1,001 matches
-
Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale abatelui Sallier, care sesizase că fiecare epopee conține chiar punctul de pornire al propriei parodii pentru a inova apoi prin intertextualitate: "când el se folosește (...) de aceleași versuri pentru a exprima lucruri diferite"104. De fapt, teoreticianul se referă la două construcții parodice specifice Antichității, centos și sillos, discutate de Marcus Fabius Quintilianus. Prima desemnează acea formă de imitație a unui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei privitoare la poetica personajului, cointeresând cititorii de azi prin procedee precum intertextualitatea ori prezența cumulată a burlescului și a grotescului. Situațional, Apokolokyntosis debutează, la propriu, cu o așa-zisă "ridicare în slăvi" a împăratului Claudius, trecut de Senat în rândul zeilor, dar se soldează prin reversul medaliei, anume o coborâre în infern
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sine. Dar și în postmodernism textele parodice vor funcționa tot ca o replică erudită, pe măsura celei date odinioară Antichității: romanul parodic renascentist înglobează celelalte specii atât la nivelul subiectelor, cât și în privința procedeelor, uneori chiar formal, folosindu-se de intertextualitate. Precursor al romanului parodic renascentist bucurându-se de o largă circulație, poemul eroi-comic reorientează autorii în direcția creării unei literaturi în același timp umaniste și realiste, fundamentându-se pe ancorarea în verosimil a faptelor care, altfel, ar dobândi efecte halucinante
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și nu numai, scrie acest Prolog preferând să spună mai degrabă ce nu va face, decât ce va face cu adevărat în opera sa. Așadar, nu va cita alte opere încât să-i lase "cu gura căscată pe cititori", procedeul intertextualității trecând drept o inteligentă strategie prin care autorii nu urmăresc altceva decât "să treacă drept oameni peste măsură de citiți, de docți și de meșteri în ritoricească iscusință", nu va include nici anumite fragmente din Scriptură precum o "drăguță de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua non, de "greutate". Intertextualitatea trebuie de asemenea să vizeze autori mari (recomandați pentru început sunt doar Esop și Horațiu), iar citatele să mențină dezbaterea la un nivel care să înnobileze cititorul, fiind preluate doar acelea care tratează subiecte "sfinte", de maximă importanță, precum libertatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
doar pe trei pagini, sunt parodiate cu umor atât Geneza biblică (" Să vă spun eu, că sunt diac: La început a fost Băutura!"), cât și numeroase proverbe ("Ploaia mică gonește vântul mare, iar băutura lungă trăsnetele-alungă") sau fragmente ce realizează intertextualitatea, cum este cel din Epistolele lui Horațiu, Fecundi calices quem non fecere disertum 259. De fapt, este ușor de observat cum, de fiecare dată când intenționează să polemizeze parodic, naratorul (sau unul din personajele delegate de el) intervine în text
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care să-l susțină. Astfel, romanul parodic postmodern debutează prin a intra într-un inspirat dialog cu romanele epocilor anterioare la care nu poate să nu facă referiri. Îl susțin hotărâtor teorii precum cea a dialogismului cu necesarele referiri la intertextualitate, procedeu al maximei sincerități cât privește raportarea unui autor la textele care-l precedă, iar ulterior, cele din zona deconstructivismului. În Textul închis (Le texte clos), studiu ce urmărește să construiască o "tipologie a textelor, altfel spus definirea specificității diferitelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
închis (Le texte clos), studiu ce urmărește să construiască o "tipologie a textelor, altfel spus definirea specificității diferitelor organizări textuale prin situarea lor în textul general (cultura) din care fac parte și care face parte din ele", Julia Kristeva prezintă intertextualitatea (fenomen prezent în mare proporție în operele parodice) drept "indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea". Operele produse cu ajutorul ei nu se mai înfățișează drept o "sumă a enunțurilor depistate ulterior", ci constituie "un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
