478 matches
-
cotextuală, coreferință lexicală, la care trebuie să adăugăm recuperările presupoziționale și alte reluări de inferențe despre care vom vorbi în 4.2. 1.1. Coreferință și anafore Coreferința este o relație de identitate referențială între două sau mai multe semne interpretabile semantic independent unul de celălalt (spre deosebire de un pronume, gol de sens fără referentul său). Astfel, în faptul divers T5, victima este obiectul unor desemnări foarte variate prin unități lexicale coreferențiale: T5 UN BEBELUȘ MOARE CĂZÎND DE LA O FEREASTRĂ Băiețelul a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anaforice în măsura în care interpretarea unui semnificant depinde de un altul, prezent în cotextul stîng (anaforă propriu-zisă) sau în cotextul drept (cataforă)1, fără a exclude cazul referentului prezent în situație (referință contextuală sau deictic-situațională, numită exoforică). Pronumele el, de exemplu, este interpretabil ca o reluare a referentului introdus anterior printr-o expresie autonomă: nu printr-un nume propriu, ci printr-un grup nominal cu articol hotărît sau nehotărît. Reluarea printr-o sintagmă nominală cu articol hotărît (ca BăiețelUL, care reia UN bebeluș
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a degenerat sîmbătă seara pe marginea Sărbătorilor Genevei. ACEST inspector de poliție judiciară de 27 de ani l-ar fi lovit și el pe tînărul în cătușe. [...] (ATS, 11.08.2004) Vom nota în trecere că tînărUL în cătușe este interpretabil numai prin informațiile din zilele precedente. Avem aici un foarte bun exemplu de trimitere la un element presupus a fi stocat în memorie (memoria discursivă) de către cititorii cotidianului. Toate formele de anafore și de lanțuri de coreferință vizează desigur să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
între cauză (captivitatea eroului care dă și titlul povestirii Captivul) și consecința sa finală. "Y" (și) leagă foarte strîns [e11b] și [e11c], subliniind cauzalitatea. Caillois o atenuează și rupe totodată ritmul prozei periodice. Dacă pornim de la PERO-DAR, propoziția [e11a] este interpretabilă ca un prim argument (p) pentru o concluzie (c) implicită care merge în sensul sfîrșitului primului paragraf: fiului îi revine memoria și rămîne alături de părinți. Dar captivitatea se răstoarnă și, regăsindu-și identitatea de indian (al doilea argument q), nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Est-RDG și Berlinul de Vest lărgite. După eșecul votului de încredere contra lui Brandt, Bundestag-ul aproba, la 17 mai 1972, tratatele anterioare cu Uniunea Sovietică și Polonia 843. Majoritatea deputaților din UCD-UCS s-au abținut. Într-o "rezoluție interpretabilă" cu privire la tratate, Bundestag-ul confirma că acestea nu erau în contradicție cu restabilirea unității germane pe căi pacifiste. În sfârșit, tratatele cu Estul au fost completate și încoronate, în continuare, de întrevederi și convorbiri purtate după iunie 1972 pe baza
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în fața casei sau în interiorul ei. În plus, trebuie să ținem seama de faptul că noțiunea de "stânga" a unei case nu are sens decât prin raportare la intrarea ei; acest aspect face, de exemplu, ca în stânga copacului să nu fie interpretabilă în afara unei reperări subiective, copacii nefiind orientați. Localizările efectuate de romane oscilează între o reperare care nu ar implica un punct de vedere aparte și o reperare subiectivă, indiferent dacă aceasta din urmă este raportată la punctul de vedere al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că...". Spre deosebire de romancier, autorul dramatic nu se confruntă cu aceste probleme de localizare. Având în vedere că el oferă spectacolul schimburilor verbale presupuse a fi independente de el și cum locul enunțării este imediat perceptibil pentru spectator, deicticele spațiale sunt interpretabile de către public dacă trimit la elemente accesibile de pe scenă. În momentul în care Contesa îi cere Suzannei la începutul actului al II-lea din Nunta lui Figaro: Deschide puțin fereastra dinspre grădină e o căldură aici!...77 , decorul este cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între referenți. Astfel, în: "Eu plec", i-am strigat eu, cei doi eu desemnează același individ și au același "locutor" doar pentru că se găsesc în discursul care citează și în cel citat. Dacă deicticele din discursul care citează sunt direct interpretabile datorită situației de enunțare, cele din discursul citat nu pot să fie decât plecând de la indicațiile furnizate de discursul care citează, care pot fi chiar lacunare. Se dă următorul fragment din Doctorul Pascal de Zola: Uite, nepoate, vezi cei trei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este legată de o alta: lipsa mărcilor lingvistice specifice pentru acest tip de citat. Cu alte cuvinte, nu se poate afirma că un enunț, în afara contextului, ar putea aparține discursului indirect liber. S-ar putea spune doar că există enunțuri interpretabile ca atare într-un context adecvat. De exemplu, prima fraza a Rosaliei ("Doamna greșea socotind că umbra îi făcea rău") ar putea să nu fie un discurs raportat, ci un enunț la timpul trecut în care bona își deapănă amintirile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
