913 matches
-
face ca acel obiect să fie acel obiect, cu precizarea că acel ceva care face ca un obiect să fie ca atare este forma care are un mod de a fi natural în obiect și un mod de a fi intențional în gând. Am putea spune ca, de vreme ce formă din obiect nu are același mod de a fi cu forma din minte, formele nu sunt numeric, ci doar formal identice. Cum poate fi înțeleasă această identitate formală? Cel mai simplu ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este în minte și forma care este în obiect există o relație de identitate formală. Voi apela din nou, Pentru a exemplifică și această interpretare, la cei doi amici: daca Asterix și Obelix cunosc același obiect înseamnă că ambii posedă intențional formă obiectului, iar între formele din mințile lor și forma esențială din obiect va fi o relație de identitate formală. Același raport de identitate formală se va instaură și între formele din mințile lor. Cum e posibil acest lucru voi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Brower-Toland și Jeffrey E. Brower că teorie a similarității, iar susținătorii ei consideră că forma din obiect și cea din mintea subiectului sunt similare, dar au moduri de a fi diferite în receptori diferiți, adică un mod de a fi intențional și unul natural. Claude Panaccio este unul dintre exegeții tomiști care optează pentru această interpretare. Într-un articol de-al său, „Aquinas on Intellectual Representation“, afirmă că speciile inteligibile și conceptele, ambele fiind asema nări ale obiectului extern, sunt elemente
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
proprietate, F-itate, este un con cept (i. e. specie inteligibila) al unui obiect O dacă și numai dacă F-itatea este o formă care prin însăși natură ei (sau în mod esențial) este despre O și există într-o minte imateriala.“ Asemănarea intenționala este înțeleasă, în cadrul acestei interpretări, ca o caracteristică primitivă, internă, care exist a în mod esențial în speciile inteligibile. A spune că stările mentale sunt despre ceva, sunt orientate către ceva, este echi valent cu a spune că sunt astfel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
înțeleasă prin intermediul modului identității, ci prin intermediul modului unei reprezentări. De unde rezultă că nu este necesar [că forma] să fie în același mod în cunoscător și cunoscut. În fragmentele citate, cei doi autori identifica un înțeles special al noțiunii de asemănare intenționala, asemănarea implicată în procesul de cunoaștere, care este înțeleasă că o formă șui generis de asemănare. Este adevărat că pentru Toma din Aquino quantum ad repraesentationem (vezi supra, fragmentul ÎI.6.6.) sau similitudo repraesentationis sunt folosite că sinonime pentru
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și forma esențială a obiectului extramental, relație în teleasa nu că similaritate sau asemănare, ci că asimilare formală sau acord formal; 1.3. dublă existența a unei forme a modul material și natural de a fi în obiectul extramental, modul intențional și/sau imaterial de a fi în mintea subiectului cunoscător; (2) dublul aspect sub care se poate înfățișa o formă: că accident în minte și că universal pentru că asigura cunoașterea. În genere, atunci când se vorbește despre reprezentationalism, se are în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în obiect. Ce spune aici Toma din Aquino este, în fapt, ceea ce a fost numit de către realiști dublă existența a unei forme: modul de a fi natural și material al unei specii în obiectul extramental și modul de a fi intențional și imaterial al speciei în minte. Pentru a putea înțelege mai bine dublă existența a unei forme, voi recurge la un exemplu: chihlimbarul este rășina fosilizata a cărei formulă chimică este C12H20O. Atunci cand ne uităm la o bucată de chihlimbar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
acest caz, ar fi structura chihlimbarului că o combinație de carbon, hidrogen și oxigen. Specia inteligibila, structura chimică a chihlimbarului, se află atât în obiectul din natură, în mod natural și material, cât și în minte, în mod imaterial și intențional, căci, dacă ar fi în minte la fel ca în natură, intelectul ar fi o bucată de chihlimbar. Dacă luăm în calcul dublă existența a unei forme, abilitatea ei de a fi în moduri diferite în receptori diferiți, primul argument
