1,671 matches
-
este un component indispensabil vieții. Un om consumă în medie 3 l apă/zi, iar corpul său are un conținut de 60-70% apă. Un pom evaporă aproximativ 200 l apă/zi. 2.În organismele vii, apa este conținută în formă: intracelulară (50%), interstițială (15%) și circulantă (5%). 3.Țesutul adipos și oasele conțin 33% apă, mușchii 77%, plămânii și rinichii 80%, substanța cenușie 85%, iar lichidele biologice: plasma 90%, saliva 99,5%. 4.Un om adult, cântărind 70 kg conține apă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
0,18 g H2O. Ea nu este un lichid inert, ci o substanță foarte reactivă cu proprietăți speciale, care o deosebesc semnificativ de alte lichide. Apa este fluidul în care au loc toate schimburile dintre organism și mediul înconjurător. Lichidul intracelular reprezintă 50% din masa celulei și este constituit din apă legată, adică apă îmbibată în compușii macromoleculari din interiorul celulei. Apa asigură prin prezența în celule, dar și în afara ei - apă liberă un mediu optim desfășurării reacțiilor biochimice. De altfel
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Dimpotrivă, dacă introducem globule roșii într-o soluție NaCl cu c<0,86% (soluție hipotonică), apa va difuza dinspre această soluție spre celulă, care se va umfla, până când membrana va plesni. În mod normal, plasma sanguină este izotonică cu lichidul intracelular. De aceea, în cazul unor tratamente injectabile, medicamentele se introduc în corp, dizolvate în ser fiziologic. Trecerea ionilor, ca și a unor molecule, prin membranele celulelor vii este un fenomen complex și încă neelucidat pe deplin. Se apreciază totuși, că
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
uraniul acumulat la suprafața peretelui celular al microorganismelor se face într-un strat de aprox. 0.2 μm grosime. Cantități mult mai mici au fost identificate în interiorul celulelor cu formarea unor depozite metalice vizibile la microscopia electronică. Uraniul formează depozite intracelulare dense în P. aeruginosa, ceea ce arată o viteză mare de acumulare a uraniului din soluția sa. Autorii au argumentat această viteză, prin faptul că nu a fost posibilă o examinare prin microscopie electronică a acestui tip de celule după terminarea
Introducere în geochimia microbiană a uraniului. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
de energie și la menținerea echilibrului acidobazic. El este prezent în toate celulele vegetale și animale fiind prezent în toate alimentele. Magneziul scade excitabilitatea neuromusculară, scade excitabilitatea și conductibilitatea miocardului, favorizează acțiunea vitaminei B6 în neuron, menține potasiul la nivel intracelular, stimulează sinteza imunoglobulinelor compuși cu rol în apărarea antiinfecțioasa a organismului, la nivel osos el intervine în formarea matricei proteice pe care se va depozita calciu insolubil. Este necesară realizarea unui echilibru între aportul de magneziu și cel de calciu
IV. PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
existența unor alterări cromozomiale specifice în cazul unor boli psihice și riscul transmiterii genetice a acestora. b) Studii de psihofarmacologice a bolilor psihice (J. Delay și P. Denicker, Gross și Kaltenbäck) au pus în evidență existența unor mecanisme și tulburări intracelulare de natură biochimică și metabolică în geneza tulburărilor psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine” față de bolnavul mintal. Se pune accentul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hiperkalemia (K >5 mmol/l) se întâlnește în: • insuficiența renală acută și cronică; • tratament cu IECA, sartani, spironolactonă, AINS etc.; • hipoaldosteronism; • insuficiența cortico-suprarenaliană; • acidoza metabolică severă (acidoza „extrage” potasiul din celule); • sindromul de liză tumorală (potasiul este un ion predominant intracelular). 2. Hipokalemia (K <3,5 mmol/l) se poate constata în următoarele situații: • pierderi renale (diuretice thiazidice și furosemid, corticosteroizi, hiperaldosteronism și boala Cushing); • pierderi intestinale (diaree, vărsături, fistule digestive, laxative etc.); • tulburări de distribuție (alcaloză metabolică, anemie pernicioasă, tratamentul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
