357 matches
-
coronamentul. În numerotarea nivelurilor lipsește cel considerat a fi cu ghinion, respectiv numărul 13. Restaurantul Madrigal al hotelului Intercontinental servește preparate italiene rafinate. Braseria Corso are vedere la bulevardul Bălcescu și oferă mese pe tot parcursul zilei. Barul cu pian Intermezzo situat în hol asigură băuturi calde și diverse cocktailuri. Clubul de sănătate al hotelului Intercontinental este amplasat la etajul 22. Are vedere pitorească la oraș și oferă o sală de fitness, o piscină interioară încălzită, o saună și o baie
Hotelul Intercontinental din București () [Corola-website/Science/308933_a_310262]
-
o nouă piesă scrisă de Giraudoux. Între 1928 și 1939, Jean Giraudoux scrie mai multe piese pentru "Compania teatrală Jouvet": "Siegfried" (1928), "Amphytrion 38", piesă inspirată din mitologia greacă, apărută în 1929, "Judith", piesă inspirată din Vechiul Testament, apărută în 1931, "Intermezzo" (1933), unde Giraudoux scoate în evidență poezia vieții de fiecare zi, "Tessa", o adaptare a romanului scriitoarei engleze Margaret Kennedy, apărută în 1934, "Supplément au voyage de Cook" (1935), "La Guerre de Troie n’aura pas lieu" (1935), pledoarie convingătoare
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
1944, după eliberarea Parisului. A fost înmormântat în cimitirul "Passy", la Paris. "Jean Graudoux l-a ales pe La Fontaine de naș. În povestirile sale trece de la timpurile homerice ("Elpénor") la actualitate; în piesele sale de teatru de la subiectele moderne ("Siegfried", "Intermezzo", "La Folle de Chaillot") la subiecte antice ("Amphytrion", "La Guerre de Troie n'aura pas lieu", "Électre") sau biblice ("Judith", "Sodome et Gomorrhe"), fără să mai vorbim de legenda germanică ("Ondine"). Tragedia alternează cu comedia. Mai mult decât atât, în
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
Terzo concerto per chitarra, marimba e orchestră d'archi Questo è un testo senza testo per coro di bambini Una Via Cruciș Stazione IX "...Là crocifissero lui e due malfattori..." Epitaffi sparsi per soprano , pianoforte e strumenti Una Via Cruciș Intermezzo în formă di Croce per orchestră Una Via Cruciș Secondo Intermezzo per orchestră Una Via Cruciș V "...Crucifige!... Crucifige!..." Esercizi per 11 archi - I. Monodia interrotta e improvviso canonico Wow! Per voce femminile Braevissimo (Bravissimo I) per contrabbasso e archi
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
un testo senza testo per coro di bambini Una Via Cruciș Stazione IX "...Là crocifissero lui e due malfattori..." Epitaffi sparsi per soprano , pianoforte e strumenti Una Via Cruciș Intermezzo în formă di Croce per orchestră Una Via Cruciș Secondo Intermezzo per orchestră Una Via Cruciș V "...Crucifige!... Crucifige!..." Esercizi per 11 archi - I. Monodia interrotta e improvviso canonico Wow! Per voce femminile Braevissimo (Bravissimo I) per contrabbasso e archi Vidi Aquam per soprano e un'orchestra piccola Elegia per Egisto
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
Rogoz și Cristian Ghenea (CPSF 8-14), asemănător, ca atmosferă exotică și în unele aspecte ale intrigii, cu filmul „Kim” (1950), realizat după romanul omonim al lui Rudyard Kipling. După []Mircea Șerban]] cu „Ghidul din Lună” (CPSF 15-16), a urmat un intermezzo tătar: Mihail Sadoveanu - „Cuibul invaziilor” (CPSF 17-18), răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
s-a născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti critici" (Torino), "Uomo e cultură" (Palermo), "Îl cavallo di Troia" (Romă), "Inventario