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atunci ar trebui clarificat cine realizează această acțiune, intelectul agent, sau cel posibil? Dacă intelectul po sibil ar fi cel care ar precunoaste speciile inteligibile, în el ar interveni o schimbare care ar duce la formarea unei noi entități intermediare intenționale și, în final, procesul cunoașterii intelective ar implica nu una, ci două specii inteligibile ale aceluiași obiect, ceea ce ar fi o adiție inutilă. Dar poate că nu intelectul posibil precunoaste speciile inteligibile, ci intelectul agent? Oare nu s-ar ajunge
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a obiectele sunt compuși de materie și forma a și dublă existența a unei forme a aceeași formă poate avea un mod de a fi material și natural într-un obiect extramental, si un mod de a fi imaterial și intențional în minte. Fără existența celei de-a doua teze, realismul tomist nu s-ar putea susține sau, invers, datorită dublei existente a unei forme, nici un tip de teorie a obiectului intern, cel puțin până la nivelul speciilor inteligibile, nu se poate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similitudo a înțeleasă că asimilare sau împărtășire a unei forme; c. dublă existența a formei a un mod de a fi material și natural, pe care formă îl are în obiectul extramental, si un mod de a fi imaterial și intențional, pe care formă îl are în mintea subiectului cunoscător. Voi oferi un exemplu pentru cele spuse mai sus. Cand X cunoaște o bucată de chihlimbar, are în minte formă chihlimbarului, aceeași formă care este și în obiectul extramental. Totuși, formulată
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
inteligibil sau sensibil a Summa theologiae (I, q. 13, a. 7, co.; I, q. 15, a. 1, co.; I, q. 18, a. 4, ad 2; I, q. 56, a. 2, ad 3), Summa contra Gentiles (I, 47) a; în mod intențional sau na tu ral a Summa theologiae (I, q. 56, a. 2, ad 3; I, q. 57, a. 1, ad 2; I, q. 58, a. 6, co.; I, q. 78, a. 3, co.), Summa contra Gentiles (I, 22). Această identitate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fi separată de substratul ei material (dublă existența a unei forme) a ceea ce spuneam mai sus, în lumea naturală formă obiectului are un mod de a fi natural și material, în subiectul cunoscător formă are un mod de a fi intențional și imaterial. De asemenea, trebuie spus că argumentul dublei existente este cel care garantează, în cadrele interpretării realiste, obiectivitatea și veridicitatea întregului proces al cunoașterii. Argumentele identității formale și dublei existente a unei forme sunt folosite pentru a clarifica și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atât în obiectul extramental, unde stau pentru trăsăturile accidentale ale obiectului și au, în consecință, un mod de a fi material și natural, cât și în simțurile în terne ale subiectului cunosca tor, unde au un mod de a fi intențional și imaterial, ceea ce înseamnă că, pe lângă cele trei caracteristici deja enunțate, imaginile o au și pe a patra, anume dublă existența. Dar imaginile nu se află într-o relație cognitivă doar cu intelectul agent, ci și cu imaginația. Aici raporturile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să îmbrace scheletul argumentelor sus menționate. O structură chimică alcătuită din atomi de carbon, hidrogen, azot și oxigen poate sta la baza cunoașterii formulei chimice </formulă> , care stă pentru cafeină. Structura chimică are un mod de a fi imaterial și intențional în minte, iar în cafeaua din ceașcă are un mod de a fi natural și material. Ceea ce cunoaștem atunci cand de raportăm la cafea nu este structura chimică a cafelei, ci cafeaua propriu-zisă din ceașcă fierbinte (statutul de id quo al
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor ca având un mod de a fi imaterial și intențional în mințile subiecților cunoscători și un mod de a fi corporal, material și natural în obiectele particulare din care le extragem. Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei interpretări hibride poate fi dedus din însăși structura dublă a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
