645 matches
-
continuat să susțină că, pe termen lung, Uniunea Europeană are nevoie de un tratat complet. Acest punct de vedere a fost promovat în mai multe întâlniri la nivel înalt pe care le-a avut în cursul lunii mai 20077. 4. Polonia, intransigență cu iz electoral? Principalul oponent al unora dintre reglementările Tratatului constituțional și al propunerilor germane de soluționare a impasului în care se aflau negocierile a fost Polonia, care s-a pronunțat clar împotriva mecanismelor de vot cu dublă majoritate (55
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ca fiind contrare intereselor sale8. Susținând că acest sistem avantajează țările mari, în special Germania, Polonia a insistat să se mențină sistemul prevăzut în Tratatul de la Nisa, care-i oferea o pondere a voturilor aproape egală cu cea a Germaniei. Intransigența poziției președintelui și a primului ministru polonezi a fost pusă și pe seama contextului politic intern al alegerilor legislative anticipate, care au avut loc la 17 iunie 2007. În ciuda insistențelor cancelarului german, care a vizitat Polonia și a discutat cu președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
J. Milbank, pentru a oferi în schimb o prezentare critică a tezelor sale alternative. În scurta introducere a volumului, autorul își face explicită poziția teologică pe care, de-a lungul întregii analize a „teoriei sociale” moderne, o va apăra cu intransigență: logos-ul teologiei nu aparține științelor umane, al căror caracter contingent nu-i poate oferi nici fundament, nici justificare. Oricât de insulară ar părea această decizie în concertul teologiilor contemporane - eretice sau ortodoxe -, pentru autor se impune refuzul amestecului - fie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
află deci imitația și, pe cât se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindcă surprinde puțin din fiecare lucru și acest puțin este o iluzie”3. Des invocatul prototip al „patului”4, devenit aproape un loc comun, ca și intransigența gânditorului grec față de poeți (culminând cu la fel de des invocata recomandare a alungării acestora din Cetate), au contribuit la orientarea interpretărilor concepției platonice asupra mimesis-ului - cu foarte puține excepții - într-o singură direcție. În realitate însă, se poate demonstra că în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
față de noi înșine, adormite până atunci, dar gata să se manifeste imediat ce întâlnim o situație de eșec într-un domeniu anume" (p. 86). Este recomandabil să ne examinăm gândurile de inferioritate în loc să le ascundem sub masca agresivității sau a unei intransigențe radicale. c. să relativizăm avantajele celuilalt; d. să ne examinăm eventualele gânduri de superioritate; e. să ne aducem propria contribuție la crearea unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în cazuri în care a avut de suferit pentru că nu a reușit să urmeze această direcție. Probabil că cel mai bun exemplu este disputa Japoniei cu Uniunea Sovietică privind Insulele Kurile, din 1991. La suprafață, s-ar putea considera că intransigența japoneză confirmă predicțiile neorealiste privitoare la multipolaritatea emergentă. Totuși, în literatura de specialitate apare frecvent opinia că reacția Japoniei a fost determinată mai mult de relațiile sale de dependență cu SUA, și mai puțin de conflictul structural cu Uniunea Sovietică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în plan subiectiv, generează drama). Invers, pentru Noica, Hegel e valabil potrivit modelului - realizează G-D-I -, dar pentru mine este nepreluabil peratologic (limita ca atare nu are nici o consistență; totul e flux). La Noica, e tot mai mult vorba de o intransigență prin blocaj în propriul gând. Ce se întîmplă aici cu faimoasa "închidere care se deschide"? Astă-seară a fost rândul lui Andrei de a ne povesti etapa în care se află. "O să-mi vorbiți, astăzi Andrei, mâine Gabi, despre cartea pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în parte, stimulând și întreținând dragostea și atașamentul pentru pământul strămoșesc. Toate aceste trăsături distinctive, susținute prin practici și obișnuințe moștenite și transmise din tată în fiu, reprezintă calități și virtuți de incontestabilă noblețe și ele vor sta la baza intransigenței răzeșilor noștri față de orice aspect cu tentă denigratoare, răzeșii având permanent conștiința că descind din oameni liberi de orice servituți social-politice. De aici și natura semeției și a mândriei oricărui neam de răzeș în timpurile cele bune, când conștiința descendenței
