343 matches
-
pentru o bună perioadă de timp, locul preferat de întrunire a intelectualilor aromani, printre care se pot menționa: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Tașcu Iliescu, ș.a.m.d.. După 1890 revine în locurile natale fiind pentru o bună perioadă intendent al Liceului internat din Bitola, liceu cu predare în limba română. Colaborează la revistele și ziarele aromânești ale vremii. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromâneasca" o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia "Dimăndarea părinteasca" devine
Constantin Belimace () [Corola-website/Science/298761_a_300090]
-
mai păstrat. Între anii 1328-1333 Giotto s-a găsit la curtea regelui Carol Robert din Napoli. Dintre frescele pictate aici s-au păstrat doar câteva fragmente. După întoarcerea sa la Florența (1334), Giotto este decorat de către consiliul orașului și devine intendentul tuturor clădirilor oficiale și fortificațiilor din oraș. Este însărcinat cu conducerea construcției Domului și proiectează ""Le Campanile"" (clopotnița) catedralei, a cărei construire se începe în anul 1334. Giotto petrece următorii doi ani la Milano, unde lucrează din însărcinarea Ducelui Visconti
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
plății datoriilor și a altor obligații de acest fel. Imediat după aceea, este emis un ordin imperial fixând prețul orezului. Începutul 1231 - Este emis un ordin imperial care limita cheltuielile și ordona distribuirea impozitului de orez săracilor. Bakufu emite ordine intendenților (jito) si polițiștilor (shugo) să remită impozitele în provinciile lor și să întreprindă alte măsuri de ajutorare. 1232 - Go-Horikawa abdică. Fiul său, Shijo, în vârstă de doi ani, devine împărat titular. Go-Horikawa devine împărat în retragere până în anul 1234. Kujo
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
acestora a scăzuti, un "bailliage" fiind doar o judecătorie. Începând cu secolul al XVI-lea rolul administrativ a revenit provinciilor și guvernatorilor acestora. Datorită puterii acumulate de generații succesive de guvernatori, de la jumătatea secolului al XVII-lea a crecut importanța intendenților, aceștia fiind funcționari de meserie a căror activitate era mai ușor verificabilă. În secolul XVIII administrația regală era bine implementată în provincii, în ciuda protestelor parlamentelor regionale. Acestea, pe lângă rolul lor de curți de apel, mai aveau și rolul de a
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
număr de 36. Administrația generaităților a trecut printr-o succesiune de reforme. În 1577 în fiecare generalitate se înfiinșează un birou de finanțe unde lucrau 5 trezorieri („trésoriers généraux”). În secolul XVII, rolul controlorului de finanțe crește, acesta devenind „intendant” (intendent) de finanțe, justiție și poliție iar termenii „généralité” și „intendance” au devenit aproape sinonimi. Până în 1661, șeful sistemului finanțelor este cunoscut ca și „surintendant des finances”; odată cu destituirea lui Fouquet, postul a fost înlocuit cu poziția inferioară de „contrôleur général
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Clime” din Calea Călărași nr. 37 au fost aduși 200 evrei. Printre ei se aflu: rabinul Tzvi Hirsch Gutman și fiii lui, Iancu și Iosef, Sigmond Collin, casierul comitetului Comunității Evreilor din București, S. Rivensohn, secretar-general al Comunității, Mayer Marcus, intendentul Templului Coral și soția lui, Fany. Toți evreii au fost jefuiți și bătuți. Femeile au fost luate la subsol, bătute cu vâna de bou, după care au fost eliberate. Bărbații au fost bătuți și chinuiți de la ora 19.00 până
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
VI-lea, Edward al IV-lea și Richard al III-lea. Priceputele mașinațiuni politice ale Lordului Stanley—fluctuând între taberele opuse până când era clar care avea să iasă învingătoare—i-au adus funcții înalte; a fost șambelanul lui Henric și intendentul lui Edward. Atitudinea sa lipsită de fermitate, până în momentul crucial al unei bătălii, i-a câștigat loialitatea ostașilor lui, care știau că el nu-i va trimite la moarte. Deși Lord Stanley fusese intendentul lui Edward al IV-lea, relațiile
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
a fost șambelanul lui Henric și intendentul lui Edward. Atitudinea sa lipsită de fermitate, până în momentul crucial al unei bătălii, i-a câștigat loialitatea ostașilor lui, care știau că el nu-i va trimite la moarte. Deși Lord Stanley fusese intendentul lui Edward al IV-lea, relațiile lui cu fratele regelui, viitorul Richard al III-lea, nu erau cordiale. Cei doi fuseseră în conflict care izbucnise violent prin martie 1470. Mai mult, după ce s-a căsătorit cu Lady Margaret în iunie
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Lannes însuși. Francezii au avut la picioare un sol mai mare în timp ce prusacii au avut în spate râul Saale, care făcea retragerea dificilă. Aflat în netă inferioritate numerică și în imposibilitatea de a rezista, Louis Ferdinand a fost ucis de intendentul Guindey al regimentului 10 de husari după ce a refuzat oferta de a se preda și l-a rănit pe sergentul francez. Ca lider proeminent al curții prusace, moartea sa a fost profund resimțită. În afară de a fi militar, Louis Ferdinand a