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Debut: cu critică în "Gazeta literară" (articolul „Stilul criticii”, 30 aprilie 1964) și cu poezii în revistă "Amfiteatru" (aprilie 1966). Debut editorial: în poezie cu vol. "Cumpănă" (Editură pentru literatură, 1968); în critică: "Critice" (Editură pentru literatură, 1969); în român: "Intermezzo" ( Editură Albatros, 1984). Marin Mincu a decedat la Spitalul Elias din București în dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Gheorghe Grigurcu și o postfața de Irina Mavrodin, Minerva, 2000; "Cum mi-am înscenat un accident de mașină", editura Vinea, București, 2002; "Pacient la spitalul fundeni", editura paralelă 45, București, 2007. Postum: vol. "Dulce vorbi în somn", Ed. Vinea, 2011. "Intermezzo" (Albatros, București, 1984; ediția a II-a, revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1984; ediția a II-a, revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); "Intermezzo ÎI", Cartea românească, 1989; "Intermezzo III", cu o postfața de Octavian Soviany, Albatros, 2002; "Intermezzo IV, jurnalul florentin", Pontica, Constantă, 1997; "Jurnalul lui Dracula", rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); "Intermezzo ÎI", Cartea românească, 1989; "Intermezzo III", cu o postfața de Octavian Soviany, Albatros, 2002; "Intermezzo IV, jurnalul florentin", Pontica, Constantă, 1997; "Jurnalul lui Dracula", rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Munteanu și o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); "Intermezzo ÎI", Cartea românească, 1989; "Intermezzo III", cu o postfața de Octavian Soviany, Albatros, 2002; "Intermezzo IV, jurnalul florentin", Pontica, Constantă, 1997; "Jurnalul lui Dracula", rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1983; Livius Ciocârlie, "Critică textuala a Jocului secund, „România literară”, 12, 1983; Marcel Pop-Corniș, "Metodă și „esprit de finesse”", „Luceafărul”," 12, 1983; Constantin Pricop, "Clovni și gimnaști", „Convorbiri literare”, 6, 1983; Mircea Martin, "Vocația europeană", „Flacăra”, 16, 1984; Nicolae Manolescu, "Intermezzo", „România literară”, 6, 1985; Radu G. Țeposu, "Intermezzo", „Flacăra”, 49, 1985; Ion Bogdan Lefter, "Intermezzo", „Viața românească”, 12, 1985; Edgar Papu, "O creativitate tânără", „Luceafărul”, 39, 1986; Radu Călin Cristea, "Eseu despre textul poetic ÎI", „Familia”, 5, 1987; Adrian Marino
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
România literară”, 12, 1983; Marcel Pop-Corniș, "Metodă și „esprit de finesse”", „Luceafărul”," 12, 1983; Constantin Pricop, "Clovni și gimnaști", „Convorbiri literare”, 6, 1983; Mircea Martin, "Vocația europeană", „Flacăra”, 16, 1984; Nicolae Manolescu, "Intermezzo", „România literară”, 6, 1985; Radu G. Țeposu, "Intermezzo", „Flacăra”, 49, 1985; Ion Bogdan Lefter, "Intermezzo", „Viața românească”, 12, 1985; Edgar Papu, "O creativitate tânără", „Luceafărul”, 39, 1986; Radu Călin Cristea, "Eseu despre textul poetic ÎI", „Familia”, 5, 1987; Adrian Marino, "Critică sincronica", „Tribuna”, 4, 1988; Al. Cistelecan, "Psaltirea
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
și „esprit de finesse”", „Luceafărul”," 12, 1983; Constantin Pricop, "Clovni și gimnaști", „Convorbiri literare”, 6, 1983; Mircea Martin, "Vocația europeană", „Flacăra”, 16, 1984; Nicolae Manolescu, "Intermezzo", „România literară”, 6, 1985; Radu G. Țeposu, "Intermezzo", „Flacăra”, 49, 1985; Ion Bogdan Lefter, "Intermezzo", „Viața românească”, 12, 1985; Edgar Papu, "O creativitate tânără", „Luceafărul”, 39, 1986; Radu Călin Cristea, "Eseu despre textul poetic ÎI", „Familia”, 5, 1987; Adrian Marino, "Critică sincronica", „Tribuna”, 4, 1988; Al. Cistelecan, "Psaltirea textualista pre vresuri tocmita", „Vatra”, 7, 1988
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
artei". În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific și la 8 iunie sosește la Papeete. Se stabilește la Mataiea și începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are și legături amoroase. După un intermezzo parizian și câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 iunie 1895 părăsește din nou Franța, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabilește într-o localitate pe malul mării, și artistul se
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
în 1995, a lansat albumul capodoperă „Slaughter Of The Soul”. Formația a ales pe album o abordare simplă și directă, întreruptă de scurte explozii de death metal melodic. Ca și înainte, trupa continuă să experimenteze, răspândind pe tot albumul subtile "intermezzo"-uri acustice. La doar un an după acest album trupa s-a desființat, reunindu-se apoi pentru câteva concerte în 2008. Dark Tranquillity Albumul „The Gallery” din 1995 este cel care i-a făcut cunoscuți pe Dark Tranquillity, fiind și
