămînea descoperirea și "modularea (existenței) către expresia ei finală", a "vibrației proprii". "ŤVibrează și citește ce vreiť, ar fi putut suna îndemnul lui Cioran. Iar Noica nu avea să opună acestui îndemn decît rețeta dopajului cultural". "Suflețelul" izgonit în infernul intelectului de către Noica putea fi doar în acest mod reabilitat. "Meciul" pentru care înțeleptul cu bască își pregătise răbdător echipa de admiratori nu era al lor, ci al său, o ludică proiecție egotică: Cînd am înțeles asta era tîrziu. ŤVreau să
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
2005). întregul demers poetic în chestiune se află pe buza acestui proces al desprinderii sensului din masa fenomenală, a stabilirii abstracțiunii din nebuloasa concretului. Nu sentimentul îl atrage pe autor, ci epura spirituală a lucrurilor, imaginea lor ce se adresează intelectului. Dincolo de dansul efemer al cazurilor particulare, omul contează ca esență ontologică: "O mulțime de ape în letargie/ printre pini și rațe sălbatice// pe care nu le mai vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
iar Ťcine are dreptateť n-ar fi decît un aspect irelevant sau, în tot cazul, secundar. Dar așa, este o chestiune de viață și de moarte. Vanitatea înnăscută a omului - ușor de zgîndărit, mai ales cînd se implică în exercițiile intelectului - nu vrea să accepte cu nici nu chip faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult ori mai puțin insubordonabil, nu-l atrag, "în jocul unghiurilor de materii" pe care-l practică, într-o
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ca țintă oferită inamicului. Să-l fi citit oare Miron Costin, pe Pascal? Cronicarul moldovean: 1633-1691. Pascal: 1623-1662. Ceva ca în meteorologie, curenții. O deosebire există însă. Cronicarul român se lipsește de metafizică. Moldoveanul pare a zice, - omu-i mare, ca intelect, însă mic fizicește. Psihologie de popor mereu atacat. în mijlocul bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
imaginea paradisului pe pământ. Din cauza elementelor laice care țin de identitate, parcul englezesc neordonat a devenit și o probă a subiectivizării religiei (paradisului). Ana-Stanca Tabarasi aduce elemente de absolută noutate pentru legătura dintre schimbarea formei grădinilor și schimbarea concepției despre intelect, amintire, memorie. În parcul baroc geometric natura era reprezentată neoplatonic, grădina fiind de fapt o ilustrație a ideii de natură și a idealului de frumusețe, înțeles ca relație între numere și proporții. Parcul englezesc e, dimpotrivă, influențat de empirismul anglo-saxon
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
comentează. Tema în discuție e una eternă: relația dintre imaginație, limbă și gîndire. Cinci sunt ideile surprinzătoare ale lui Humboldt: Mai întîi, ideea că imaginația e facultatea primordială a cunoașterii umane. Așadar rolul predominant în cunoaștere nu-l joacă nici intelectul (facultatea de a folosi noțiunile), și nici simțurile (cărora Kant le spune "sensibilitate"), ci imaginația, adică tocmai facultatea pe care Kant o osîndise să joace un rol subaltern, acela de intermediar între materialul senzitiv oferit de simțuri și conceptele fără de
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]