incidente (spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5), ea spuse (v.14), el spuse (v.19), ea spuse (v.24) sau prin verbul a invoca urmat de două puncte (v.18). Aceste fragmente conțin deictice al căror referent este interpretabil datorită cotextului; de pildă, aici (v.4), cu circumstanțialul la fereastră (v.3) sau eu (v.4) cu spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5) Discurs indirect: o singură ocurență: Dama cu nas ascuțit răspunse că pământul / Era al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în afara servituților și constrângerilor desenate de lege. Aici și este, de fapt, punctul-cheie al tuturor problemelor noastre: cei care au făcut până acum legile, parlamentarii, au manifestat mai curând o mentalitate de infractori vicleni, prin construcția unor texte confuze și interpretabile (cu "portițe" înadins lăsate pentru șmecheri), decât de cetățeni interesați de binele public. Acest hățiș obositor și toxic pe care îl prezintă astăzi legislația românească a fost, în mod evident, premeditat de cartelurile de infractori care știau că doar rețelele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar fi fost astfel supusă unei modificări, lăsând la o parte aluziile stimulate de obiectele artistice și focalizându-se asupra iluziilor ideologiei artei, niciunele dintre ele nefiind scutite de procesul istoric 182. O altă propunere de analiză post-estetică, cu elemente interpretabile de pre-estetică, vine din partea artistei-teoreticiene Adrian Piper care definește "meta-arta" ca fiind acea activitate de a face explicite procesele gândirii, procedurile și presupozițiile producerii oricărui fel de artă. Procesele gândirii pot include atât modalitățile în care este propusă o lucrare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
reale ale constituenților sintagmei au fost ignorate: rom. ghionghionea ~ ghiunghiunea "fandoseală, sclifoseală" < tc. gün güne [uymaz] "schimbător, variabil", literal "care nu se potrivește, care se schimbă de la o zi la alta" (gün güne "de la o zi la alta" [locuțiune adverbială, interpretabilă și ca adverb compus; gün "zi"], uymaz "care se schimbă, neconcordant, nepotrivit, variabil, schimbător" [adj. participial]). VII. 3. Condensarea compuselor tematice Compusele tematice se pot condensa la fel ca orice alt cuvânt compus 106; ceea ce le este totuși caracteristic este
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a fost că nu era vorba de un compus, ci de un derivat; engl. execute "a executa" a fost fragmentat în exe(secvență prezentă în cuvinte ca execrable, exemplary, exempt "a scuti", exercise, exert "a exercita, a folosi" etc., deci interpretabilă ca element lexical de sine stătător) și -cute, iar acest din urmă segment a devenit element de compunere cu ajutorul căruia a fost format verbul electrocute "a electrocuta", în care prima parte este tema electro-; fr., engl. monokini "costum feminin de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
timp în timp accentele românofobe. Poate chiar modifica legea electorală astfel încât să fie ales, dacă poporul îl vrea, în ciuda actualei constituții, și a treia oară. Cu mai multe luni în urmă, Președintele Traian Băsescu ale cărui vorbe nu prea sunt interpretabile, de obicei, a rostit una din care fiecare a înțeles ce-i mergea la suflet să înțeleagă: "Moldova și România se vor regăsi împreună în Uniunea Europeană". Fraza, reprodusă din memorie, nu e probabil exactă, dar cred că ambiguitatea ei, atâta
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o mișcare voluntară, spre exemplu, se originează într-un gând"94). Afirmația lui Descartes ne trimite la un pan-mentalism justificator al primatului reflexivității. Și cum "cunoașterea oricărui lucru constă în cunoașterea esenței acestui lucru"95, atunci natura voinței este interpretabilă în termeni psiho-spirituali care țin de sfera noeticului. Însăși bipartiția husserliană ("act al conștiinței" "obiect") integrează voința în domeniul conștiinței, ea nefiind un mediator pragmatic al personalității (un fel de al treilea termen), ci ceva care ține intim de conceptul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
