970 matches
-
personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
până la genunchi. 68 "Le plan américain met l'accent sur leș personnages dans leur proximité physique et l'intensité de leur présence morale." (Marcel Martin, Le langage cinématographique, Vème édition, Leș Editions du Cerf, Paris, 1992, p. 301). 69 Aleluia (interjecție) cf. ebr. "Hillel yah!", care înseamnă " Lăudați pe Iehova!" Aleluia reprezintă un cuvânt de slăvire a lui Dumnezeu, folosit în psalmi și în cântările bisericești. 70 "Alleluia! Alleluia! Et la vie continue!" 71 "En avânt et à droite de la scène
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în desfășurarea ei „naturală-. De aceea, ni se adresează astfel: „Și ce să vezi?ăcititorul / ascultătorul imaginar). Din această „reprezentație nu lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile. Tot năduful colindătorilor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-I scăpăra picioarele-, ―a o pârli la fugă-, ―a se duce tot într-o fugă-, ―a o croi la fugă-, ―a-și lua rămas bun de la călcâie-, ―a o șparli-. Se observă că limbajul e presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
28. Există cuvinte al căror înțeles a pierdut prin gramaticalizare atât noțiunea, cât și sensul afectiv, așa cum sunt instrumentele gramaticale de tipul articolului, de asemenea prepoziția și conjuncția. Onomatopeele sunt cuvinte în al căror înțeles abia se formează noțiunea, iar interjecțiile sunt cuvinte în al căror înțeles abia începe să se formeze sensul afectiv. Cuvântul este deci "unitatea dintre o noțiune și un sens pragmatico-afectiv pe de o parte, și un complex sonor, pe de alta parte 29. Noțiunea este forma
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
28. Există cuvinte al căror înțeles a pierdut prin gramaticalizare atât noțiunea, cât și sensul afectiv, așa cum sunt instrumentele gramaticale de tipul articolului, de asemenea prepoziția și conjuncția. Onomatopeele sunt cuvinte în al căror înțeles abia se formează noțiunea, iar interjecțiile sunt cuvinte în al căror înțeles abia începe să se formeze sensul afectiv. Cuvântul este deci "unitatea dintre o noțiune și un sens pragmatico-afectiv pe de o parte, și un complex sonor, pe de alta parte 29. Noțiunea este forma
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de fonem/grafem, silabă, cuvânt și propoziție. 11Terapia logopedic Exercițiile logopedice au început cu gimnastica fonoarticulatorie, care a continuat, de altfel, pe tot parcursul terapiei. S-au desfășurat ăi exerciții de educare a echilibrului inspir-expir, de vorbire ritmicși expresiv onomatopee, interjecții, comenzi verbaleă, de antrenare a auzului fonematic. S-au importat sunetele pronunțate defectuos s-ș, ț-z, c-g, t-dă, și a grupurilor de sunete ce, ci, ge, gi, ghe, ghiprin folosirea procedeelor logopedice specifice, insistându-se și pe
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează în noi, selectându-și sentimente și combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a politicii pașilor mărunți și lipsei de inițiativă; Agamemnon Dandanache preia numele celebrului erou al Iliadei într-o formă deteriorată și rizibilă (Agamiță, Gagamiță) potrivită pentru neputința intelectuală și biologică căci este agamos, fără urmași, celibatar (becher
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
frumoși, douăzeci de cuminți, optzeci de nebuni.;sau o propoziție atributivă: Nu fugi după căruța care nu te-așteaptă. Doi, care erau mai mici, începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic eu. Vai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot face. Cum te cheamă, măi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbal poate fi un verb la un mod personal(Orzul să mi-l dați fiert în lapte.) sau nepersonal ( Gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri.), locuțiune verbală ( El o credea pierită, socotind că și făcuse seama singură.) sau o interjecție cu valoare verbală (Na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai la noi porcar!). Regentul verbal poate fi uneori implicit (Croitorul umblă cârpit și ciubotarul umblă desculț.). Lucrările de gramatică a limbii române
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cât și al frazei (când avem propoziția dublu subordonată simultan). 1. La nivelul propoziției: Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană se poate exprima prin următoarele părți de vorbire: a) „adjectiv sau alte părți de vorbire devenite, prin conversiune, adjective (numeral, interjecție, verb la supin): Un glas s-a-nălțat amar. Venit-au zece din război. L-a făcut scârța - scârța. Pe băiat îl crezusem de însurat. b) substantive sau substitute ale acestora în acuzativ fără prepoziție sau cu o prepoziție sau o locuțiune
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
p. 153), adverbul acolo este circumstanțial de loc (nu atribut circumstanțial). Despre adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial putem vorbi și în comunicări de tipul l-a făcut scârța scârța sau de tipul noi ne-am întors amândoi, datorită faptului că interjecția și numeralul au devenit aici, prin conversiune, adjective. Tot adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial considerăm și ceea ce unii cercetători numesc verb la supin, în exemple ca: pe fată o crezusem de măritat (după V. Hodiș, art. cit., II, p. 114
