1,803 matches
-
în cazul prezenței unei alte persoane strigătele erau mai reduse cu aproape 29%, în cazul a patru subiecți cu 49%, iar în cazul grupurilor în care sarcina era îndeplinită de șase persoane simultan cu... 60%. De ce aducem în atenție această interogație? Deoarece putem lesne să ne întrebăm dacă efectele publicului, ale căror avantaje la care tocmai am făcut referire se pot dezvolta într-o asemenea perspectivă, nu fac utilă o astfel de trăsătură a grupului. În acest mod, dacă în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
face cu competiții între echipele de elevi/studenți, situație frecvent întâlnită în utilizarea metodelor de interacțiune educațională, considerăm că trebuie să gândim o analiză sistemică a fenomenului în care să oferim un răspuns corect din punct de vedere educațional unor interogații (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 357): - „Ce se întâmplă cu fiecare grup competitor?” - „Ce se întâmplă între grupurile competitoare?” - „Ce se întâmplă cu cel care câștigă?” - „Ce se întâmplă cu cel care pierde?” etc. Rezumat 1. Fenomenul de coeziune presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și jucați un rol care nu vă mai convine, în care nu vă mai simțiți confortabil (spre exemplu, ați fost angajat de doi ani și doriți ca șeful dumneavoastră să vă ofere mai multe responsabilități), trebuie să reflectați la următoarele interogații: - În ce circumstanțe ați început să jucați acest rol care acum nu vă mai convine? Ați fost vreodată mulțumit să jucați acest rol? (Gândiți-vă că atunci când ați venit ca proaspăt angajat în companie acest rol ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trebui să răspundem în rândurile de față urmărește linia sub care aceste cercetări rămân valabile și în câmpul practicii școlare; mai precis, echipa didactică, alcătuită în organizația școlară, se comportă similar uneia din organzațiile industriale sau diferit? O astfel de interogație ne poate oferi și cadrul de dezvoltare a metodelor de tip team-building și, mai ales, eficiența acestora în spațiulinstructiv-educativ. De altfel, nu trebuie omis nici faptul că formarea unui grup înalt coeziv este un proces laborios ce poate fi înregimentat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
problematică interesantă pentru specificul educațional; astfel, ne putem pune întrebarea: dacă avem de-a face cu o echipă deja coezivă, care ar fi influențele apariției unui nou membru? Desigur că acesta din urmă va trebui să-și răspundă la anumite interogații (ce costuri și ce beneficii personale va avea integrarea sa, dacă scopurile sale și cele deja formulate ale echipei sunt compatibile, cum va identifica ceea ce este cu adevărat important pentru echipă etc.), dar și membrii „vechi” din echipă vor dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ce costuri și ce beneficii personale va avea integrarea sa, dacă scopurile sale și cele deja formulate ale echipei sunt compatibile, cum va identifica ceea ce este cu adevărat important pentru echipă etc.), dar și membrii „vechi” din echipă vor dezvolta interogații asemănătoare (ce fel de persoană este, va trebui schimbat ceva în interiorul echipei și, dacă da, ce va fi acest ceva etc.). Iată de ce, atunci când, spre exemplu, pentru a evita fenomenul gândirii de grup vom introduce un membru nou într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de ce, atunci când, spre exemplu, pentru a evita fenomenul gândirii de grup vom introduce un membru nou într-o echipă deja coezivă, cadrul didactic va trebui să aibă în vedere posibila apariție a unor astfel de probleme produse de intersecția acestor interogații. În stadiul al doilea apare conflictul; există o polarizare în jurul problemelor personale. Membrii își exprimă individualitatea și încearcă să reziste la influența grupului; acest stadiu este tipic pentru răspunsurile emoționale. Al treilea stadiu aduce grupului dezvoltarea coeziunii. Membrii se disting
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
12.2. Câteva elemente privind predarea în echipă (team-teaching)tc "12.2. Câteva elemente privind predarea în echipă (team‑teaching)" Iată că, dacă până acum am vorbit despre construirea de echipă și despre cum afectează aceasta pozitiv învățarea elevilor, o interogație firească este dacă și cadrele didactice vor exercita influențe similare de optimizare cu specific instructiv-educativ în cazul lucrului în echipă. Forsyth, preluându-l pe Cunningham, ne oferă un tabel cu cinci tipuri de strategii de predare în echipă (apud Forsyth
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
