275,179 matches
-
se înmulțească analizele punctuale ale modului în care au operat, timp de decenii, cenzura oficială și autocenzura personală: de la manuscrise la textul tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
se înmulțească analizele punctuale ale modului în care au operat, timp de decenii, cenzura oficială și autocenzura personală: de la manuscrise la textul tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
dimensiunile unui fenomen turistic. Nu este vorba doar despre ceea ce numim, cu o sintagmă la modă, "turism cultural", despre un pretext seducător tipărit de agențiile de voiaj, ci chiar despre un "turism antropologic", care a suscitat un neașteptat trafic de interese cinefile. Așadar, nume din sfera antropologiei și din cea a mediei, a realizatorilor de film și a jurnaliștilor - dar și un număr incredibil de mare de spectatori de film documentar. Un public-vedetă Frapantă de la început a fost popularea Sibiului cu
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
Monet" din Capitală și discuțiile guvern-președinție de la Cotroceni pe tema anticipatelor. De departe cel mai mediatizat dintre ele a fost cel dintîi. Nu știu dacă a fost o diversiune, cum s-a spus, o enormă exagerare spre a se abate interesul de la lucruri mai serioase. A fost, în orice caz, un delir al mediilor de informare, neîntrecut decît de incompetența poliției. Începînd din seara accidentului, cînd toată protipendada politică a călcat în picioare (la propriu!) eventualele urme, și sfîrșind cu dubla
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
Iliescu, Nistorescu & comp. nu vor mai fi vedetele zilei, iar identificarea persoanelor reale din spatele măștilor va deveni, practic imposibilă? Poate fi citită cartea fără a se face continua raportare la personajele reale? Care ar mai fi însă cota sa de interes? Să nu devenim excesiv de sceptici. în fond, și despre opera lui Caragiale s-a spus că este perisabilă în timp, receptarea ei fiind dependentă de un anumit context politic. Caragiale a rămas însă la fel de actual și în perioada interbelică, și
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Cristian Măgura Am primit la redacție revista Limbă și literatură (I-II/2002) editată de Societatea de Științe Filologice din România. Simpla parcurgere a sumarului este suficientă pentru a trezi interesul celor pasionați de lingvistică, folclor, critică și istorie literară. Orientarea printre ultimele apariții din cadrul peisajului cultural autohton este asigurată de o bogată rubrică de recenzii și note. Se impune atenției un articol semnat de profesorul Paul Cornea, Traducerea ca formă
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
ură față de vreo ființă"). Pentru unii, închisoarea a însemnat pierderea sufletului, pactul cu diavolul, încărcarea cu ură; pentru alții - și Nicole Valéry-Grossu e un spendid exemplu -, închisoarea a însemnat apropierea de Dumnezeu, care este iubire... Cartea s-a bucurat de interes în Franța, unde a mai avut încă trei ediții (în '77, în '78 și în '83), și a fost tradusă în engleză, germană, italiană, norvegiană. Acum, în fine, chiar dacă cu o întîrziere regretabilă, apare și în românește (în ed. Univers
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Ungaria, iar imperiul slav de sud al lui Tito se prăbușea; am ajuns în Germania de Est imediat după aceea. În timpul acelor evenimente scriam poezii pe terasele unor mici cafenele din Budapesta, Berlinul de Est și Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau un reflex psihic interiorizat al marilor metamorfoze din lume[...]. Când am vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
vreau să spun că artiștii și poeții resimt faptul că nu ei au eliberat Ungaria. A doua concluzie: ideea romantică (modernă) că arta trebuie creată de și despre tineri revoltați și tragici. Cum Dumnezeu să faci artă despre cetățeni solizi, interese de afaceri, burghezie pioasă și politicieni abili care au înfăptuit ceea ce poeții nu au putut? Renașterea Americană din timpul Războiului Civil și nu a Revoluției din 1776 are, poate, o rațiune similară: era prea târziu pentru a invoca modele culturale
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
în schemă "rara avis", un tenor pentru Werther să se monteze în jurul său spectacolul. Totuși nu cred că momentul cel mai potrivit era tocmai deschiderea stagiunii, producția aceasta putând fi înfățișată publicului oricând, mai târziu. Oricum am ascultat-o cu interes, cu atât mai mult cu cât pentru rolul principal a fost invitată o vedetă a Operei din Viena, tenorul hawaian Keith Ikaia-Purdy, deținătorul unei cărți de vizită fulminante. Și totuși, chiar dacă performanța sa "sportivă" poate să impresioneze, pe mine nu
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
bine? Cartea aruncă, în ochii neștiutorilor, o anatemă nemeritată și asupra breslei scriitorilor, din care autorul pretinde că face parte. Delațiunea nu trebuie încurajată sub nici o formă, cu atât mai puțin sub formă scriitoricească. Un demnitar de stat, care ignoră interesele naționale în desfășurare și dă semnalul transcrierii într-o carte a discuțiilor de politică externă, cu pretenție de veridicitate, după ce șeful statului a pus bariera de confidențialitate, este un om cel puțin iresponsabil. Cine așează alături calitatea de demnitar de
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
atent solicitat, eclectismul instrumentarului mistico-religios sau escatologia sexuală. Silviu Lupașcu însă nu e un povestitor, romanul lui nu e captivant (deși întâlnim tot felul de personaje: comuniști, mafioți, vânători de lei, yoghini, jurnaliști, tot felul de învățători orientali ș.a.) Stârnește interesul, dar nu-l menține. Povestea diluată monocord, uneori de un lirism îndoielnic, se pierde în pânza unor parabole și metafore obscure preluate din tradiția arabă. încercarea e neîndoios meritorie, păcat că autorul e victima propriei savanterii și nu are simțul