întâlnite în diabetul zaharat: dilatarea arteriolei aferente, hiperperfuzie, hipertensiune și hiperfiltrare glomerulară. în obezitatea asociată cu sindrom metabolic, pot interveni și alți factori, precum nefroangioscleroza hipertensivă sau toxicitatea glomerulară a lipiduriei, a hiperinsulinemiei sau a excesului de acizi grași liberi intracelulari. 3. GSFS cicatriciale Aceste GSFS nu se însoțesc cu leziuni de hialinoză; ele corespund unei faze de reparare conjunctivă a leziunilor inflamatorii asociate unor glomerulonefrite difuze (nefropatie lupică, nefropatie cu IgA, vasculite etc.). Leziunile segmentare sunt reprezentate de țesut cicatricial
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
special la nivelul glomerulului renal, care este și ținta principală a acestei citokine. Sinteza TGF-beta este stimulată de PKC, AGE, stresul oxidativ, stresul hemodinamic, AT II etc. TGF-beta interacționează cu două tipuri de receptori celulari specifici; semnalul este apoi modulat intracelular de mesagerii secunzi NF-κB și MAPK. TGF-beta reprezintă principalul efector în producerea leziunilor caracteristice ND. El induce hipertrofie glomerulară, acumularea de matrice extracelulară și glomeruloscleroză. Acumularea matricei se face atât prin creșterea sintezei componentelor sale (colagen IV, heparan-sulfat, laminină, fibronectină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ASOCIATE CU ANCA) Auto-Ac anticonstituenți citoplasmatici ai neutrofilelor (antineutrophil cytoplasmic antibodies, ANCA) au fost descriși pentru prima dată la începutul anilor ’80. Ulterior, a fost stabilită relația dintre acești auto-Ac și vasculitele necrozante pauci-imune ale vaselor mici. Pe baza distribuției intracelulare a acestor Ac, evidențiate prin IF, se disting două tipuri: • c-ANCA - ANCA cu fluorescență citoplasmatică difuză, care au, de obicei, specificitate antiproteinază 3 (PR3); • p-ANCA - ANCA cu fluorescență perinucleară, care, de regulă, sunt Ac antimieloperoxidază (MPO). Deși există
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
zile, pentru că în IRC se reduce eliminarea Pb și se consideră că în cele trei zile se realizează eliminarea completă a Pb chelat de EDTA. Plumbul este filtrat glomerular după care este reabsorbit la nivelul tubului proximal unde se acumulează intracelular la nivelul celulei tubulare proximale. Există diferite stadii ale afectării renale prin expunere la Pb: • inițial apar incluziuni intranucleare formate din complexe Pbproteine; leziunea funcțională renală în această etapă este discretă și constă în alterarea activității tubulare în ceea ce privește eliminarea acidului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
producție excesivă de amoniac la nivelul interstițiului ce determină activarea complementului cu inflamație peritubulară drept consecință. Leziunile renale caracteristice sunt fibroza interstițială, atrofia tubulară, formarea de chisturi renale. Apariția chisturilor renale este explicată de proliferare celulară excesivă stimulată de acidoza intracelulară indusă de reducerea potasiului extracelular. Corecția hipopotasemiei reduce talia chisturilor, fără a influența însă evoluția către insuficiență renală cronică. 11.11. Afectarea renală în sindromul Sjögren Sindromul Sjögren este o boală inflamatorie cronică care se exprimă prin sindromul sica ce
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în cursul fazei de inițiere, datorită hipoperfuziei severe, aportul de oxigen se reduce dincolo de pragul necesar funcției și structurii tubulare. în consecință, se pierde „marginea în perie” a celulelor tubulare proximale. Se produce ruperea citoscheletului de actină și a legăturilor intracelulare, împreună cu redistribuirea proteinelor transportoare (cum ar fi Na-K-ATPaza, care migrează la suprafața apicală). Rezultă pierderea polarității celulare și a funcției de transport a solviților. Moleculele de adeziune (cum ar fi integrinele) se redistribuie în mod similar, de la suprafața bazală a