putea), care ar reuși să dezvolte o astfel de structură. Spre exemplu, dacă am observat în etapa de descoperire a datelor că utilizarea metodelor de interacțiune educațională conduce la apariția unor conflicte între elevi, se poate formula o astfel de interogație: „În ce mod s-ar putea diminua aceste conflicte?”, „În ce mod s-ar putea folosi în scopuri educaționale?” etc. O perspectivă utilă este aceea de a observa dacă altcineva (în sensul unui joc de rol) ar vedea problema altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
permanente; astfel, putem trage o concluzie aparent paradoxală: metodele de interacțiune educațională înregistrează la capitolul efecte optimizarea comunicării, dar, concomitent, eficiența acestor metode depinde de existența unor astfel de structuri comunicaționale optime în clasa de elevi (acest rezultat este similar interogației pe care o exprimam referitor la ce apare mai întâi - coeziunea grupului sau performanța). Rezolvarea acestei contradicții constă în conturarea cadrului de aplicabilitate a metodelor de interacțiune educațională, aspect posibil în urma redactării sferei de avantaje, dar și de limite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anchetele lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri umane”), Trustul cerșetorilor (demistificare ratată a antreprenorilor milei). În serialul Unde voi naște?, pericolul melodramei este contracarat de interogația vitriolantă la adresa societății. Reporter, prin excelență, al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la Borșa, devastată de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București, 2002, p. 15. 81 Sedlacek pune în evidență, în mod clar și în cuvinte memorabile, tipul de alegeri în fața cărora ne aflăm. Întrebarea dacă omul este bun sau rău constituie o interogație fundamentală pentru științele sociale. De la această întrebare va porni reglementarea. Dacă omul este rău din fire, atunci se impune să fie împins cu forța spre bine și să i se limiteze libertatea. Dacă este o lume sălbatică, a luptei pe
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bine, mai ales că s-a întâmplat să ne plimbăm adesea, discutând, pe aleile somptuosului parc din fața școlii. El era pe punctul să încheie studiile medii, eu în pragul unei adolescențe care se manifesta fără dramatism aparent, dar acompaniată de interogațiile firești ale vârstei. Nu uit acele secvențe peripatetice, în care diferența de ani conta, fără să descurajeze totuși dialogul, dorința de cunoaștere mutuală. Ele justifică ceea ce autorul cărții numește undeva „dreptul la amintiri", ca „însușire specifică ființei umane de a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și mai mult, și mai dur, și mai fără reținere. Este o nevoie dătătoare de efecte catartice pe care o împlinim. și totuși, aici și acum, aș vrea - printr-un efort de autocontrol - să aduc altceva decât răspunsul dintâi la interogația îndreptată spre cum ne-a fost viața în comunism. Încerc să descopăr ceea ce ne-a făcut, pe cât posibil, mai ușoară supraviețuirea, să vorbesc despre oamenii care aduceau repere logice, raționale credinței în schimbare. Demersul are un dublu scop: pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de codificare decât în cea de amintire a informației, evidențiindu-se astfel unele bias-uri în procesul de rememorare. Sunt mai bine păstrate acele amintiri conforme stereotipurilor. Aceste concluzii și altele provenite din cercetările asupra memoriei individuale pot deschide calea spre interogațiile privind construcția memoriei sociale. Studiul ei a fost inițiat de M. Halbwachs (1925), cu precizarea că reprezintă cunoașterea actuală a trecutului, dar nu printr-o „conservare” a imaginilor, ci printr-o „reconstruire” a lor. Într-o primă accepție, depinde în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau Ă de ce nu?Ă Vattimo?! La ce bun, din moment ce, înainte de toate, Cioran se poate descifra prin sine însuși. Că o lectură intertextuală ar fi relevat suma de rădăcini, înfipte în secole de cultură, în straturi succesive de neliniște și interogație? Neîndoielnic că Cioran aparține unei familii de spirite, dar în măsura în care își este suficient sieși, stabilirea câmpului de interferențe devine un exercițiu livresc. Interesantă în sine, chiar utilă, o astfel de cercetare are cu totul altă miză decât aceea a pătrunderii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau viceversa: căci înstrăinarea e, la Cioran, un mijloc de a fi mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la care am ajuns ulterior în mod firesc, ci piesa lui Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte. Vișniec mărturisește că l-a auzit pe Cioran vorbind o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce „produce” Cioran, la antipodul faptei, ține de această legitimare permanentă a aparenței. Fețele identității sau Cioran, evreultc "Fețele identit\Ții sau Cioran, evreul" Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu se exclud, chestionată în permanență, negată adesea în oricare din ipostazele ei. De fapt, abia astfel, prin negare, afirmată. Nu-i vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