doar ca pe o masă proastă, o masă de manevră și atât. Iar deja stârnita „mapiadă“, hai s-o numim așa, deși e un termen lejer de împrumutat, nu dovedește decât, încă o dată, același lucru. Pentru final, deși e ușor interpretabil în sensul ăsta, vreau totuși să specific că n-am scris un articol în favoarea Noricăi Nicolai. Am, la rândul meu, destule dubii că e omul cel mai potrivit pentru funcția de ministru al Justiției. La fel cum am, asemenea multora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
culturii organizaționale într-o singură noțiune, considerându-le identice. Este doar o simplă aparență. În realitate, cele două noțiuni sunt diferite. Dacă în cazul culturii organizaționale pot fi ipostaziate anumite norme, ritualuri, ceremonii etc., altfel spus aspecte ușor identificabile și interpretabile, în cazul climatului organizațional avem de-a face mai mult cu o stare de spirit, decât cu elemente palpabile. Cultura organizațională implică un grad sporit de obiectivitate, în timp ce climatul reprezintă o dimensiune eminamente subiectivă, reperabil mai mult la nivel perceptiv
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de "din gios de hotarul Chiperenilor ... în sus pe valea Iezerului până la hotarul Bănceștilor și până în zarea dealului unde se întâlnește cu Stâncășeni" . Iată că deja Stângăcenii deveniseră între timp Stâncășeni. Așadar, cât privește vechimea satului Stâncășeni, chiar dacă există variante interpretabile pentru secolele 15 și 16, el este cu siguranță un sat vechi și face parte din adevărata răzeșime tutoveană, căreia i s-a alăturat în ultimele două secole vatra pălmașilor clăcași și șerbi de pe moșia Gabunea Popescu din vecinătatea vetrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă foarte aproape de sufletul poetei. Revine imaginea părinților, propria imagine împreună cu soțul ei (To Break This
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vreo legătură cu liberul arbitru? Unii filozofi susțin că adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă eu văd o tablă neagră și altul o vede verde, e dreptul fiecăruia. Așa vi se pare? PA: Cred că da. Totul e interpretabil, toate există pentru a fi interpretate, și, după cum ziceam, nu există un adevăr ca atare, ci un șir de interpretări, unele mai convingătoare decât altele. Uite, de pildă, biografiile. Sunt atâtea peste tot... Tocmai am scris o biografie a lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
562c-d), unde libertatea stă în relație cu faptul de a în Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Humanitas, București, 1992 (ediția I, 1980), pp. 31-32, 155 ; Despre îngeri, ed. cit., pp. 18-22, 50, 79. bea, interpretabil ca restaurare a puterii generative. Menționînd argumentația lui Onias, R. Muller citează numeroase texte în care libertatea este echivalată cu creșterea desăvîrșită (a unei plante, a unui om, a unei cetăți, a unui popor), cu realizarea lor neîmpiedicată de vreo
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Funcția pedagogică a creativității determină modul de comportare a personalității creatoare, angajată În proiectarea unor acțiuni educaționale didactice realizabile În condiții de transformare continuă a raporturilor subiect-obiect. Definiția conceptului de creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componențelor structural-funcționale, analizate anterior, interpretabile și realizabile În sens prioritar formativ. Structura creativității pedagogice evidențiază anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul produsului creat, procesului de creație, personalității creatoare. Factorii aptitudinali includ În sine aptitudinile speciale, nivelul gândirii și inteligenței. Inteligența se explică ca o aptitudine
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Funcția pedagogică a creativității determină modul de comportare a personalității creatoare, angajată În proiectarea unor acțiuni educaționale didactice realizabile În condiții de transformare continuă a raporturilor subiect-obiect. Definiția conceptului de creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componențelor structural-funcționale, analizate anterior, interpretabile și realizabile În sens prioritar formativ. Structura creativității pedagogice evidențiază anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul produsului creat, procesului de creație, personalității creatoare. Factorii aptitudinali includ În sine aptitudinile speciale, nivelul gândirii și inteligenței. Inteligența se explică ca o aptitudine
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]