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reabsorbția multor proteine (inclusiv proteine carrier cu rol în transportul și preluarea celulară a vitaminelor și lipidelor). Megalina (aparținând familiei LDL-receptorilor) acționează ca receptor pentru albumină, insulină, prolactină și proteine de legare a vitaminelor și, totodată, mediază internalizarea și transportul intracelular al cubilinei care leagă albumina, transferina, lanțurile ușoare de IgG. De mare interes este faptul că endocitoza albuminelor este limitată de inhibitorii de HMG-CoA reductază (statine) care intervin în interacțiunea dintre proteine și complexul megalin-cubilin. Acest efect inhibitor al statinelor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reprezintă aproximativ 60 % din greutatea corpului la bărbați și 50 % la femei. Aceste valori scad la vârstnici și la obezi. Apa totală este repartizată în două compartimente, separate de membrana celulară: • 2/3 din apa totală este localizată în compartimentul intracelular; • 1/3 este reprezentată de apa extracelulară repartizată astfel: - sectorul extravascular care conține 15-20 % din apa totală, sau 15 % din greutatea corporală și este reprezentat de limfă și lichidul interstițial; - sectorul vascular (volemia) reprezintă 7-8 % din apa totală, respectiv 5
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
aceste compartimente, ca răspuns la modificările în concentrațiile de solviți, menținând echilibrul între compartimente. în felul acesta, osmolalitățile în toate compartimentele sunt egale. La un bărbat adult de 70 kg, apa totală este de aproximativ 40 l, dintre care apa intracelulară reprezintă 25 l, apa extracelulară 15 l; în condițiile în care Ht este 40 %, volumul plasmatic total este 2,75 - 3 l. Apa intravasculară se găsește în proporție de 85 % în teritoriul venos și capilar și 15 % în teritoriul arterial
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
15 % în teritoriul arterial. De acest volum arterial depinde presiunea arterială, reglarea volumului fluidului extracelular, retenția de sodiu și apă. 16.1.1. Fiziopatologia sodiului și apei Sodiul este principalul cation extracelular și elementul determinant al osmolarității eficace. Concentrația sodiului intracelular este în medie de 15 mmol/l, iar a sodiului extracelular de 140 mmol/l (135-145 mmol/l). 16.1.1.1. Aportul de apă și sodiu Consumul zilnic de lichide este de 1-4 l/zi, reprezentat de apa ingerată
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
driving force) care cauzează mișcarea apei dintr-un compartiment în altul. Pentru a crește tonicitatea fluidului extracelular, un solvit trebuie să fie limitat la compartimentul lichidian extracelular. Aceasta înseamnă că solvitul este incapabil să treacă din compartimentul extracelular în cel intracelular, crescând astfel presiunea osmotică și translocând apa spre compartimentul extracelular. Apa se mișcă din compartimentul intracelular în cel extracelular pentru stabilirea unui echilibru osmotic. Solviții capabili să cauzeze asemenea mișcări ale apei sunt: sodiul, glucoza, manitolul și sorbitolul, fiind numiți
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
extracelular, un solvit trebuie să fie limitat la compartimentul lichidian extracelular. Aceasta înseamnă că solvitul este incapabil să treacă din compartimentul extracelular în cel intracelular, crescând astfel presiunea osmotică și translocând apa spre compartimentul extracelular. Apa se mișcă din compartimentul intracelular în cel extracelular pentru stabilirea unui echilibru osmotic. Solviții capabili să cauzeze asemenea mișcări ale apei sunt: sodiul, glucoza, manitolul și sorbitolul, fiind numiți „osmoli eficace”. Sodiul rămâne în cea mai mare parte în spațiul extracelular deoarece este pompat în afara