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
pentru servitul mesei se stabilește prin programul orar al unității; intervalul de timp dintre două mese nu trebuie să depășească 7 ore, dar nici să fie mai mic de 4 ore. Articolul 205 (1) Planul meniu săptămânal este întocmit de intendentul navei sau o persoană desemnată de comandant și este avizat de către șeful serviciului de luptă logistic și medic/sanitar. ... (2) Comandantul secund/ofițerul secund aprobă planul meniu săptămânal. ... (3) Comandantul navei aprobă modificările planului meniu și substituirile de alimente. ... Articolul
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
de finanțele regelui. Nu exista un cabinet în care miniștrii să se întrunească pentru a lua decizii în comun. Nu exista un prim-ministru, pentru că regele nu tolera un rival pentru puterea sa. În provincii, puterea regală era reprezentată de intendenții de poliție, justiție și finanțe, fiind numiți de rege, care îi raportau direct regelui, cărora le acordă puteri considerabile în cele 34 de "généralités" (circumscripții financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
muncească micile proprietăți. Principala sursă de venit era pământul. Nobilimea deținea un sfert și o treime din pământul Franței și îi revenea între 15-25% din venitul bisericii. Marii nobili dețineau funcțiile înalte în stat. Erau miniștrii regelui, înalții săi magistrați, intendenții din provincii și ocupau funcțiile superioare în armată. Abatele Syeyes scria că această castă a monopolizat și uzurpat biserica, justiția și armata. Nobilii se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecați în tribunale speciale și fiind scutiți de serviciul militar, de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
orașele Lille, Rouen și Lyon, vechile corporații municipale au fost înlăturate cu forță. În aproape fiecare oraș a fost formată o garda națională că și la Paris, având menirea să mențină sub control violență populației și să împiedice contrarevoluția. Toți intendenții și-au părăsit posturile. Regele a pierdut controlul asupra Parisului și orașelor provinciale, pierzând și controlul asupra zonelor rurale. Profund afectat de creșterea prețului pâinii și suferind de pe urmă șomajului în industria textilă, în ianuarie 1789, țăranii au început să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în baza actuala de operațiuni la Mainz-Lerchenberg, după scurt timp fiind situate în Wiesbaden. Administrativ ZDF este condusă de un director general, care este ales de către Consiliul de televiziune ZDF. De la înființarea rețelei în 1963, următoarele au deținut funcția de intendentul: 1963 - 1977: Karl Holzamer 1977 - 1982: Karl-Günter von Hașe 1982 - 2002: Dieter Stolte începând cu 2002: Markus Schachter
ZDF () [Corola-website/Science/319240_a_320569]
-
a face dovadă de zelul său, el luă hârtie de format mai mare, acoperi paginile cu un scris mai mărunt, așa încât, cum spunea el, un singur caiet făcea cât zece. Socotea că va fi răsplătit în aceeași proporție: dar de unde! Intendentul împărătesei pretinse să plătească lucrul lui Tzetzes după prețul fixat dinainte și cum nenorocitul om de litere se plângea de acest procedeu, la sfârșit i se refuză orice plată. Furios, el se adresă suveranei însăți, spre a cere dreptate. Irina
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
au dat un concurs și un ajutor foarte mare"". S-a creat la Ministerul de Război o Comisie de Aprovizionare a Serviciului Intendenței, formată din șapte membri. Comisia lucra după-amiaza în baza unui plan de aprovizionare cu echipamente, întocmit de intendentul general al armatei. Materialele se cumpărau prin licitație și se aprobau de către ministrul de război Ion I.C. Brătianu. Ministerul de Război a creat, prin Decizia nr. 128/ 6 aprilie 1915, o Comisie Tehnică Industrială, compusă din șase membri conduși de
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
securitatea reprezentațiilor nu mai era asigurată, iar Winifred a hotărât, în 1933, să monteze o producție în întregime nouă. În pofida protestelor lui Toscanini, Richard Strauss și unii membri ai familiei Wagner, Winifred, cu aprobarea lui Hitler, l-au angajat pe intendentul Operei de Stat din Berlin, Hans Tietjen, pentru o nouă producție în 1934, în decorurile lui Alfred Roller și Emil Preetorius. Tietjen și Preetorius au realizat alte producții ale acestui deceniu, cu excepția lui Parsifal din 1937, ale cărui decoruri erau
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
în 1679-1680 în urma deciziei de a se construi aripa de sud a castelului. De asemenea, el lucrează pentru alte personalități importante ale regatului.<br> În 1663, este numit director al Academiei regale de pictură și sculptură de către Colbert, pe atunci intendent al finanțelor, care dorea să reorganizeze academia. Le Brun este numit "Primul pictor al Regelui" în 1664, funcție care a inclus plata unui venit anual de 12.000 de livre, adică aceeași sumă pe care a primit-o atunci când a
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]