1,083 matches
-
pe un război scurt, care să nu altereze sistemul raporturilor politice europene, făcând deja oferta medierii sale fără să fie avid după ea. Or, evenimentele ulterioare au dezmințit considerațiile monarhului. La Neisse, între altele, o directivă politică se înfățișa ca intransigentă: „nici el, nici mama sa nu vor accepta vreodată ca rușii să rămână în posesia Moldovei și Valahiei”, ceea ce ar fi echivalat cu blocarea pentru Imperiul Habsburgic a Dunării de Jos, ar fi oferit Rusiei drum deschis spre Constantinopol și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la pacea cu Turcia, în care se afirma că independența tătarilor era incompatibilă cu securitatea statelor Austriei. În fapt, Viena nu avea cum să-și impună socotințele sale în reglarea problemei crimeote și va bate în retragere, dar va rămâne intransigentă în chestiunea Principatelor. În răspunsul amintit mai sus, ea a declarat referitor la independența Moldovei și Munteniei că era, de asemenea, „incompatibilă cu securitatea și liniștea statelor austriece ca cele două provincii să treacă sub dominația altui prinț, slab sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmau amenințările: toți cei ce vor acționa contra guvernului constituțional vor fi pedepsiți conform legilor militare, toți cei ce vor fi prinși cu arme sau nu le vor preda vor fi pedepsiți cu moartea etc. Era vorba, așadar, de linia intransigentă a guvernului central maghiar, care refuza drepturi naționale nemaghiarilor, respingea orice idee de negociere, cerând, pur și simplu, capitularea celorlalte naționalități. Lui Bem nu-i mai rămânea decât să îndulcească asprimea conduitei maghiare, în chiar propriul ei interes, încercând să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În mână. „Mă rog și mă iartă!”, glăsuiește ea Încet, dar grav. „Dumnezeu să te ierte!”, Îi răspunde maică-mea, chiar dacă mai săptămâna trecută avusese loc eternul schimb de replici ca de la soacră la noră... Până și profesorii cei mai „intransigenți” mai Închideau ochii și nu ne muștruluiau dacă mergeam la biserică În noaptea de Înviere, cu toate că școala, o clădire haretiană, era (și Încă mai este) la circa douăzeci de metri distanță de biserică. Triste vremuri, săracă școală! Caracterul oarecum ilicit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inițieze apelul, iar mai târziu am aflat că n-a încetat o clipă să introducă în marele proces al deciziei de la Washington soluții pașnice ce ofereau un loc amplu organizației. În ședința din 25 octombrie, el arătase public doar fața intransigentă a poziției oficiale. În afara măsurilor imediate de îndepărtare a surselor fizice de conflict, pluteau în aer soluții de lungă durată cu implicarea ONU. Citez doar proiectul unei zone denuclearizate a Americii Latine, în cadrul căreia Cuba nu ar fi putut adăposti
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dacă Hrușciov merge la operă. Ce sezon muzical! mi-am zis eu. În pauză, după ce au ieșit din loja în care au stat împreună, Hrușciov s-a lansat în fața delegației române într-o diatribă războinică, influențată de tonul violent și intransigent în care condamnase acțiunea americană, în aceeași zi. Cred că fețele interlocutorilor români exprimau orice în afară de aprobare. Mai târziu, premierul Maurer mi-a spus, într-o călătorie în care l-am însoțit, că după ce Hrușciov se urcase pe caii cei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la prezențele feminine, memorialistul a fost și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce se Întâmplă În Înalta, dar găunoasa și cinica lume așterne pe hârtie William Hazlitt (1778-1830), eseist strălucit, spirit rebel, apologet al idealurilor Revoluției, adorator al lui Rousseau, intransigent și radical, care nu pregetă să blameze egoismul micii elite, pentru care mizeria celor mulți nu e nici măcar un subiect de conversație 1. Lui i se datorează numele de „Silver Fork Society”, găsit cum nu se poate mai bine pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un "ciclu istoric" început