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională după modelul britanic. Dar atât intransigența regelui și a aristocrației cât și presiunile din partea celor mai radicaliști revoluționari au făcut ca lucrul acesta să nu se întâmple. În schimb, propunerile pentru reformă s-au transformat în revoluție odată cu măsurile ridicate din timpul terorii revoluționare a iacobinilor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să mă fac acceptat și respectat. Făcând apel la: mult tact și înțelegere, răbdare și înțelepciune, cu clarviziune și fermitate am biruit multe greutăți. Am dobândit astfel, treptat, fără să-mi dau seama, o experiență utilă concluzionând că aroganța și intransigența, ca și toleranța excesivă și lipsa de autoritate, sunt dăunătoare unui conducător supus zi de zi la noi încercări și am căutat noi soluții de ieșire onorabilă din situații neprevăzute. Cunoscând în timp multe școli, n-am uitat exemplul celor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
meditație, propice muncii intelectuale de cursă lungă, dar mai puțin potrivită pentru jocuri și distracții. Capcană: A priori, nu există. Doar În cazul conjuncției, și al anumitor persoane care sunt deja predispuse, există riscul de rigiditate intelectuală, de dogmatism și intransigență. Opoziție sau careu Dispoziție: Avem de-a face prin excelență cu „gândurile negre”. Cuprins de Îndoială și pesimism, individul are tendința să dea Întâietate gândurilor negative, să le ia În derâdere pe cele pozitive. Chiar și umorul lui e negru
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din starea de război cronic, sinonimă, aici, cu istoria românilor. De altfel, primul personaj feminin distinct, strecurat în vârtejul bătăliilor, era o construcție simbolică, Dochia. Ea și-a câștigat dreptul la propria legendă întruchipând, la rigoare, virtuți masculine: curaj, rezistență, intransigență. Următoarele eroine ale povestirilor vor continua să puncteze istoria națională în același ton. Ilustrațiile secundare trimiteau la "dovezi istorice" binecunoscute, cum ar fi Columna lui Traian, stema Țării Moldovei, un tablou votiv cu familia lui Alexandru cel Bun, castelul de la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înainteze cu scrisul, și întâi de toate făcea rost de bani. A continuat să servească ca paznic permanent și sfetnic neclintit al locului lor de refugiu. A organizat rutina zilnică a Margueritei, dându-i acesteia posibilitatea de a face față intransigențelor vieții, ghidând-o prin banala ei logistică. De asemenea, Grace tolera bolile Madamei (poreclă pe care Yourcenar o încuraja). Iubita ei era o ipohondră de bună-credință, bolnavă curent, cu dureri de cap, suferind de febre și dureri. Momentele maxime de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
față de adepții acestui cult. Deși nu-i lipseau cunoștințele detaliate, nu reușește pentru nimic să-i înțeleagă substanța, motiv pentru care îl descrie după criteriile religiozității antice care, spre sfârșitul secolului IV, căpătase trăsăturile unui liberalism nivelator. 4.5. Problema intransigenței creștine în «Historia Augusta» Historia Augusta prezintă dificultăți în stabilirea caracterului cronologic, literar și istoric, până și în zilele noastre. Afirmațiile sau aluziile despre creștinism conținute în acest text au o semnificație deosebită pentru studiul nostru, chiar dacă nu este decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai avea loc printr-o informare publică, ducând tot mai mult la excluderea familiilor antice încă păgâne. Asistând la o asemenea rutină, informația autorului asupra practicii administrative a împăratului Alexandru Sever apare ca o critică față de condițiile prezente, impregnate de intransigența creștină chiar și în instituțiile publice. Istoriografia greco-romană a antichității târzii, în specificările sale asupra creștinismului, este dependentă de premizele care îi sunt proprii, iar punctul de vedere al fiecărui autor este determinat dintru început de evoluția politico-religioasă. Ne surprinde
