428 matches
-
dintre două texte, entre Platon et Mallarmé/ Din marsupiul acesta încerc de trei decenii să mă ridic spre lumină/ Poemul meu, epigon interstițial, se străduie, în zadar, să se nască/ Strivit între oasele lui Nichita și Arghezi ...Mormânt mi-e intertextul acesta, mormânt adânc.” (Între două texte) Întâlnim în versurile lui Iulian Băicuș o revărsare de imaginație ce seamănă uneori izbitor cu „realitatea obiectivă”, dar care merge întotdeauna dincolo de aceasta, într-o hyper(bo)realitate, așa cum o numește poetul. În mod
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator, ca și E. Lovinescu, al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei discursului". Ceea ce ne miră însă e adeziunea cercetătoarei la o datare "recentă" a modernismului, care ar acoperi exclusiv perioada 1890-1940. Ce urmează după această dată? Controversatul, oricum fluidul, dificil delimitabilul postmodernism? Luînd cunoștință de trăsăturile
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
istoriile nostalgice ale unor iubiri pierdute și a singurătății ce a rămas în loc. Un concert de neuitat este o buzzatiană fabulă caricată a paranoiei lumii ce se apără de realitate prin proliferarea de cópii, iar Raport asupra mănăstirii este un intertext în stilul lui Nedelciu unde legenda Meșterului Manole se contaminează parcă cu scene din Ion. În O istorie de familie, povestea marqueziană a unei stră-străbunici îngropată cu tot cu bordei de către soțul ei și a morții enigmatice a acestuia, și Strigoiul, întâlnirea
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de notorietate indiscutabilă. Dar aceasta e numai varianta demo, pentru marele public. În fapt, sita livrescă are ochiuri mai mici. Și presupune mai mult decât un simplu dialog complice (și, în definitiv, mecanicist) între autor și cititor. De fapt, rolul intertextului, în accepția lui Traian T. Coșovei (și, cam în aceeași perioadă, și a lui Mircea Cărtărescu), este acela de a pune în relație mai multe tipuri de sensibilități. Un exemplu, cred, grăitor: „mă iartă, cetitor cu ochii triști/ nici nu
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
r)actele de lectură ale lui Cantemir cu Alteritatea, variind în funcție de perioade și de arii intelectuale, de categoriile de cititori, de interesele și scopurile lor. Aflăm în acest fel nu numai cum citește Cantemir în timp ce scrie - mai precis, cum rodește intertextul în plasă căruia se lasă surprins de Adriana Babeți - ci și cum este el interpretat de alții, conform unor convenții labile cultural și istoric. Cartea se implică programatic, si ne implică vrînd-nevrînd și pe noi, într-un Joc al scris-cititului
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
celebre afirmații despre intertextualitate pot fi considerate fundamentale și pentru intratextualitate, reprezentând un punct de plecare pentru analiza de față. Una îi aparține lui Charles Grivel (Thčse préparatoire sur les intertextes, 1982), care susține că nu există texte, ci doar intertexte, ceea ce presupune că nu putem găsi niciun text izolat, ci doar texte care aparțin unui 'univers de texte'. Uneori, însă, acest univers mai larg al intertextualității, unde autorii citează, copiază, parodiază, împrumută sau fac aluzii la alți scriitori, se reduce
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
3000 m nu este probă/ olimpică, Gabriela Szabo va primi doar 30% din bani// Henry Kissinger a devenit consilier personal al președintelui Indoneziei/ C-tin Ștefan s-a înecat în cadă/ Vreme frumoasă și caldă" (Sumar Național). Șerban Foarță face intertexte (Andante contabile, Les diammerdes etc.), parodiază filmele TV, reclamele, știrile sau limbajul de cartier. Virtuozitățile cu care ne-a obișnuit mucalitul poet nu lipsesc nici ele, dar efectul este spulberat de finalul întotdeauna crud: "Marmura și hexametru'/ într-un confuz
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
aduce după sine o deformare a relațiilor mele prezente" (MacIntyre, După virtute. Tratat de etică, Editura Humanitas, 1997, 227p.). MacIntyre ridică o problemă interesantă pentru teoria narativă a identității: în ce măsură povestea vieții mele este opera mea, sau mai degrabă un intertext semnat de toți cei care mă cunosc, ba chiar și de cei ce nu mă cunosc, dar ale căror valori eu le-am preluat pur și simplu consimțind să fiu membru al unei comunități? Istoria oricărei vieți se intersectează cu