citește istoria și se inserează în ea". Operele produse cu ajutorul ei nu se mai înfățișează drept o "sumă a enunțurilor depistate ulterior", ci constituie "un ansamblu nou, ambivalent, opus ansamblurilor originare"323. Studiind intimitatea funcționării procedeului, ajunge la concluzia că intertextualitatea are drept rezultat (și e caracterizată prin) apariția ideologemului, survenit o dată cu "intersectarea unor organizări textuale (o practică semiotică) date cu enunțurile (secvențele) asimilate în propriul său spațiu, pe care le trimite în spațiul textelor (practicilor semiotice exterioare)" și definit ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
contextul realismului pe tipar balzacian, cedează întâietatea scriiturii ce practică autoreprezentarea, chiar, în cazul particular al avangardei, antireprezentarea. De altfel, tot Sollers constata că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte", crucială rămânând exploatarea intertextualității pentru că e singura capabilă să reactiveze "textura cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și nu numai cu fraze sau cuvinte", crucială rămânând exploatarea intertextualității pentru că e singura capabilă să reactiveze "textura cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează" cu altele, dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dar deconspiră și modul în care romancierul gândește, acționează și scrie, adoptând masca totalei credibilități și întinzându-i o "aurită" capcană cititorului naiv. Totuși, în calitatea lor de "repetiții transcontextualizate", cum le numea Margaret Rose, metaficțiunile sunt posibile doar grație intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și rigoare artistică în O zi din viața lui Ivan Denisovici / 143 3.2. O povestire despre tragedia Rusiei: Gospodăria Matrionei / 154 3.3. Câteva întâlniri semnificative / 160 3.4. Teroarea bolii și teroarea sistemului / 169 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă / 182 3.6. Istorie, rememorare și literatură în Arhipelagul GULAG / 194 Capitolul 4. Strategii narative / 215 4.1. Naratorii soljenițieni / 215 4.1.1. Tipuri de naratori. Valențe autobiografice / 215 4.1.2. Explicații și evaluări / 226
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de cizmele fostului soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc, A. Soljenițîn optează pentru o intrigă de factură polițistă. Diplomatul în Ministerul Afacerilor Externe Innokenti Volodin telefonează la ambasada americană pentru a-i preveni asupra faptului că agentul sovietic Gheorghi Koval urmează să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
încorporate în câmpuri multiple, se asociază cercetării calitative și generează ceea ce s-a numit semiotica operațională sau semiotica socială. Metodele structurale, lexicale, actanțiale ale semioticii pure și dure anilor 60-70 se îmbogățesc cu studii locale interesate de narațiunea cotidiană, argumentare, intertextualitate, citare și alte ecouri polifonice care au dat drept de cetate unor obiecte din cele mai diverse (de la supă la grevă, de la parfum la fotografie). Această nouă semiotica caracterizată prin imersiunea în universul senzorial săturat de semne la toate nivelurile
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
încadrează în metodologia scop-mijloc41. În contextul situațional al campaniei electorale, considerăm că scopurile și mijloacele au următoarea reprezentare: MIJLOC SCOP INTERMEDIAR ("POLICY") SCOP FINAL ("POLITICS") ETICĂ Promisiuni electorale (socioeconomice) A satisface nevoile și pulsiunile votanților A fi votat elemente de intertextualitate (domeniul memoriei) și intratextualitate (domeniul memoriei și al actualității). Discursul lui Ion Iliescu 1. PLANUL 1 = cp (sdr) = planul de determinare a condițiilor de producție a unei secvențe discursive de referință Discursul final al lui Ion Iliescu adresat alegătorilor este
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a fost suprimat, astfel parcă refuzând ideea contractului și dându-i contracandidatului posibilitatea de a-și lansa propriul pact cu românii. Dar o astfel de interpretare este eronată, deoarece mesajul final s-a axat pe satisfacerea unei nevoi spirituale. 5. Intertextualitatea este procedeul discursiv care ne ajută să înțelegem aparentă eliminare a promisiunilor economice. Activând domeniul memoriei prin imaginea-parabolă a lui Corneliu Coposu, Emil Constantinescu încearcă să persuadeze votanții prin stereotipia "Românii sunt credincioși". Astfel, daca ultimele trei scheme analitice SAC