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți față de aspectul teoretico-speculativ, păstrând un rigorism de fond pentru unele aspecte fundamentale ale creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Romei. Montanismul, cu excepția unor aspecte doctrinare, nu a ieșit din sfera creștinismului au-tentic pentru conotația sa rigoristă, ci pentru că le-a absolutizat în detrimentul libertății omului. Foarte probabil, caracterul combativ și polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași, căutând să-și clarifice încă propria identitate. Atitudinea polemistului african față de armata și viața militară nu era strict personală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă, făcând din aceasta o misiune specifică. Intransigența absolută a montanismului față de prestarea serviciului militar, născută din programul general al lui Montanus și încuviințată de acoliții săi Maximila, Priscila, Alcibiades și Proclus, viza purificarea Bisericii de orice materialism și înălțarea acesteia la un grad mult mai înalt de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contra inamicului principal”. Așa că politicienii francezi și englezi, ce se aflau într-un permanent război de interese, pentru a domina continentul și pentru a obține reparațiile din partea Germaniei, vor „eluda părerea militarilor și vor trece, treptat, de la o atitudine de intransigență bazată pe forță față de Germania la tratative secrete, la compromis, la ralierea parțială sau totală la politica de compromis a Marii Britanii, pe continentul european”. În anii '20, nu s-a reușit „crearea unei republici germane ostile războiului” așa cum ar fi
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
întreagă comedie umană a desțărării. Se configurează, firesc și fără loc de contestație, o împărțire tipologică a exilului"107. Monica Lovinescu construiește galeria de personaje în aceeași dimensiune a mărturiei directe, specifică discursurilor publice. Deși culorile sunt vii, autoarea păstrează intransigența și echidistanța emisiunilor. II.2. Etica revoltei Monica Lovinescu practică jurnalismul de ocară, protestând virulent împotriva mentalității de lachei a românilor. În paginile jurnalelor vorbește despre renunțarea la integritatea morală și contractul cu regimul totalitar. "Paznic de far moral", cum
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Buzura. Din infern fac parte Eugen Barbu, Beniuc, și toți cei care transformă jurnalismul în jignire. Comentariul lui George Pruteanu interesează, deoarece confirmă calitățile Monicăi Lovinescu și anulează invectivele rivalilor: "Scrisul (vorbit) al Monicăi Lovinescu excelează în primul rând prin intransigența etică (la ora actuală, pe acest culoar, e capul de serie). Apoi, prin desăvârșita claritate în manevrarea ideilor, proprii sau preluate. [...] O critică a eticii scrisului iată drumul pe care-l întredeschide cartea Monicăi Lovinescu în literele românești"148. Nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în anii '90, Monica Lovinescu își arată dezamăgirea, nu indignarea față de trădarea lui Caraion și, întorcându-se în timp, recuperează motivația apărării lui: nu putea să-i dea satisfacție lui Eugen Barbu. Când are de-a face cu caractere cameleonice, intransigenței cu care realizează galeria de portrete se alătură gama de reacții afective ale trădării. Pe când cu Paul Goma sau Virgil Tănase păstrează o relație, întâi de toate, profesională, de la Ion Caraion așteaptă iubirea frățească semănată de mama și soțul ei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
generozitatea cu care îl va primi pe mesagerul trimis să o angajeze în serviciul guvernului român. În acest caz va fi eliberată, iar dacă nu acceptă colaborarea, va muri în regim de detenție. "A refuzat indignată, țipând la Butika, cu intransigența ce-i făcuse reputația în închisoare și semnându-și condamnarea la moarte. Deoarece a fost trimisă la Jilava cu un dosar pe care figura sentința "fără asistență medicală" [...]. E vorba deci nu de o moarte inevitabilă, ci de un asasinat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de consecvență, de curaj în a exprima păreri sarcastice, colerice. Singura diferență ideatică constă în faptul că E. Lovinescu luptă pentru autonomia esteticului față de etic, pe când Monica Lovinescu nu poate despărți literatura de contextul ce o condiționează. De la el reține intransigența spiritului critic, aplicat mai ales asupra propriilor texte. Spiritul critic de mai târziu este un hibrid personalizat dintre influența lui Eugen Lovinescu și a lui Camil Petrescu spre care se întoarce ca să-i confirme valoarea scrierilor din timpul studenției. De la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]