49,761 matches
-
trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc, în continuarea lecturilor mele orientate mai mult spre lucrări clasice decât spre ultimele apariții. Limbajul corespunde de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J. Dintr-o frază care se pierde cu
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe sine. Pe sine ca prezență determinată dar și ca posibilă metaforă a feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul cromatic și în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în nota realist-tradițională a fibrei sale interioare, un martor dintre cei mai credibili ai epocii noastre abundînd în martori falși ori măcar timorați.
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
în fața caracterului de urgență al mărturisirii. Nu mai este un secret pentru nimeni că mai toată literatura de acest tip are în primul rând o funcție terapeutică (dacă nu de-a dreptul "exorcistică"), esențială pentru acești autori fiind regăsirea libertății interioare și, o dată cu ea, a unui minim echilibru psihologic. Lunga povestire plină de neprevăzut căreia Primo Levi i-a dat titlul Armistițiul nu face nici ea excepție. În esență, aceasta evocă întâmplări din cele nouă luni în care autorul-narator a traversat
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
a eului" (p.280). Dar ar fi prea simplu să punem reticența față de confesiune în seama demnității statuare a personalității clasice. Nu putem escamota adevărul, cu totul particular, că G. Călinescu nu avea aptitudinea pentru confesiune, atât dintr-o disciplină interioară, cât și datorită incapacității de a trece peste bariera de decență a mărturisirilor. Asta înseamnă că dezvoltă un principiu teoretic dintr-o inaptitudine organică. Ceea ce nu dovedește altceva decât perfecta consecvență în edificarea personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
lui Gellu Naum, ci avându-l pe autorul lor aproape". Copil, adolescent, înconjurat de prietenii din tinerețe, ipostaze de vis, de jocuri exuberante, instantanee în oraș, pe străzi, portrete ale unui tânăr de o frumusețe și distincție aparte, exterioară și interioară deopotrivă, cu râsul pe față, cu privire scrutătoare, cu pipă, mereu curat în priveliște și în sine, efectul acestei stări inteligente de puritate fiind o liniște ce-l ocrotește într-o pașnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
arestați. Singura posibilitate de a se salva ar fi fost donația pământurilor proprii către stat, semn ultim și irecuzabil al noii sale orientări. în urma "convertirii" la politica agrară a regimului își va recăpăta pensia, dar soția lui, după o prăbușire interioară fatală va muri. Destinul lui Stelian Teodorescu înrămează o serie de alte destine mai puțin spectaculoase, mai puțin profunde, oarecum lineare, menite să dea puțină culoare epocii și să-i încadreze tensiunile. Materialul faptic al romanului este lipsit de cadență
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
îi pasă însă de asta lui Zholdak, dușman declarat al oricărei ordini care ar putea îndigui șuvoiul. Nestăvilită, zbuciumată, impetuoasă, dinamica lui se dovedește incompatibilă cu structurarea unui ansamblu al imaginilor. Ceea ce contează este doar succesiunea, fluiditatea și mișcarea lor interioară. Iată de ce reprezentațiile lui Zholdak ar putea dura la infinit: nimic din desfășurarea lor nu reclamă sau nu anunță încheierea care ar urma firesc unei dezvoltări. Zholdak lucrează prin acumulare. Această energie debordantă e totuși odihnitoare, în măsura în care ne îngăduie să
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea totalitară. Se pare însă
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
onoare. Las de-o parte farmecul cu totul neobișnuit și feminitatea primejdioasă pe care le răspândește, menite să-ți diminueze spiritul critic. Însă chiar citite prin reviste, propozițiile sale au o pregnanță și o calitate indiscutabile. Totul emană echilibru, armonie interioară și - iată un cuvânt pe care l-am uitat! - bunătate. Marie-Rose Mociornița pare pogorâtă printre noi, într-un moment de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
căutarea identitățiii bune și implicit a unui mod de comunicare completă, acea "înțelegere drept în inimă" care din 2 face 1, vocea lirică se situează de la început într-un indirect dialog cu dublul ei mut, dar zgomotos, ascuns în faldurile interioare. O luptă cu tristețea tot revine: "Tristețea, ŤLe soleil noir de la mélancholieť, ŤLe mal du sičcleť sunt senzații care te transformă în mortăciune. Tristețea e o cloacă. Suferința e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
ocupau toate subsolurile, beciurile, barăcile. Arhitectura era încă cea de dinaintea revoluției: străzi înguste, întortocheate, pavate cu piatră cubică, ce urcau și coborau; casele, de obicei cu un singur cat, erau strâns lipite unele de altele, gangurile duceau spre mici curți interioare, iar mulțimea curților de trecere transforma un drum oricât de banal - către școală, metrou sau cunoștințe - într-o aventură palpitantă. Metroul era o minunăție. Stația Taganskaia, pare-se cea mai adâncă, fusese, de altfel, un foarte bun adăpost antiaerian în timpul