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cele două umwelt-uri imaginate vor deveni noile spații mentale generice folosite pentru repovestirea celor două instanțe narative, care sunt plasate temporar și spațial în România, în anul electoral 2000. Acest proces de "reconvertire" poate fi interpretat ca o strategie a intertextualității postmoderne. Pentru Linda Hutcheon (1996: 3) acest curent este "un fenomen contradictoriu care folosește și bruschează, redefinește și apoi distruge înseși conceptele pe care le provoacă", pentru a instala în final o nouă ordine. Astfel, al treilea nivel al "fluxului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
țeapă aparține nivelului metasimbol, deoarece trimite către trecutul istoric al culturii românești. Cunoașterea enciclopedica este cea care ne ghidează în înțelegerea acestei legături motivaționale: interdiscursivitate istorică prin invocarea implicită a imaginii arhetipale a lui Vlad Țepeș. Bazată pe regulă transferului, intertextualitatea funcționează prin atribuirea din partea societății a unor semnificații cultural simbolice, care vor fi activate prin recursul la memoria electoratului. Această regulă a transferului este specifică persuasiunii, prin operarea unui substrat deja existent (prejudecăți, stereotipii, mitologii etc.). Cunoscut pentru modalitatea agresivă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul axiologic care presupune elogierea (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul macroși cel microsemiotic al acestui semnificant. A. Nivelul macrosemiotic La acest nivel se
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de Jurnale, eseuri radiofonice, Unde scurte, romanul Cuvântul din cuvinte, volumul de memorii La apa Vavilonului. Acestea din urmă sunt, potrivit Mihaelei Burlacu, "construite după șablonul discursului literar, pe când Jurnalul și Unde scurte au la bază și formele discursului cultural. Intertextualitatea camuflează legătura dintre emisiuni și jurnal, dintre jurnal și memorii, dintre ficțiunea romanului și realitate, toate fiind influențate de evenimente politice". Primul capitol expune nu climatul literar, ci socio-politic-literar din perioada comunismului și momentele cheie ale manifestării anticomunismului literar din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o ironie spirituală, asupra ideilor susținute, dar și asupra limbajului: "ca un laitmotiv, în acest articol ne lovim de "s-a demonstrat". Teoretic, "s-ar fi demonstrat" tot ceea ce susține Mircea Nedelciu în materie de depășire a "mimesisului" și de intertextualitate ca ultimă etapă a evoluției literare. [...] Intervin apoi două lozinci, ce îmbolnăvesc și restul textului: "omul nou" și "comanda socială""317. Deoarece Ion Lăcustă încearcă să demonstreze că romanul își trage substanța din proza scurtă, păstrând forme balzaciene și narator
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Jurnalul și Undele scurte au la bază discursul cultural. Autoarea nu tratează separat proza, jurnalul, memoriile și critica, nici atunci când le abordează individual: memoriile au la bază jurnalele; discursul cultural din jurnal, memorii și emisiuni se împletește cu cel politic; intertextualitatea camuflează legătura dintre emisiuni și jurnal, oferind modalități diferite de a intra în contact cu semnificațiile aceluiași eveniment. Jurnalul este o scriitură confesivă, Unde scurte o scriitură publică, La apa Vavilonului le combină pe cele două. Stilul este diferit: caracterul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Memoriile au la bază informațiile din jurnale, discursul cultural se regăsește în jurnal, laboratorul emisiunilor e redat în agende. Intertextualitatea ascunde legătura dintre emisiuni și jurnal, oferind modalități diferite de a intra în contact cu semnificațiile aceluiași eveniment. Jurnalul este o scriitură confesivă, Unde scurte o scriitură publică, La apa Vavilonului le combină pe cele două. De aceea, am recomandat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]