1,925 matches
-
lombarzi, corpolenți și organizați. Aceștia urcau deschizându-și drumul ca niște lăncieri care atacă rândurile dușmane. Luându-se după aceste furii, Dante izbuti În cele din urmă să ajungă la capătul de sus al scării, În spatele străjerilor Înarmați care Îi interogau pe postulanți, spre a le da drumul să treacă dincolo de o ușă joasă, ori spre a-i respinge potrivit unor criterii misterioase. Păreau să fie la ordinele unui arbaletier echipat cu o armură impunătoare, masiv precum un clopot de catedrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă. În prag, Teofilo avea aerul că Îl aștepta. Intră hotărât, urmat de spițer, care se dăduse la o parte pentru a-l lăsa să intre. Întrucât Împrejurările deciseseră În locul lui, acum avea să o interogheze pe femeie. Își roti cu repeziciune privirile În jur, căutând-o. — Unde e... — Antilia? Pe ea o cauți? Întrebă Teofilo pe un ton șiret. A fost pe aici nu demult. — Unde a plecat? Întrebă Dante Încurcat. Era sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își trecea singura mână peste frunte. — Simt uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
taverna lui Baldo. Și de astă dată, sub pretextul secretului, evitase escorta. Astfel se putea mișca nestingherit. Dar, În realitate, nu din această pricină voia el să fie singur. Trupul Antiliei continua să Îi danseze În fața ochilor. Voia să o interogheze singur, imediat după dansul ei. Își tot repeta că singurul său obiectiv Îl reprezenta pedepsirea vinovăției. Și poate că era adevărat. Dar vinovăția cobora și Înlăuntrul său. Se asemuia pe sine Însuși cu Iacov, prins În lupta lui nocturnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin așa crezusem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin așa crezusem eu. Ora morții coincidea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tentativelor mele repetate de a le așeza Într-o ordine inteligibilă, și cât de aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să participe la interogatoriu dacă era mort? Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și aș zice că un om doarme lângă ea. — La ce distanță? — Cam la trei sute de metri. — Omul se mișcă? — Deocamdată nu. — Observă-l cu multă atenție. Dacă se mișcă, trage, dar încearcă să nu-l omori. Vreau să-l interoghez. Din nou, așteptarea. O așteptare lungă, până când, dintr-o dată, răsună o bubuitură ce străbătu întinderea și lovi pereții de stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi zis că e genul care suferă de istericale, dar nici acum nu există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să ne zici - e ceva ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dimineață Woman’s Hour. Se întunecase. Spre seară am început să ascult Kiss FM și Walter tot nu apărea. Probabil îi ducea acasă pe soții Hammond de la vreo cină de afaceri. Eram obosită moartă și nu aveam condiția fizică să interoghez pe cineva, așa că am renunțat și m-am întors îmbufnată acasă. Mai bine mă duceam la sală; cel puțin aș fi simțit că am făcut un lucru folositor. Aveam trei mesaje noi pe telefon. Muream de foame și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu a răspuns. Monstrul cu ochi verzi era încă ros de invidie. Nu aveam ce să-i fac; dacă îi dădeam impresia că are vreun drept să mă interogheze, nu s-ar mai opri niciodată. Am mai mâncat câțiva cartofi. Apoi am agitat o cutie de bere și i-am aruncat-o în direcția capului. A prins-o cu o mână și am văzut cum îi revine rânjetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că m-a trădat. — Cu siguranță prea târziu. Eu și Walter am avut o discuție lungă aseară. S-a încruntat. Nu mă încălzeau cunoștințele ei. Nu înțeleg ce te interesează pe tine! a spus cu dispreț. Cum îndrăznești să-l interoghezi pe asistentul meu despre viața mea personală? — Oricum e prea târziu pentru replica asta. Trebuia să o încerci când am intrat pe ușă. — Ești o... — Nu e loc de vorbe grele, doamnă Hammond. Să îți spun de ce mă interesează? Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i le-am dat. înțelegătoare, grijulie, asta-s eu. Le dau celor interogați cele necesare ca să plângă. — Atunci cine s-a gândit la asta? am întrebat. O crezusem din prima. Trebuia să îmi dau seama că Harriet nu ar fi făcut niciodată așa ceva de una singură. Nu pentru că are scrupule - pentru că îi lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în misiuni de curățire a teritoriului inamic. Era o denumire eufemistică a misiunii de căutare și eliminare a taberelor de mujahedini. Nu exista nici o milă, odată identificat amplasamentul rebelilor îi vânau până la ultimul. Rareori luau prizonieri, numai pentru a-i interoga în scopul obținerii informațiilor, după care îi executau fără nici o reținere. Distrugeau tabăra și echipamentul militar pe care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închisă? întrebă el pentru a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâinile Partidului Comunist (în februarie 1948 a avut loc Congresul de unificare dintre PCR și PSD, rezultând Partidul Muncitorescă Român), orice împotrivire era sortit 414 eșecului. S-a instalat teroarea și frica, oricând puteai fi ridicat, luat cu duba neagră, interogat zile și nopți, insultat, scuipat, bătut, terfelit; se constata că ești „curat” ți se dădea drumul, ca, apoi să fii luat și dus, fără ca familia să știe ceva de tine. Erai ca și mort. Pentru lichidarea adversarilor politici a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
agentul s-ar duce acolo la ora la care ar avea chef, unul de dimineață, altul după-amiază, ar trebui să fii complet imbecil, imbecil desăvârșit, ca să nu prevezi ce s-ar întâmpla în mod inevitabil, cei care ar fi fost interogați de dimineață s-ar grăbi să-i avertizeze pe cei care urmau să fie după-amiază, iar când acest investigator de după-amiază s-ar duce să bată la ușa suspecților care-i fuseseră repartizați, ar da peste bariera unei linii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Imaginează-ți, avem o vizită, un comisar de la poliție, nici mai mult nici mai puțin, Și de când se interesează comisarii de poliție de oameni nevinovați. Ultimele cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o luase înaintea soției și îl interoga astfel pe comisar, care răspunse, ridicându-se de pe scaunul pe care se așezase, Nu există oameni nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
personale, să le facă o relatare mai mult sau mai puțin completă a celor ce aflase după demersul său, dar comisarul se limită să spună că avea să se ducă din nou acasă la suspecți a doua zi ca să-i interogheze și că, după asta, avea să decidă care trebuiau să fie pașii următori, Și noi, ce sarcini avem pentru mâine, întrebă inspectorul, Operațiuni de urmărire, nimic altceva decât operațiuni de urmărire, dumneavoastră vă ocupați de fosta soție a tipului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
abominabil, de o ființă respingătoare sub toate aspectele, albatros, Nu vă lăsați păcălit, papagal-de-mare, pentru mine e clar că oamenii aceia s-au pus de acord ca să prezinte o versiune unică a întâmplărilor, în caz că într-o zi aveau să fie interogați, au avut patru ani ca să stabilească planul, așa cum văd eu lucrurile pornind de la datele pe care mi le furnizați și de la propriile mele deducții și intuiții, pariez pe ce vreți că aceștia cinci constituie o celulă organizată, probabil, chiar capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul, da, tonul era amenințător, dacă un comisar, după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știa unde să se bage și a sfârșit cu coada între picioare, dar apoi, nu știu cum, ne-am împotmolit, vreau să spun, ne-am împotmolit noi, domnul comisar trebuie să știe ceva mai mult, având în vedere că i-a putut interoga de două ori pe suspecții direcți, Cine sunt suspecții direcți, întrebă comisarul, În primul rând soția medicului și apoi soțul, pentru mine e foarte clar, dacă împart patul, trebuie să împartă și vina, Care vină, Domnul comisar o știe la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pricep de ce nu ne însoțiți, spuse inspectorul, Ordinul ministrului, voi rămâne aici până se termină cele cinci zile ale termenului pe care l-a stabilit el, prin urmare, până joi, Și după aceea, Poate vă spune el când o să vă interogheze, Interogheze despre ce, Despre cum a decurs investigația, despre cum am condus-o eu, Dar dacă ne-ați spus adineauri că investigația a fost închisă, Da, dar e posibil și să se vrea continuarea ei pe alte căi, oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]