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
să mori sănătos?”), fiindcă eul memorialistului este copleșitor. În plus, în gura celor mai multe sunt puse, invadant, convingerile autorului. N-are-a face, de vreme ce acestea sunt seducătoare. Sunt pagini ce strălucesc a Gh. Brăescu, Tony Bacalbașa, Păstorel prozatorul sau Mușatescu (v. de ex. «Intermezzo la băi»), răsucite cu șart ca să dea un exemplu Valahiei de azi. Spre exemplu, cum va fi viitorul politic? Simplu: «o să fie ca pretutindeni de la Adam și Eva încoace: când capra pe urs, când ursul pe capră. Scoală-te tu
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și dans, sau erau urmate de o după-piesă cunoscută ca un bal, adesea constituit dintr-un dialog scandalos și calomniator pe melodii cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au dezvoltat în timpul dinastiei tudoriene
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
1970 de trupa britanică de folk-rock Lindisfarne, este inspirat din această povestire. Primul album al The Alan Parsons Project ("Tales of Mystery and Imagination" din 1976) conține o piesă instrumentală extinsă denumită după povestire. Piesa are cinci părți: "„Prelude”, „Arrival”, „Intermezzo”, „Pavane” și „Fall”" și stilul său prezintă muzica clasică din secolul al XX-lea și rock progresiv. Muzica include fragmente din opera neterminată a lui Debussy. O altă versiune de operă, compusă de Philip Glass în 1987 cu un libret
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian și orchestră. Soția sa, pianista Clara Schumann, l-a îndemnat să dezvolte această lucrare într-un concert pentru pian. În 1845 a adăugat intermezzo-ul și finalul pentru a finaliza lucrarea. Avea să devină singurul concert pentru pian finalizat de Schumann. Lucrarea a avut premiera în Leipzig pe 1 ianuarie 1846 cu Clara în calitate de pianist. Ferdinand Hiller, căruia îi este dedicat concertul, a dirijat
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
și terminat studiul cu diplomă în inginerie mecanică industrială la Universitatea din Padova. După acea a început ca profesor de tehnologie mecanică și de laborator tehnologic la "Institutul de Tehnica Industrială (ÎȚI) M. Buonarroti" din Trento (1946-1956). După un scurt intermezzo de un an la "Institutul Național de lemn" din Florența, el s-a reîntors la institutul Buonarotti, fiind numit din 1986 decan al acestei instituții. Dar Cetto s-a aplicat cu mai multă pasiune micologiei metodice, devenind unul dintre cei
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
accente patetice. Intonațiile temei principale imprimă caracterul lor desfășurării întregii mișcări, ce se încheie cu o "cadență" grandioasă. După cadență, urmează o scurtă repriză în care cele două teme amintite apar încă o dată, formând epilogul unei povestiri dramatice. "Partea II, Intermezzo" este un "Adagio" în care o melodie tristă, îngândurată, amintește de refrenele unor cântece rusești. Tema, la început senină și contemplativă, devine din ce în ce mai agitată, iar melodia pastorală capătă accentele unei declarații extatice de dragoste. Dezvoltarea ideii muzicale inițiale este întreruptă
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
Shakespeare, de la Craiova. Programul galei a oferit publicului, pe lângă premieri, și câteva momente muzicale și artistice de valoare, prin tenorul orădean Alexandru Badea, renumit la nivel mondial, muzicianul Dan Andrei Aldea (fostul lider al trupei Sfinx, stabilit la Oradea), Cvartetul Intermezzo și perechile de dansatori de la Clubul Feeling Dance. Producătorii Galei au fost Uniunea Teatrală din România, Teatrul Regina Maria Oradea, Asociația pentru Promovarea Turismului din Oradea și Regiune și Agenția de Management al Destinației Bihor. Proiectul cultural a fost finanțat
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]