abstrage din imagini speciile inteligibile; speciile inteligibile informează intelectul posibil, care este astfel actualizat; intelectul posibil, odată actualizat, produce conceptul, care este ceea ce este cunoscut și cel în care este cunoscut obiectul extramental, dat fiind modul acestuia de a fi intențional în minte. Toate aceste trei etape pot fi subsumate manierei în care reprezentationalistii înțeleg conceptul. Perspectiva acestui ultim stadiu al înțelegerii conceptului, căci de aici încolo Toma nu își va mai modifică teoria despre concept, are avantajul de a nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu obiecte insignifiante (o prăjitură sau un creion) și nu conține informații despre tre cut, ci mai degrabă „urmele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în majoritatea scenariilor modernității, ci „recunoașterea“ bruscă, neanticipată a caracterului dialectic al lucrurilor: „Das dialektische Bild ist ein aufblitzendes. So, als ein im Jetzt der Erkennbarkeit aufblitzendes Bild, ist das Gewesene festzuhalten.“ Consecința este ieșirea gândirii din regimul ei reprezentațional, intențional. Nu mai este vorba de construcția unui obiect care este plasat în opoziție cu subiectul, ci de un moment „mesianic“ al istoriei unui obiect, anume cel al „răscumpărării“ trecutului său uitat. A cunoaște este echivalent, acum, cu a răscumpăra posibilitățile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
verklären.“ Fantasmagoria astfel precizată induce o imagine dialectică, tradusă acum în percepția obiectelor-marfă și a artefactelor lumii urbane. Mecanismul celor două fenomene este același, anume dia lectica reprezentărilor istorice, eliberată de iluzia „păcii“ conceptuale și de coerența unui act reflexiv intențional. Fixa rea prin gândire a unei constelații eterogene de determinații este metoda de cunoaștere prin care Benjamin recunoaște formele materiale ale secolului al XIX-lea și care, pe de altă parte, este reflectată în jocul percepției propriu unei figuri centrale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
justificării unui act politic, de exemplu, atât argumentul instituțional, cât și cel militant funcționează, primul determinând, s-ar putea spune, posibilitatea actului, iar cel din urmă, realitatea lui. Problema cu această diviziune a lui Böckenförde este că presupune o asumare intențională, programatică a discursului teologico-politic. Acesta din urmă este rezultatul unei raportări a subiectului politic la situație, plecând de la o „grilă“ teologică. În al doilea rând, diviziunea presupune faptul că cei doi poli ai relației (teologicul și politicul) sunt constituiți auto
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
forma imediată a prezenței, cea care pune lumea în relație tensionată dialectic cu originea ei. Limbajul este, dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
metodologic, sarcina chiffonnier-ului este descrisă în analogie cu alte imagini, de regăsit în Para lipomena la Über den Begriff der Geschichte. Prima este aceea a analizei spectrale, prin care este sesizată chemarea mesianică - nu ca o chemare directă, explicită sau intențională, ci ca posibilitatea unei profeții a prezentului despre lucrurile sau evenimentele trecute: „Der historische Materialist, der der Struktur der Geschichte nachgeht, betreibt auf seine Weise eine Art von Spektralanalyse. Wie der Physiker ultraviolett im Sonnenspektrum feststellt, so stellt er eine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
când li niile perspectivei din peisaj se închid între pereții camerei, survin similaritățile între lucruri, sub forma acelor trăsături care nu încetează a fi proprii, deși se regăsesc multiplu. Important de sesizat este faptul că identificarea acestor trăsături nu este intențională, nu se realizează din perspectiva unui concept al identității: „sind aber keinem Kriterium unterworfen und daher unbegrenzt.“ Similaritățile, astfel sesizate, conferă lucrurilor un chip, identificabil tocmai ca diferență: o prezență fizică (leib hafter Präsenz) a lucrurilor pe care privirea o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Momentele experienței flaneurului se oglindesc unele în celelalte și se constituie prin această oglindire. Mo dul de cunoaștere al flaneurului, poziționarea sa politică și, în fine, relația sa cu istoria citită mesianic sunt inseparabile. Ele nu sunt, cum spuneam, atitudini intenționale, ci semnificații ale privirii flaneurului și, ca o consecință, modalități ale lo cuirii sale. Inseparabilitatea lor corespunde complexității fizio no mice a orașului, cu mulțimile sale și cu amprentele memoriei colective recunoscute în forma străzilor sau a clădirilor. Col portajul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]