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
un lucru la care nu poți renunța întotdeauna, chiar să vrei. Nu știi de ce, dar ești mereu prizonierul efluviilor sonore, robul undelor care te învăluie sau, dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
am putea susține că, din contra, regimurile fasciste n-au avut altă concepție decît anticomunismul. Dominicanul Trujillo din Sărbătoarea Țapului este cel mai bun exemplu. Sigur că în numele anticomunismului, dictatorul dominican contemporan cu Franco și-a slujit cu inumană cruzime interesele proprii, ale lui și ale familiei sale. Ca și comuniștii Kim Ir Sen în Coreea sau Mao în China. Dar aceștia din urmă erau anticapitaliști, nu adversari ai extremei drepte ca atare. Și, în orice caz, concepția lor politică era
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
și umane ale Ameliei Pavel s-au structurat în așa fel încît discursul lor literar dobîndește o ordine aproape geometrică. Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a limbajelor simbolice, chiar și atunci cînd acestea tind să-și părăsească statutul înalt și să intre în anumite jocuri de interese mărunte, ea a reușit să se păstreze mereu în prim-planul fenomenului artistic și să participe nemijlocit la mișcările vii ale acestuia. Ceea ce, la o primă vedere, ar putea trece drept atitudine exterioară și un pragmatism cultural rece este, în
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
iar această componentă a personalității sale, deși poate părea una legitimă în orice construcție culturală obișnuită, este, în realitate, una din ce în ce mai rară pe măsură ce ne apropiem de stricta noastră contemporaneitate. Prezența ei firească în actualitatea culturală și artistică românească, dar și interesul constant pentru tot ce se petrece în fenomenul artistic european, și nu numai, nu putea să rămînă neobservată și de la distanță. De curînd ea a fost răsplătită de către Consiliul Europei cu titlul de Femeia europenă a anului, iar această recunoaștere
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
foarte interesant interviu acordat d-lui Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul și eseistul împlinise 65 de ani), dar depășește cu mult circumstanța, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observații demne de a fi reținute. Prima se referă la cartea din 1969 despre Faulkner. Descoperirea lui Faulkner, ne spune azi dl Alexandrescu, s-a datorat în parte unei anumite fascinații față de "organicitatea străveche a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
unor bucătării și spălătorii publice. Astfel, ca o împlinire supremă în viziunea marii femei sovietice, individualul se va fi supus colectivității. Tot în proiectele marii vizionare, maternitatea avea să fie o sarcină socială, dusă la capăt de femei pentru satisfacerea intereselor societății, a nevoii de noi membrii sănătoși. Mama nu aparținea sieși, ci colectivității, prima ei obligație era să dea naștere și să hrănească la sân copilul. După aceasta mama nu mai era necesară copilului. Aici psihanaliștii ar fi protestat aducând
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
exclusiv, și el poate fi exercitat de către surorile medicale către toți copii aflați în grija lor. După această preluare de responsabilități, mama este gata să-și reia rolul în cadrul societății. În viziunea ei iubirea sexuală trebuie să se subordoneze tot interesului colectiv, respectiv muncitorilor. Relațiile sexuale trebuie să se supună unui număr de două criterii: sănătatea populației muncitoare și dezvoltarea legăturilor de solidaritate în interiorul colectivului... Satisfacerea sexuală trebuia considerată egală cu satisfacția celorlalte nevoi trupești. Există în viziunea Alexandrei Kollontai o
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
care trăia, este exponentul falocrației brutale, el câștigă mai mult decât ea și se consideră în drept să o domine din această cauză. Ana se asociază însă cu alte surate, demonstrând că feminismul este o mișcare a solidarității și că interesul individual este subordonat celui colectiv, așa cum predica Kollontai. Prietena Vica o inițiază întru independența de bărbați, expunându-i cazul cumnatei, care, după ce încasează câteva bătăi crunte de la soțul gelos, fuge cu altul. Revolta ei împotriva condițiilor mizere în care trăiește
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul" Anei Roșculeț, îi intuiește calitățile și o învață să le exploateze. În comunism femeia demonstrează, între altele capacități aproape paranormale de autooptimizare. Pentru Tomiță, exponent
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
devenit banal. Nu panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul bahic și euforia risipei. Vișniec e un cronicar, un fin observator cu simțul dialogului și al absurdului cu un interes special pentru mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e unul de malaise, al inconfortului de a trăi într-o lume a consumismului confortabil. Experiența comunismului i-a întors lui Vișniec ochii spre exterior, spre societate
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e unul de malaise, al inconfortului de a trăi într-o lume a consumismului confortabil. Experiența comunismului i-a întors lui Vișniec ochii spre exterior, spre societate, iar acest interes a rămas constant în dramaturgia lui, în cea de-a "doua naștere" franceză a lui.
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
două litere a lui /î/ - un singur "î" ajungea, și în Romîn, și în mînă sau pîine! -, de ce sînt este preferabil lui sunt și de ce trebuie să scriem... "Cum vorbim" (revista lui Al. Graur). Da, am făcut-o (chiar cu interes filologic), fără să ne gîndim prea mult la intențiile subterane, nici la consecințe. În definitiv, sînt era o formă verbală ereditară, cea care apărea în vorbirea țăranilor etc. Cît despre Romîn, Romînia... (Am avut atunci ocazia să auzim pe Emil
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]