705 matches
-
un alt generator de intertextualitate și anume citatul „cobori În jos, luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul acțiunii propriu-zisă din poemă, acești generatori intertextuali operînd aidoma unor vehicule ale timpului ... ei destructurează și detemporalizează acțiunile. În aceste minuscule mașinării ale timpului narațiunea capătă un statut de sine stătător, există un timp al povestirii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul acțiunii propriu-zisă din poemă, acești generatori intertextuali operînd aidoma unor vehicule ale timpului ... ei destructurează și detemporalizează acțiunile. În aceste minuscule mașinării ale timpului narațiunea capătă un statut de sine stătător, există un timp al povestirii dar și un alt timp care se naște În interiorul acestor vehicule
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sfera și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu/.../ Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propoziții (Ron Siliman, Gertrude Stein, Lyn Hejinian), metarealiștii, prezentiștii și conceptualiștii din al treilea val al literaturii ruse (Anatoli Gladilin, Andrei Voznesenski, Alexandr Eremenko) ș.a. Pe corpul textual sau peritextual marca Radu Andriescu sunt de altfel vizibile mai întâi inervațiile intertextuale. În special în ultimele volume, poetul recurge la cele mai variate surse ale intertextualității, de la simpla aluzie la citatul generos, cu funcționalitate multiplă de la banalul ancadrament pentru "aventura" lirică la realizarea unei ego-grafii prin analogie sau corespondență. În lungul text
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
krkotașe din eu și câțiva prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2000), obținem un conglomerat textual și metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în sensul că violentează, cu bună știință, obișnuințele unei lecturi leneșe, convenționale și incolore). Am amintit, mai sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dar aici nu era nevoie de zaruri,/ nici de cărți, nici de cenușă./ Pentru că pretutindeni era numai cenușă" etc. Dincolo, nucleul parabolei din Nouă variațiuni pentru orgă este asigurat de mecanica transferului identitar. Deși poate fi citit și în cheie intertextuală (amintind, vag, de tratările cele mai cunoscute ale temei în fantasticul romantic sau realist Lermontov, Poe, Maupassant, Dostoievski ș.a. dar și de scene sau arhetipuri religioase din mai multe culturi), poemul lui Danilov este unul de o frapantă originalitate. O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte este cel de esență profund creștină. Dacă, în ordinea aparenței cel puțin, pare a predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își însușește rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta acestuia, ce a dovedit o bună relaționare intertextuală diacronica. Din această perspectivă, cuvintele predilecte și motivele literare leopardiene, ce se insinuaseră în peisajul literaturii de la începutul secolului XX pentru a contracara vocea unui D'Annunzio au fost integrate de Quasimodo în opera să originală nu ca atare, ci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Studii și cercetări lingvistice, Institutul de Lingvistică al Academiei Române "Iorgu Iordan-Al. Rosetti" VRom = Viața Românească (revistă literară și științifică editată de Uniunea Scriitorilor din România) Cuvânt înainte Prezenta cercetare s-a născut din interesul pentru intertext/intertextualitate (generic spus, intertextual) și din pasiunea pentru opera eminesciană, de care orice absolvent de Litere este mai mult sau mai puțin (conștient) atins. Studiul asupra intertextualului continuă seria deschisă de lucrări de cercetare anterioare: Jocul intertextual. Aplicație pe "Levantul"1 de Mircea Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din interesul pentru intertext/intertextualitate (generic spus, intertextual) și din pasiunea pentru opera eminesciană, de care orice absolvent de Litere este mai mult sau mai puțin (conștient) atins. Studiul asupra intertextualului continuă seria deschisă de lucrări de cercetare anterioare: Jocul intertextual. Aplicație pe "Levantul"1 de Mircea Cărtărescu (2000) și Intertextul în poezia lui Adrian Maniu (2001). Ipoteza pe care următoarele pagini și-au propus să o avanseze se referă la posibilitatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o avanseze se referă la posibilitatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian, fără să absolutizăm conceptul din teoria textului. Nu am avut decupaje prestabilite (Charles Mauron), ci ne-am lăsat în voia operei eminesciene, urmărind cum firul intertextual ce leagă endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins. Și așa am aflat că trebuie să ne restrângem, pentru eficiența cercetării, la proză și să ne limităm, pentru vizualizarea mai limpede a atingerii hipotextului de hipertext, la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
transtextualității au fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce semioticianul francez a deschis Cutia Pandorei. Dincolo de evantaiul taxinomic al intertextualului, preferința pentru structuri tripartite aduce un plus de organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext/interdiscurs, rescriere/hipertextualitate, réécriture/récriture, intertext/intertextualitate, intertextualitate internă/externă, intertext/intratext. Ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și cultura germană deoarece le considerăm importante și pentru intratextualitate, mai precis, pentru linia fragilă de demarcație dintre exogeneză și endogeneză. Eminescu s-a întâlnit cu fiecare din cele două culturi într-un mod cu totul special față de alte tentații intertextuale. O excelentă încadrare arhitextuală a operei eminesciene este propusă de Mihai Zamfir: Există, probabil, un club internațional secret și select 3 cel mai select dintre toate -, clubul poețior de geniu. În el se pătrunde extrem de greu și există secole întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferite enunțuri literare astfel se deschide articolul alocat de Dictionnaire de critique littéraire (Gardes-Tamine și Hubert : 2004, pp. 105-106) intertextului. Într-adevăr, nu există o propoziție perfect izolată de altele. Fiecare enunț se raportează la cele anterioare, ceea ce prilejuiește relații intertextuale sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și care va căuta să formalizeze mai curând structurarea (s.a.) decât structura, Julia Kristeva stabilește funcția ideologemului. Vom numi ideologem funcția comună care leagă o structură concretă (să spunem, romanul) de alte structuri (discursul științei, de pildă) într-un spațiu intertextual. Ideologemul în text se va defini prin raporturile sale cu celelalte texte. Astfel, vom spune că intersectarea unei organizări textuale (o practică semiotică) dată cu enunțurile (secvențele) pe care ea le asimilează în propriul spațiu sau la care trimite în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca descoperitorul binefacerilor metodelor practicate în literatura intertextualului: prin renunțarea la ghilimele și utilizarea sistematică a stilului indirect liber. Odată stabilite cele trei elemente puse în joc textul-suport, textul împrumutat și corpusul de origine de unde este extras textul preluat -, problematica intertextuală comportă două perspective, consideră André Topia. Pe de o parte, ar putea fi analizat raportul dintre corpusul original al textului împrumutat și versiunea aceluiași text preluat, așa cum se prezintă, remodelat, în paginile noului context (ecoul nu înseamnă repetare, iar reutilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reutilizarea nu aduce restituirea). Pe de altă parte, ar putea fi privilegiat raportul stabilit de către textul-suport cu fragmentul reutilizat, în cadrul noului ansamblu obținut prin coexistența lor. Premisa întregii analize este dată de faptul că asamblarea hipotext-hipertext implică, inevitabil, o configurație intertextuală nouă, diferită calitativ de simpla juxtapunere a două unități. Perspectiva verticală asupra intratextua lității oferă posibilitatea de a aprecia măsura în care filiația supraviețuiește remodelajului. A doua perspectivă, orizontală, reflectă posibile răspunsuri la problema omogenității montajului: statutul configurației textuale noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Paginile articolului care încheie numărul 27/1976 al revistei Poétique își propun să înțeleagă dacă și în ce măsură dialogismul critic diferă de cel poetic. Altfel spus: ce anume deosebește intertextualitatea critică de cea poetică? În principiu, critica literară a fost mereu intertextuală, în sens larg, în măsura în care discursul critic se articulează pe desenul întâlnirii textului analizat cu cel care analizează. Totuși, atrage atenția cercetătoarea, intertextualitatea nu se reduce la utilizarea citatelor sau la aparatul referențial furnizat de critica surselor: ar fi o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
studiului realizat de Leyla Perrone-Moisés se fixează pe ipostaza criticului, urmărind posibilitatea ca și acesta să practice liber intertextualitatea, cu toate consecințele ei (de exemplu, arhitectura textuală complicată prin dublarea limbajului, istoriei și a subiectivității). Calea către libertatea de mișcare intertextuală a scriitorului este condiționată de abolirea frontierelor genurilor (literatură/critică), tendință ilustrată de trei autori: Blanchot, Barthes și Butor. Opera nu este neapărat deschisă, ci neterminată (nedesăvârșită). Iar criticul ar putea să o întregească. Dorința lui Michel Butor nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu hipertextul, s-a produs o parțială suprapunere conceptuală intertextualitate-intertext: Laurent Jenny desemnează prin intertext "textul care absoarbe o multiplicitate de texte, toate rămânând centrate pe un sens" (Poétique: 1976, 277), dar Michel Arrivé lărgește sfera: "ansamblul textelor în raport intertextual". Michael Riffaterre acceptă ca intertext doar textul la care se face trimitere, în timp ce Pierre Malandain critică această dimensiune "obiectuală": "putem vedea în intertext mai degrabă spațiul fictiv în care au loc schimburile operate prin intertextualitate"19. Lipsa de fermitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o manieră mai detaliată, în Palimpsestes (Paris, [1982]), Gérard Genette propune o redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi este circumscris. Categoriile fundamentate pe legătura hipotext-hipertext (vezi supra, în cuprinsul prezentului subcapitol) vor urma două tipuri de relații intertextuale : coprezență și derivare. Primul presupune intertextualitate punctuală și explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
primă instanță (ibidem, 8). Contactul hipotextului cu textul (căci hipertextul încă nu s-a conturat final) reprezintă una dintre atracțiile Fragmentarium-ului eminescian. Urmărind 1. traducerea filosofiei lui I. Kant (cu un specific al opțiunilor lingvistice eminesciene care deja direcționează preluarea intertextuală și constituie un prim stadiu al asimilării), apoi 2. însemnările pe temele dezvoltate de filosof, 3. repetarea lor la acest nivel al devenirii ideilor în eșafodajul avantextului, iar în final, 4. încorporarea lor în operă ochiul criticului trasează drumul exogenezei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întrețesere). "Intertextualitatea ar caracteriza generarea textului plecând de la alt(e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul dedicat memoriei literaturii actualizează tipologia practicilor intertextuale în care se încadrează: citatul și plagiatul, parodia și pastișa, integrarea și colajul 35. Bine sistematizate și integrate unui discurs coerent 36 și agreabil, "popasurile" noționale înaintează spre locul unde literatura întâlnește mitul: "L'éternel retour du mythe". Poveste a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]