încă din secolul al II-lea"Antichitatea târzie"definit de antropologia istorică, când s-au pus fundamentele civilizației creștine. Viața religioasă a secolului al IV-lea denotă caracterul intermediar al perioadei: el debutează sub semnul păgânismului intransigent și sfârșește sub zodia creștinismului intolerant, "totalitar" (Culianu). Între aceste limite, se succed ani de toleranță, de conflicte și reconcilieri, de reacții violente și reveniri spectaculoase-legislația imperială, prevederile sinoadelor Bisericii, scrierile epocii reflectă starea de incertitudine specifică secolului. Păgâni și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
structurile de activitate și serviciul personal. - Monitorizarea desfășurării și aplicării sistemului nostru de calitate. Mulțumită acestui sistem, am progresat remarcabil. În mod special, este necesar să monitorizăm aplicarea lui în activitățile comerciale și în servicii. Trebuie să continuăm să fim intransigenți în ceea ce privește securitatea produselor noastre. - Menținerea unei dinamici a inovației în toate domeniile. Fiecare structură de activitate trebuie să participe la inovații, iar acestea trebuie valorificate pentru a contribui la dezvoltarea profitabilă a grupului. Responsabilitatea socială este percepută ca fiind o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și dezamăgire caracteristice perioadei
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
de politică externă, C. încondeiază în fraze acidulate hitlerismul tentacular și pe „frumosul Adolf”. Un stil alambicat, pretențios, gongoric înzorzonează notațiile adesea judicioase și nu lipsite de nuanță din Incrustări în rama bibliotecii (I-II, 1930-1940). Preferând „eticul” - „esteticului pur”, intransigentul, încruntatul comentator atribuie criticii un rol profilactic, ceea ce presupune o purificare de „toxine” a vieții literare. De aici, destule aprecieri tranșante, chiar brutale. Lăudând ceea ce crede că e de lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
al unei excelente generații de profesori fără preconcepte didactice, primitori în libertate ai formulelor celor mai înaintate de artă.” O caracterizare de largă audiență se datorează lui Perpessicius, pentru care C. este „un Saint-Just al opiniei critice”, oferind imaginea unui intransigent, care „a ridicat foiletonul la rangul unui oficiu”. Dacă nu ar fi dispărut atât de neașteptat, la patruzeci și cinci de ani, e de presupus că literatura română ar fi continuat să aibă în C. pe unul dintre exegeții cei
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
perspectiva unui participant care minimalizează totuși ceea ce nu consună cu interesele aromânești și căruia, nu o dată, îi scapă sensul faptelor. Între protagoniști se află prietenii săi - tânărul maior Enver, viitorul Kemal Atatürk, cel care îl convinge să se alăture mișcării; intransigentul Gemal-Pașa; energicul Talaat-Bei; subtilul specialist financiar Djavid-Bei -, conducători mai întâi ai revoluției și apoi ai noii Turcii. Memorabile sunt portretele, care se alcătuiesc treptat, ale acestor oameni, construite din gesturi, atitudini, fapte caracterizante, selectate cu abilitate, dezvăluind personalități complexe. Devenind
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
de astăzi să fie capabilă să impună interdicții și reglementări drept garant al legăturii dintre cetățeni. Este ultima incintă unde se pot întîlni, fără a se sfîșia, diferitele apartenențe sau credo-uri comunitare, printr-o suspendare temporară și localizată, dar intransigentă. Nimeni individ, comunitate, religie, partid nu trebuie să-și poată anexa domeniul public în profitul său și după bunul lui plac. De-acum înainte, statului îi revine sarcina de a proteja persoana de grup, și mai ales libertatea de expresie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înseamnă curățirea pânzei. Ei trebuie să desființeze cu totul instituțiile și tradițiile existente. Trebuie să purifice, să epureze, să deporteze și să ucidă. (Să „lichideze”, este teribilul termen