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acest fenomen. Majoritatea simptomelor și semnelor importante ale tonicității anormale sunt datorate edemului cerebral, ca răspuns la hiponatremie, sau ratatinării, ca răspuns la hipernatremie. Dacă se produce o scădere bruscă în tonicitatea fluidului compartimentului extracelular, apa va intra în compartimentul intracelular, ducând la edem celular. Invers, o creștere rapidă în tonicitatea extracelulară duce la ieșirea apei din celulele creierului și deshidratarea creierului. Pentru a păstra tonicitatea constantă (concentrația de sodiu) a fluidului compartimentului extracelular, sunt necesare: • un debit adecvat al filtrării
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
capitolul „Hiponatremia”). Absența sau deficiența ADH poate duce la incapacitatea rinichiului de a concentra adecvat urina. Acest defect de concentrare poate duce la pierderi renale excesive de apă și hipernatremie. Acest sindrom este denumit diabet insipid central (vezi capitolul „Deshidratarea intracelulară”). Fig. 1. Aparatul juxtaglomerular - reprezentare schematică Legendă: AA - arteriola aferentă; D - tubul distal; E - celulă endotelială; EA - arteriola eferentă; EGM - celula mezangială extraglomerulară; F - proces podocitar; G - celula granulară juxtaglomerulară; GBM - membrana bazală glomerulară; M - celula mezangială; MD - macula densa
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
F - proces podocitar; G - celula granulară juxtaglomerulară; GBM - membrana bazală glomerulară; M - celula mezangială; MD - macula densa; N - terminații nervoase simpatice; P - tubul proximal; PE - celula epitelială parietală; PO - epiteliu podocitar; UP - polul urinar; US - spațiul urinar 16.2. DESHIDRATAREA INTRACELULARĂ Deshidratarea intracelulară (DIC) este definită prin diminuarea volumului intracelular datorită unui bilanț hidric negativ în raport cu o hiperosmolalitate plasmatică (> 300 mosmol/kg). Această creștere de osmolalitate antrenează o mișcare a apei din celule spre sectorul extracelular. Traducerea biologică este de obicei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
podocitar; G - celula granulară juxtaglomerulară; GBM - membrana bazală glomerulară; M - celula mezangială; MD - macula densa; N - terminații nervoase simpatice; P - tubul proximal; PE - celula epitelială parietală; PO - epiteliu podocitar; UP - polul urinar; US - spațiul urinar 16.2. DESHIDRATAREA INTRACELULARĂ Deshidratarea intracelulară (DIC) este definită prin diminuarea volumului intracelular datorită unui bilanț hidric negativ în raport cu o hiperosmolalitate plasmatică (> 300 mosmol/kg). Această creștere de osmolalitate antrenează o mișcare a apei din celule spre sectorul extracelular. Traducerea biologică este de obicei hipernatremia. Osmolalitatea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
bazală glomerulară; M - celula mezangială; MD - macula densa; N - terminații nervoase simpatice; P - tubul proximal; PE - celula epitelială parietală; PO - epiteliu podocitar; UP - polul urinar; US - spațiul urinar 16.2. DESHIDRATAREA INTRACELULARĂ Deshidratarea intracelulară (DIC) este definită prin diminuarea volumului intracelular datorită unui bilanț hidric negativ în raport cu o hiperosmolalitate plasmatică (> 300 mosmol/kg). Această creștere de osmolalitate antrenează o mișcare a apei din celule spre sectorul extracelular. Traducerea biologică este de obicei hipernatremia. Osmolalitatea plasmatică poate fi estimată prin formula: Posm
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de prezență în plasmă de substanțe osmotic active: exogene (medicamente sau toxice) sau endogene (hiperglicemie). Deshidratarea celulară poate fi pură (cu volum extracelular normal) sau asociată unei deshidratări extracelulare (deshidratare globală) sau unei hiperhidratări extracelulare. 16.2.1. Cauzele deshidratării intracelulare 1. Deshidratarea intracelulară cu hipernatremie poate fi consecința pierderilor de apă necompensate, de diferite cauze: prin pierderi cutanate (arsuri , expuneri la temperaturi excesive), sau pierderi respiratorii (polipnee, hiperventilație prelungită); în aceste situații răspunsul renal este normal, fără poliurie, U/P
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]