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
Wilson sau în Portretul oval de Edgar Poe, sau în Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde, sau în anumite proze ale lui Villiers de l'Isle-Adam din Contes cruels, sau din Diabolicele lui Barbey d'Aurevilly (acesta din urmă intertext indicat de narator prin citare explicită). Aubrey de Vere, văzut prima oară de către narator, și apoi în mod repetat, la Muzeul Frederic e o ființă ieșită dintr-un tablou, dintr-unul din acele portrete de lorzi pe care un "Van
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
prin zona cea mai îngustă a estuarului, aflată chiar în fața orașului, așa cum face toată lumea, ar fi trebuit să meargă o sută de kilometri în plus. Ca orice roman postmodern care se respectă, și Evanghelia după Arańa trebuia să invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea unui narator "spaniol"?), este D. Quijote. Chiar dacă Cervantes nu-și va scrie romanul decît la aproape o sută de ani după încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca, bazîndu-se pe
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
teorie postmodernă, autoarea vede, de pildă, în romanul lui Gib Mihăescu o ilustrare a conceptului de arhetext, ce presupune o interacțiune deliberată și declarată a romanului cu alte texte ficționale. În Cel mai iubit dintre pământeni, discuția pornește de la problema intertextului: autoarea purcede la o analiză naratorială a celor două voci ale textului în încercarea de a elucida sursa atitudinii critice față de scriitorul rus. Capitolul de poetică a fantasticului cuprins în această carte se referă exclusiv la literatura rusă, relevând, pe
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
și ele, din locurile cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
a mersului generațiilor, literatura congeneră te predispune la critică, cea de-abia trecută, la ură, cea trecută bine la empatie. Așadar, simpaticul Topârceanu, cu poezia lui de serbări, de radio din alte vremuri, ar fi putut să aibă succes ca intertext. Nu-l are, n-am auzit prea multă lume citînd amestecat din Balada unui greier mic sau din Balada chiriașului grăbit, sau din Rapsodii de primăvară, deși toți, undeva, le-avem în minte. N-a avut nici succesul postum al
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
să-și examineze lucid propria creație, Pillat a reluat - într-un registru diferit -temele, peisajele, atmosfera, personajele poeziei sale de pînă atunci, propunîndu-le din nou publicului. A contat pe complicitatea acestuia. Poeziile din a doua jumătate a activității construiesc un intertext ocult sau explicit cu poeziile primei faze, mai ales cu cele ale fericitului deceniu trei. Reluarea, în diverse chei de lectură, a unor poezii scrise în perioada fastă a însemnat mai mult decît simplă reluare: era pariul îndrăzneț făcut de
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
irealului, în care voiajul eroului capătă o dimensiune mentală, reflecțiile sale trimit la lecturi sau rememorări de texte literare ale unor autori cunoscuți, între care și cele ce inspiră titlul romanului, precum poemul Dublinescă al scriitorului britanic Philip Larkin, sau intertextul care inspiră desfășurarea ceremonialului la cimitirul catolic din Glasnevin, și anume capitolul șase din romanul Ulise al lui Joyce. În Dublinesca, Enrique Vila-Matas rămîne în sfera sa tematică de predilecție, literatura, cu tot ceea ce presupune ea ca tradiție, act creator
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
Dan Mircea Cipariu un eclectic și un baroc. El e un balcanic senzual și ludic și complicat de tot soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt, de fapt două, cea de-a doua, decupată în subsol, este exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferențialitate și ce mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin și se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
