KorAP: Find »[drukola/base=intranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...18 >

442 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

ale aplicării analizei sale. Punctul de pornire îl constituie observația că noțiunea de "argument opțional", folosită în multe studii pentru a explica variațiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare 'a scufunda' are un rol extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în multe studii pentru a explica variațiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare 'a scufunda' are un rol extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondițională

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Din punctul de vedere al vericondiționalității, P și PI sunt identice, diferența constând în forma logică: P produce proprietăți, PI produce funcții propoziționale. Din moment ce PI nu presupune externalizarea unui argument intern, nimic nu împiedică apariția acestei operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziție cu statut de adjunct, în timp ce argumentul implicit al inacuzativelor nu este capabil de control în acest caz: The boat was sunk [PRO

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]' *The boat sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul s-a scufundat 120 [PRO pentru a încasa asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să se scufunde este reprezentată astfel: ˘[R(affondare−scufundatranz)](the boat−vasul). Propunerea autorului este deci ca The boat sunk ' Vasul s-a scufundat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e, p> b. Conținut: RI(sink−scufunda)](x) =˘[sink−scufunda(x)](x). Relația dintre R și RI este de același tip cu relația dintre P și PI: sunt identice din punct de vedere vericondițional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanța cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operația de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare 'scufunda' este externalizat prin deplasarea NP, trebuie să presupunem însă că e folosită operația de reflexivizare R (nu RI). Un verb intranzitiv ca sink 'scufunda' este derivat din corespondentul său tranzitiv prin reflexivizare, existând posibilitatea alegerii între: (a) RI − inacuzativul sink 'scufunda'; (b) R − argumentul verbului sink 'scufunda' trebuie externalizat prin deplasarea NP (deplasare interpretată diferit în cazul pasivului și al inacuzativului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ca verb tranzitiv, alteori nu. Argumentele aduse de Chierchia (2004: 40−45) în sprijinul acestei soluții sunt: (a) valența instabilă a verbelor inacuzative − conform lui C. Rosen (c. p.), spre deosebire de inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv și cel intranzitiv, atât diacronic, cât și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart și Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitive, se nu este un obiect clitic și aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserția expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru tranzitive; (b) din analiza construcțiilor cauzative din franceză reiese că reflexivele funcționează ca intranzitivele. Verbele reflexive sunt derivate prin operații lexicale (prin reflexivizare) care afectează rolul tematic intern, legându-l de rolul tematic extern și blocând astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
distincție semantică între anticauzativizare și reflexivizare; reflexivizarea este o anticauzativizare în contextul unui verb a cărui reprezentare lexico-semantică acceptă/cere o cauză agentivă. Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) arată că alternanța cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă și intranzitivă și subliniază existența asemănărilor și a deosebirilor între anticauzativ și pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1992: 391), citată de Cornilescu (1998: 320), a formulat ipoteza că, atunci când un verb e atestat în ambele construcții (noircir 'a se înnegri', rougir 'a (se) (în)roși', épaissir 'a se îngroșa, a se îndesi', gonfler 'a (se) umfla'), varianta intranzitivă este aleasă atunci când entitatea din poziția subiectului are proprietăți suficiente pentru a produce procesul, iar varianta reflexivă, când proprietățile entității din poziția subiectului sunt insuficiente pentru a produce procesul, adică atunci când un Cauzator extern este implicit. Aplicând teste sintactice, autoarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o distincție conceptuală între entitatea inițiatoare și cea afectată. Unicul participant e văzut ca fiind Inițiator și, pentru că suferă o schimbare de stare, ca fiind și Punct Final. ● Cornilescu (1998: 320), folosind și propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul: Părul se albește/albește cu vârsta Ion se amețește/amețește repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variația reflexiv/nonreflexiv privește mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se sparge', rompre 'a se rupe', exploser 'a exploda', éclater 'a izbucni', briser 'a se sparge'), ajunge la concluzia că prezența formei simple sau a celei reflexive nu e legată de forța responsabilă de ruptură, ci de participarea subiectului intranzitiv la configurația dinamică descrisă de verb: forma cu se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
prezența formei simple sau a celei reflexive nu e legată de forța responsabilă de ruptură, ci de participarea subiectului intranzitiv la configurația dinamică descrisă de verb: forma cu se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la configurația dinamică descrisă de verb: forma cu se descrie interacțiunea dintre două surse de energie (între care și subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Pacientului afectat Yoshimura și Talylor (2004) creșterea implicării Pacientului în eveniment; descreșterea rolului Agentului/Cauzei Manoliu-Manea (1993) procese naturale firești participare intensă a subiectului referent; acțiuni cu un surplus de intensitate Archard (2008) o singură sursă de energie; "ascunderea" subiectului intranzitiv interacțiunea dintre două surse de energie, între care și subiectul; participarea activă a subiectului intranzitiv Calude (2007) focus pe participant; cauză internă focus pe activitate; cauză externă 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română Interesul pentru acest tip

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Manoliu-Manea (1993) procese naturale firești participare intensă a subiectului referent; acțiuni cu un surplus de intensitate Archard (2008) o singură sursă de energie; "ascunderea" subiectului intranzitiv interacțiunea dintre două surse de energie, între care și subiectul; participarea activă a subiectului intranzitiv Calude (2007) focus pe participant; cauză internă focus pe activitate; cauză externă 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română Interesul pentru acest tip de variație, precum și diversitatea ipotezelor formulate cu privire la diferența semantică dintre cele două variante (roluri tematice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
română, un verb cu un argument poate fi folosit în construcția cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman. Inacuzativele primare (care nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317) prezintă tipologia generativă a lui se: reflexiv, reciproc, medio-pasiv, inerent. Cornilescu (1998: 318) arată că se mediu din română este de două feluri: se pasiv (a) și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În secțiunea 1. am avut în vedere consecințele pe care le-a avut Ipoteza Inacuzativă pentru lingvistică, precum și reinterpretarea relației dintre tranzitiv și intranzitiv, determinată de introducerea acestei ipoteze. În secțiunea 2. am reluat informațiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările românești despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În continuare (3.) am

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a trece diagnosticele de inacuzativitate: de exemplu, în neerlandeză, selecția auxiliarului este sensibilă la telicitate (verbele telice selectează corespondentul pentru 'a fi'); chiar dacă telicitatea este componentul semantic relevant pentru selecția auxiliarului, acest criteriu se poate aplica numai dacă VP este intranzitiv în sens pur sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 19) arată că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt de două feluri: (a) de suprafață − cliticizarea prin ne în italiană, diagnostic care se aplică numai dacă argumentul unui verb inacuzativ rămâne în poziția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]