interuman direct, ci și instituțional-administrativ, social, politic. Raportarea b. literar la sensul larg, inevitabilă, se face - și s-a făcut mereu - la modul repunerii în discuție a legăturilor și demarcațiilor, al integrării celui de al doilea în sinteze superioare, de interogație și joc estetic, cristalizate în opere importante aparținând literaturii române. Premisele unui astfel de fenomen țin de un context geopolitic, bine precizat, și de un întreg proces istoric, din care au rezultat unele tendințe caracteristice - convergente - ale mentalităților din aria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și măreț cunoscut necunoscut" (cf. Clare 2007: 110-111; vezi și Stroe 2007). Omnipotența și măreția clareană se pot decoda ca nemurirea, nemărginirea și înțelepciunea din definiția lui Chatterton. Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate fi un ecou al interogației lui Chatterton: "Cum să venerăm Zeități necunoscute?" În fine, faptul că, paradoxal, Dumnezeul lui Clare rămîne totuși necunoscut, deși cunoscut, poate să însemne că acest Dumnezeu este nemărginit, infinit, oricît de mult l-am cunoaște, nu putem epuiza cunoașterea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
să comportamentul colegului. Explicațiile primite l-au condus pe intervievator la o nouă întrebare: Există vreun comportament pe care nu l-ați caracteriza drept comunicare?", iar răspunsul a fost: "Ei bine, daca nu e nimeni în preajma, ne aflăm în fața bine-cunoscutei interogații: Produce acel maiestuos copac din pădure vreun foșnet dacă nu e nimeni să-l audă? Pentru că o comunicare să aibă loc, trebuie să existe cel putin o altă persoană 106. Trăsătură distinctă a comunicării, intenționalitatea se înscrie în tradiția semioticii
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
la asociații aparent incoerente, la învălmășiri de idei, la necesitatea întreruperilor, revenirilor, precizărilor repetate. Procedeul e dictat de temperatura specială a prozei lui S. și, împreună cu alte elemente de tehnică literară, precum desele intervenții apreciative, simularea convorbirii cu cititorul, exclamații, interogații, invocarea permisiunii de a întrerupe narațiunea în vederea unei descrieri, produce un stil de un pronunțat romantism, impropriu creației obiective, dar adecvat tensiunii discursului narativ din Desculț. Cu tot realismul dur al scenariului, S. nu e un narator obiectiv, ca Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
București, 1975, 201-220; Zaciu, Lecturi, 164-172; Zalis, Tensiuni, 49-55; Balotă, Universul, 64-92; Pop, Transcrieri, 183-188; Raicu, Critica, 172-176; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 5-12; Cristea, Arcadia, 183-188; Ionescu, Artă, 86-155; Ștefănescu, Preludiu, 116-124; Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Baltag, Polemos, 93-98, 115-118, 145-150; Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne, București, 1978, 60-69; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 7-15; Micu, Lecturi, 142-147; Nițescu, Poeți, 5-20; Ungureanu, Contextul, 167-201; Vaida, Mitologii, 64-68; Zaciu, Alte lecturi, 94-99; Cioculescu, Itinerar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
important pentru elevi ca ei să sintetizeze, într‑o formă concisă, legea sau mecanismul de producere a unui fenomen asociat cu activitatea practică desfășurată în decursul orei; după o oră de literatură, încheierea lecției poate să se rezume la o interogație care să incite elevii pentru investigații și analize după programul școlar etc.). După terminarea lecției - pot urma activități de extindere a cunoștințelor și deprinderilor dobândite la experiențe obișnuite de viață. Sintetizând, putem spune că marele avantaj al acestor metode constă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unor „modele” care nu mai sunt arhetipurile jungiene, nici cele metafizice (delegitimate), ci mai degrabă niște constructe instrumentale, ficționale, ce fac posibilă și reintegrarea istoricității - ca memorie a subiectului-observator implicat. Faptul este cu atât mai relevant cu cât semnalează pregnanța interogației asupra umanului, interogație pe care refuzul metafizicii a aruncat-o În desuetudine, dar care reintră astfel, În forță, În niște sisteme umane alternative, dispuse să-și integreze reciproc câștigurile. Modulul gândirii științifice nu mai este de mult unul Închis, preocupându
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]