trimiteri de acest fel există în minusculul volum al lui Dan Sociu, ele sunt, în demonstrația mea, doar probe secundare. Din punctul meu de vedere, acestea reprezintă doar mărci ale distanțării, menite să atragă zgomotos atenția cititorului neprevenit (așa cum faimoasele intertexte ale poeților generației optzeci nu erau decât „geamanduri” ostentative, indicând adâncimile culturale ale așa-numitei „noi sensibilități”). Încep, totuși cu aceste note subsidiare, dintr-un scrupul așa zicând cronicăresc. Ce surprinde în primul rând e abundența imageriei „meteorologice” (care pentru
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
e!? Altfel spus, cît sentiment mai încape pe lîngă tehnică? Unele voci s-au pripit reclamînd goliciunea poemelor secate de orice sensibilitate, dar niciodată rolul receptorului n-a fost mai important. În primul rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis au un rol foarte clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
moduri literare, dintre text și metatext. Universul SF se poate combina cu cel fantastic sau mitologic, poate implica un joc fascinant și nebun, acceptând oricând (ca orice text literar) introducerea aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară spre lumea intertextului, spre încadrarea în continuumul literaturii universale." Concluzia vine de la sine: "literatura SF are de ales între moarte și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a-și depăși condiția marginală, duce inevitabil
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
unor "culturi minore", humuleșteanul al uneia rurale, autorul Momentelor al uneia de tîrgoveți balcanici, cei doi fundamentali autori ai noștri se văd proiectați pe un orizont al "culturii majore". E îndreptățită o astfel de abordare" M. Riffaterre vorbea despre un ":intertext" cu înțelesul de ansamblu de texte asociabile unei creații date, dl. Ion Vartic, în calitate de cercetător al lui I. L. Caragiale, socotește, la rîndul d-sale, că un critic e îndrituit a proceda asemenea chimistului din Afinitățile elective ale lui Goethe, comportîndu-se
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Cronicar Ce este un plagiat? In INTERTEXT, Revistă științifică, nr. 1 -2, 2009, care apare la Chișinău, sub egida Universității Libere Internaționale și a Institutului de Cercetări Filologice și Interculturale din Republica Moldova, Pierre Morel publică un articol de aspect didactic despre plagiat. Interesul articolului ar fi putut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
mie. Pentru Cu ou și cu oțet mi-am citit colegii romancieri și am încercat să dau alt suflu epic unor idei din cărțile lor și, de ce nu, să amuz cititorii ce-i vor fi citit, cu pastișe stilistice și intertext. Pentru Cărțile vieții, romanul abia scos pe piață, am studiat cronicarii munteni, mai ales pe Stolnicul Canatacuzino. Dar nu asta e important. Cărțile vieții au un model... intuitiv, Biblia. Din Biblie am luat ideea de Carte (o Carte este esența
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
cei hipersofisticați, intoxicați cu lecturi, pentru care mult mai importantă decât povestea este înscenarea ei. Avaria unei întregi ramuri (cea textualistă) a generației '80, în frunte cu regretatul Mircea Nedelciu, se datorează acestui dezechilibru între ficțiune și metaficțiune, text și intertext, referent și autoreferențialitate. Deși destul de tânăr la data debutului editorial, Răzvan Rădulescu a sesizat, o dată cu riscul ingineriei textuale, posibilitățile de a o evita. Viața și faptele lui Ilie Cazane nu este, prin urmare, doar un roman al imposibilității de a
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
de manuscris care îl ilustrează este o propunere de dialog între arte și creatori. Titlurile dialogurilor - „Despre creație”, „Despre prietenie”, „Despre frază”, „Despre spațiu” - dau o idee despre vastitatea și profunzimea temelor abordate. În același spirit merită remarcată partea de intertext a cărții: fiecare dintre cele șase părți are drept titlu un citat din Quignard, fie din Butes, fie din Scrieri despre efemer, sau din Paradisiace. Pentru publicul românesc, beneficiar al unor recente și intense întîlniri cu Jordi Savall, ne gîndim
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]