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
grăbi mulți să o considere) sau o dezarmantă recunoaștere a dificultăților acestuia, inseparabilă de hotărârea de a-l continua și adânci? Pentru publicul obișnuit, în schmb, și în general pentru toți cei dispuși să-și depășească măcar în parte barajele interioare, "taifasurile" propriu-zise sunt deschiderea spre o lume, o lume îndeobște puțin, superficial sau deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor și prin spusele pline de culoare și haz ale "subiecților", prin amestecul savuros de spontaneitate și clișee
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
de a-și lichida concurența. Omul nostru de afaceri nu s-a născut într-o lume a liberei concurențe, ci într-o societate totalitară pentru care inițiativa personală era un păcat cu repercusiuni la dosar. Într-un moment de slăbiciune interioară, mai adăugînd și posibile presiuni de tot felul, omul de afaceri poate ajunge la sinucidere. Inși puternici și răzbătotori să se sinucidă? Chiar ei. Oamenii puternici se sinucid, nu cei slabi. Astea nu sunt păreri de-ale mele, ci observații
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
să scrie pagini întregi pentru a-și lua rămas bun de la ai săi? Psihologii care afirmă că orice sinucidere e un act greu explicabil au, la rîndul lor, dreptate. Ea presupune motive puternice, împrejurări potrivite și, mai ales, o stare interioară despre care nu există mărturii decît de la cei care și-au ratat sinuciderea. E de înțeles de ce urmașii lui Erbașu au preferat să acrediteze ipoteza crimei. Sinucigașii dovediți au o problemă postum cu Biserica Ortodoxă care le refuză serviciile religioase
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
anume fel o unitate fizică bine cunoscută, pe care eu, printr-un efort de voință, pot să o influențez într-o oarecare măsură, mai ales unele elemente ale sale: cele vizuale și motrice care se rotesc neîntrerupt în lumea mea interioară. Eu știu, de exemplu, că ceea ce mi s-a întîmplat în obscuritatea trecutului se mișcă și, cînd mă aștept mai puțin, poate oferi materie primă pentru prezent ori pentru viitor". (p. 18) În fond, crede Gabriela Melinescu, pentru noi toți
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
direcții fundamentale, ci frămîntările creației și ale creatorilor ca el să rămînă viu, neliniștit. Aici se pot capta mesaje teatrale pe care, decodîndu-le, afli mai mult despre lumea din jur, despre generații, despre identitatea lor. Este spațiul care provoacă libertatea interioară să existe, să se exprime artistic, nu numai teatral. De pildă, Stop the tempo, un mesaj teatral de cincizeci de minute, spectacol scris și regizat de Gianina Cărbunariu. Probabil profilul cel mai interesant, din perspectiva mea, al unei foarte tinere
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
noastre; era o autoritate, o instituție, personificarea însăși a gramaticii, a lingvisticii. În dispute, opinia sa devenea automat un argument irecuzabil. Cei care au cunoscut-o și-au dat seama că acest prestigiu exterior era reflexul firesc al unei trăinicii interioare impresionante. Mioara Avram știa tot, citise tot, își amintea tot: o mare putere de muncă se unea cu o curiozitate tinerească pentru cele mai diverse manifestări lingvistice ale prezentului - de la argou la limba de lemn, la anglicisme, la creațiile jurnalistice
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
joacă, dacă se dezvăluie sau parodiază, unde sfîrșește costumul de clown și începe carnea vie. Cînd i se pune, cu directețe, o întrebare cam prea intimă - ai avut tentația sinuciderii? � discursul lansează artificii și perdele de fum suprarealist: "Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală în fața cunoașterii, iar soluția menită a înveli estetic acest conflict e strălucirea. Or, pentru a străluci, trebuie să fii foarte galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
acestei lucrări, s-ar putea scrie studii întregi. în afara jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
suficient de liber pentru a se vedea limpede că ea nu este simpla consecință a unei rețete. Spre comparație, Portretul mamei reprezintă sigur o altă etapă, o altă percepție a modelului și o preocupare mult mai evidentă pentru viața lui interioară. Realizat în cărbune, acest portret minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
titlul Preludiu prelungit. Un text foarte bun, după gustul meu. Acut, dramatic, cu o tensiune bine structurată, un text amar despre cuplu, despre morfologia crizelor ce angoasează relația în doi. O relație atît de fragilă, de vulnerabilă, de tainică. Dezechilibrul interior, al indivizilor, se transmite cuplului și, apoi, societății. De regulă, cei doi renunță să lupte. Este timpul abdicării în vremurile secolului nostru. De aceea, este și mai incitantă soluția pe care doi tineri o găsesc și o pun în aplicare
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]