modern.) Formularea lui Platon reprezintă într-adevăr o descriere fidelă a atitudinii intransigente a tuturor formelor de radicalism extrem, de refuz esteticist al oricărui compromis”. Din nou, de dragul estetismului și perfecționismului, Platon cade înspre utopie și totalitarism. Chiar dacă criteriul nu mai e unul exterior, genealogic, conducătorul preia puterea absolută, legile sunt doar un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spre o judecată prea aspră (cf. Phaidros, 255b-256e). Socrate știe mai bine să facă deosebirea între pasiune și obiectul ei atunci când diferența trebuia făcută la modul efectiv, ca în scena seducției din Banchetul. Platon e aici foarte lax și devine intransigent când acest comportament este deja o consecință biologică (era prea bătrân pentru a mai fi tânăr și sfârșește și el prin a vedea în obiectul pasiunii subiectul ei. Dar asta nu era de demonstrat; fusese deja!). Cf. Gregory Vlastos, op.cit.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nedoriți și ofereau chiar soluții pentru integrarea unora dintre ei În societatea normală, mai ales În cazul delincvenților minori sau al prostituatelor. Prostituția era Însă unul dintre puținele subiecte față de care eugeniștii români erau moderați. Opiniile lor deveneau mult mai intransigente atunci când Își propuneau să definească și să respingă alteritatea etnică. Intelectualii și clasa de mijloc: definiții și dezbateritc "Intelectualii și clasa de mijloc \: definiții și dezbateri" Unul dintre subiectele cel mai Îndelung dezbătute de către intelectuali și de elita politică de-
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ordinea, dar ne și dezvoltă capacitatea de anticipație, de prevedere. Μ Căutând și apărând condițiile de exprimare a adevărului, noi promovăm, de fapt, binele. Μ Când un copil Își mărturisește greșeala, părintele trebuie nu numai să părăsească rolul de judecător intransigent, ci și să aprecieze atitudinea copilului, deoarece, prin mărturisirea sa, acesta Își exprimă, de fapt, dorința de schimbare sufletească, de Înnoire a vieții sale interioare. Μ Fiecare va trebui să suporte, până la urmă, rigorile tribunalului conștiinței sale, deoarece de responsabilitatea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a ne dărui cu totul, de a ne identifica chiar cu persoana iubită, până la uitarea de sine; apoi, În celelalte iubiri Își spune cuvântul experiența... Μ Un fapt interesant: nu suntem la bătrânețe Într-atât de exigenți și de intransigenți În aprecieri pe cât suntem la tinerețe. La bătrânețe Înlocuim aceste atitudini cu surâsul binevoitor și cu dispoziția de a fi gata să iertăm. Dar poate că așa trebuie să fie În viață: tinerii să ne dea revoluțiile, iar bătrânii să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Creăm noi valori religioase în entropia burgheză, chiar în momentul în care aceasta devenea perfect laică și hedonistă. Și o facem cu zgomot și cu violență revoluționară (o violență a celor non-violenți!), deoarece critica noastră la adresa societății este totală și intransigentă”. Nu cred că, dacă ar fi fost întrebați conform sistemului tradițional al limbajului verbal, ei ar fi fost în stare să exprime într-un mod atât de articulat argumentele aduse de propriile plete; oricum, în esență, ele asta exprimau. Cât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că se află total, fără discuție, de partea rațiunii, imediat ce găsește modalitatea de a o face, nu întârzie să-și exprime în intervenții vibrante propria indignare (repet, care pe el îl gratifică) cu privire la condiția deținutului și, în general, propria pretenție intransigentă la reforme imediate. Și eu sunt de acord (am făcut un film pe această temă în 19621) că asemenea reforme trebuie făcute, și asta „imediat”. Dar mai știu și că, dacă astăzi gândesc astfel și exprim acest lucru, e pentru că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În care este prins Îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negîndu-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]