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al funcției de care ne ocupăm poate fi numit „de tip verbal”, acesta putând fi un verb concret”, un adjectiv (exemplu: ne-am fotografiat lângă monumentul considerat cel mai reprezentativ - după V. Hodiș, art. cit., I, p. 486) sau o interjecție (exemplu: abia a început drumul și iat-o obosită). Funcția sintactică de atribut circumstanțial apare la nivelul propoziției și atunci e numită atribut circumstanțial sau la nivelul frazei, când se folosește termenul de propoziție atributivă circumstanțială. În Atributivele circumstanțiale (SCL
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale elementelor determinate. Exemple: Spre a fi singur d a nu fi izbit în spate de români, el trimise un trup de oaste de cuprinde cetatea Brăilei. (N. Bălcescu, op. cit., p. 95) Am văzut niște oameni rămași cum
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nu numai în acuzativ (nearticulat sau articulat; precedat sau neprecedat de o prepoziție), ci și în genitiv fără prepoziție sau cu o prepoziție care cere acest caz. Autorul citat avansează și ideea că elementul predicativ suplimentar se poate exprima prin interjecții (exemplu: l-a făcut scârța-scârța) sau prin adverbe, întrun exemplu ca: Nu că nu mai milostivă Nu-mi ești nicidecum atunci, Ci te-arăți și împreună L-ale ei sfinte porunci (,,Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., p. 145
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pe rânduri. Or, dialogul, care nu-i deloc ușor pentru novici, este, pentru cei care știu bine cine sunt, de o ușurință și de o suplețe fără margini. El are avantajul de a putea scurta rândurile întocmai după cum dorește scriitorul. Interjecția ah! costă vreo 7,8 bani, tot așa ca un rând plin; iar arta peniței celor care se cred mareșali ai literaturii constă de fapt în a reda multe spații goale; (stilul mercantil). (Wey 1845 II: 183) În roman, partea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
chiar reflectarea expresiei emoționale a individului. Laurențiu Șoitu formulează observația că mobilitatea corpului uman este "considerată derivație poziționala", întrucât, având calitatea de semnificant, acesta "este tratat că o configurație". Autorul argumentează: "Conținuturile apar numai sub formă de cuvinte, fraze sau interjecții. În comunicarea gestuala verbul este implicit, este natura lui "a fi", nu "a face". Enunțul apare că un enunț atributiv, calificativ și nu predicativ. Asistăm deci la incapacitatea (s.n.) gestualității comunicative de a produce prin esență să enunțuri despre lume
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
față, trasportîndu-i acolo, În locul unde s-a produs revelația. Dacă sîntem suficient de lucizi, vom recunoaște că acest limbaj oral evocator este cel de la care pornim pentru a construi textul unui haiku. Acest limbaj, căruia i se potrivește mai degrabă interjecția și onomatopeea, sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate sînt doar gesturi, degete verbale Întinse ostentativ către lucrurile evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
hățiș, hățaș“), cu varianta hățoagă, hoțoagă („cărare bătută de sălbăticiuni“), bazate probabil pe hățaŭ, hățău (u > g, ca în magh. hadaró > hădărău, hădărof, hădărag, hădarg, bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele a hăți, a înhăți, a înhăța (< interjecția haț!), printr-o motivare situațională plauzibilă, dar care nu i-a convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adeverință de plată“ > engl. check, a ajuns în română în forma cec, dar și eșec, cu ultima stație fr. échec „nereușită“ (ultima evoluție de sens s-a petrecut pe terenul limbii franceze: la început, în secolul 12, échec era o interjecție prin care unul dintre jucătorii de șah își avertiza partenerul că regele îi era amenințat; la origine, în araba persană, expresia šăh măt însemna „regele este mort“). Cuvintele călătoare care au ca „stație finală“ limba română pot fi originare din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la Petroniu), de origine expresivă; s-a transmis în italiană și spaniolă (gallo). În alte limbi romanice, au apărut tot creații expresive de la cuvântul ce redă strigătul cocoșului și care în latină era coco (atestat, de asemenea, la Petroniu). De la interjecții de acest fel se explică formele romanice fr. coq „cocoș“, it. cocca „găină“. Interjecțiile romanice care imită strigătul cocoșului sunt: fr. cocoricó (cu varianta kukeriki, în franceza din Luxemburg), sp. quiquiriqui, la care adaug și rom. cucurigu. În română, cocoș
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alte limbi romanice, au apărut tot creații expresive de la cuvântul ce redă strigătul cocoșului și care în latină era coco (atestat, de asemenea, la Petroniu). De la interjecții de acest fel se explică formele romanice fr. coq „cocoș“, it. cocca „găină“. Interjecțiile romanice care imită strigătul cocoșului sunt: fr. cocoricó (cu varianta kukeriki, în franceza din Luxemburg), sp. quiquiriqui, la care adaug și rom. cucurigu. În română, cocoș a fost considerat ca provenind din v. sl. kokošǐ, care înseamnă „găină“, etimon care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]