564 matches
-
mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu 13 ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nici cea mai mică intenție să rămân și să fiu supusă unui astfel de tratament! Dar mi-am adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise să se prezinte prin intermediul unui interfon ca să i se deschidă poarta. Iar zidurile erau într-adevăr înalte. Mult prea înalte pentru ca o gogoașă neîndemânatică, așa cum eram eu, să le poată escalada. Mă întrebam cum Dumnezeu ajunsesem în situația asta. Probabil că așa se simțiseră și Brian Keenan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la ceasul al doișpelea și că acum eram deja în ceasul al șaisprezecelea sau al șaptesprezecelea. O lumină stranie s-a aprins în ochii lui Brigit. Fii atentă, mi-a spus ea printre dinți, după care s-a repezit la interfon. A ridicat receptorul și a tras adânc aer în piept. Apoi a strigat mai tare decât am auzit pe cineva strigând vreodată: —DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După care s-a întors și a început să se zguduie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la noapte. —Vai. Ce pecat. Da, mare păcat. Călătorie plăcută în continuare și dacă pot să vă ajut cu ceva, vă rog, nu ezitați să mă rugați, pe mine sau pe oricare din celelalte însoțitoare. Și bună încercare, amice! Aud interfonul. Anunțul pilotului. Iupiiii! De-abia aștept să știu la câți metri desupra nivelului mării ne aflăm, deasupra cărei țări zburăm și unde o să aterizăm la aeroportul Linate. Sau nu! Doamne, de ce mă prostesc așa? E ridicol. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. Cât Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. Sunt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mâinile. Înainte să pleci. Nu te gândi la nimic din ce-a zis Jemima. Să ai o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. Cât e ceasul ? spun, Încruntându-mă când văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amândouă. — A venit mai devreme, spune Lissy. Ciudat. — Nu poate să vină mai devreme ! Ne grăbim În sufragerie, și Lissy ajunge prima la fereastră. — O, Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mână o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu suntem acasă. Prea târziu, spune Lissy și se strâmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gâfâind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Madonna ! Douăzeci de minute mai târziu ajungem la Clerkenwell. Insist să plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încântare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cât pot de normal. Aș dori să vorbesc cu Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun că eu parcă Îmi amintesc că asta e - dar poate că e cealaltă, cu geam marmorat. Da. Adevărul e că aia pare ușor mai familiară. — O mică problemă, Îi spun lui Jack cu un zâmbet și apăs pe celălalt interfon. Nu se aude nimic. Aștept câteva clipe, după care sun iar și apoi Încă o dată. Nu primesc nici un răspuns. OK. Deci... nu-i nici asta. Fuck. Doamne, ce tâmpită sunt ! De ce n-am verificat adresa ? Eram atât de sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dus somnul, iese în holul comun cu stiva de cărți vechi stricate de umezeală și își alege pe loc lectura. Sistemul cititorului care niciodată nu continuă o carte începută mi-e familiar. La șase și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind în ușă s-o spargă și nu altceva. Până să ies din cârpe, îl auzeam în vestibul șoptindu-i Toniei (ți-am zis că ea era harnica familiei, care începea serviciul la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i caut pe tata și mama. După ce îi găsesc, îi aduc în America, mă împac cu părinții mei adoptivi și trăim cu toții fericiți împreună. Asemenea povești vedeam foarte des la televizor. Noroc că americanii au în magazinele lor instalații de interfon, găsești îndată pe cine vrei, tot ce ai de făcut este să dai un anunț pentru persoana pierdută. Când mi-am auzit numele, în primul moment m-am întrebat cine mă strigă. M-am uitat în stânga, pe urmă în dreapta, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nesaț din pahare, în timp ce Barney își sprijină capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la duș și n-am auzit soneria. Dar, în loc să mă pitesc, mă trezesc că traversez sufrageria și mă apropii de fereastra care dă în stradă. Interfonul meu nu funcționează prea bine și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub balcon. De data asta, nu vrea să se deschidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează prea bine, găsesc eu curajul să-l anunț. —Aha. Ne uităm unul la altul, fiecare într-o poziție incomodă. Bineînțeles că-mi place de el, ce Dumnezeu! Cum de nu mi-am dat seama de asta până acum?! Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În pragul isteriei, jenată de instrumentele pe care le ținea în mână și statul în fața gurii negre a conductei, își privi detectorul. Pe micul ecran, un singur punct roșu pierzându-și intensitatea. Precum strigătul. ― Dumnezeule! Parker, Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley, răspunse Lambert. Dar ce se întîmplă? Am pierdut semnalul! Ripley era pe punctul de a începe, o frază, dar se abținu la timp, De-acum înainte, îi reveneau noi responsabilități. Inconștient, se crispă și-și înăspri glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fața în jos, pe pat, ca moartă. Tom sună la ușa blocului în care locuia Diane. Nu era decât o singură sonerie. (Îi descoperise adresa într-o carte veche de telefon. Cărțile mai recente nu o înregistraseră.) Diane răspunse prin interfon: — Cine e? Sub impulsul momentului, Tom răspunse: „George“! Diane știa prea bine că nu e George, care intra întotdeauna cu cheia lui, dar apăsă pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru: Le-am... spus... să... nu te... lase să vii. VOR SĂ TE PĂSTREZE. MĂ CRED... O PROASTĂ. DAR LE VOI ARĂTA EU LOR. EU VREAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Africa. Ea era în cădere liberă după episodul despre care acum aproape că nu vorbeau deloc - iar el a prins-o. Pentru asta îi va fi întotdeauna recunoscătoare. Se îndreptă împleticindu-se spre duș și, în momentul în care sună interfonul, încă se mai usca: clienții, jos, la intrarea în bloc. Le deschise. Luând în calcul timpul pe care îl vor petrece în lift, mai avea cam un minut să se îmbrace. Își prinse repede părul în coadă și se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vrut s-o părăsească pe Julie cu doi ani înainte, dar că lucrul ăsta nu i s-a părut corect decât după ce aceasta și-a revenit. Maggie dădea din cap în semn de aprobare, dar fu întreruptă. Prima dată sună interfonul în timp ce Brett vorbea, apoi auzi mai multe voci masculine, a lui Edward și încă două sau trei pe care nu le recunoscu. Cel mai rău îi părea că nu putuse să-și țină gura. Se întreba dacă Brett și Kathy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și simplu! I se alătură și Kathy. Avem nevoie de tine, Maggie. N-avem cum să trecem peste asta fără tine. —O, nu vă faceți griji, rezolvă avocații. Maggie se tot învârtea prin cameră, evitând contactul vizual. Auzi din nou interfonul și zgomotul făcut de una sau mai multe persoane care intrau și ieșeau din apartament. Ce se întâmpla? Ne vor ruina, spuse Brett. Ne vor lua toți banii și vor face povestea asta chiar mai urâtă decât e acum. Funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colaborare cu serviciile de informații israeliene. De obicei sunt acuzați că au furnizat israelienilor informații despre locul în care se ascund teroriști căutați sau că i-au avertizat în privința unui viitor atac. Care e reacția Israelului? Întrebările veneau de la un interfon așezat în centrul mesei din lemn lăcuit: vocea era a secretarului de stat de la Washington. I-a lăsat adjunctului său însărcinarea de a conduce această ultimă sesiune de discuții de la locul faptei. Voia să păstreze distanța în cazul unui eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]