519 matches
-
a dat politicos la o parte. M-am întors în coridor, pe covorul de culoarea muștarului, apropiindu-mă de ușa de la capătul lui. Bănuiam că Bătrânul fusese avertizat într-un fel oarecare de venirea mea inopinată și mă aștepta, probabil, intrigat ― sau nervos? ― pe fotoliul său de răchită. Mi-am aranjat părul, mi-am îndreptat haina, m-am concentrat, încercînd să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: "Ucide-l!" Câinele țâșni, ajunse din câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își spunea domnul Michel, pun eu mâna pe ei până la urmă. Intrigat, Rieux se hotărăște să-și înceapă turul consultațiilor cu cartierele mărginașe, unde locuiau cei mai săraci dintre clienții săi. Pe aici strângerea gunoaielor se făcea mult mai târziu și mașina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte și prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prin care trecusem în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția noastră până la noi ordine. Intrigat și foarte neliniștit îmi făceam tot felul de probleme. Peste noapte, mii de gânduri m-au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
uiți sub pat. Myrna sări de pe cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de mult posibil trecutul ei de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele amintirile timpurilor trecute, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rece. ă Să știi că poți, Porfiri. și că ai. și asta este ceea ce te deosebește pe tine de stimatul nostru prokuror. Pentru o clipă, se citi încordare în ochii lui Porfiri, care nu știa dacă se arate jignit sau intrigat. ă Greșești. Nu ai dreptate deloc. O fac pentru glorie. Sunt la fel de ambițios precum prokuror-ul. Nici acum nu se uita la Nicodim Fomici, ca și cum se temea că ar fi găsit confirmarea în privirea celuilalt. § Funcționarul șef Zamiotov îl aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
odată, la casa de amanet a lui Limașin. Amaneta chitara aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și aproape că a căzut peste mine. El... ă Nu aveți de ce să vă temeți. Vă va ajuta mult să spuneți adevărul. Intrigată, Anna Alexandrovna continuă: ă Mi-a declarat sentimentele sale. Mi-a spus că mă iubește. ă și cum ați reacționat la declarația sa? ă El era un administrator! Ochii i se măriră. ă Era un bărbat. ă Vă rog. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de serviciu de la șase la zece, nu mă întreba nimic, e secret, fraza e bună, doar trebuie schimbate orele și zilele, Sunt de serviciu poimâine, de la două noaptea la șase dimineața, nu mă întreba nimic, e secret. Marta îl privi intrigată, La ora aia Centrul e închis, Bine, nu e chiar în Centru, Atunci e afară, E în interior, dar nu e în Centru, Nu înțeleg, Aș prefera să nu-mi pui întrebări, Nu spun decât că nu înțeleg că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
destinației spre care îl târa Fran. — Cu excepția faptului că vin aici doar șase săptămâni pe an. Sean, ai ceva experiență într-ale actoriei? — Obișnuiam să mă duc la cercul de teatru pe când eram la școală, răspunse Sean, încă și mai intrigat. Și de când sunt aici am văzut destul teatru de amatori cu trupa din Woodbury Dene ca să-mi ajungă toată viața. — Bun. Uite ce vreau să faci. Îl trase după colț, pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și tu n-ai suflat nici un cuvințel. — O, Doamne, geme Lisa, În timp ce roșeața Începe să pălească. Trebuie să rămînă secret. Nu-mi vine să cred că m-am dat de gol. — Dar de ce e așa de secret? Devin pe loc intrigată și mă aplec peste masă, Într-o manieră conspirativă. Haide, continuă, mie poți să-mi spui. E celebru? E o celebritate, nu?! De-asta ești atît de secretoasă. Fără a-i lăsa ocazia să deschidă gura, mă apuc să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi trebuit să se angajeze aici nici în ruptul capului. - Elena, dragă, urc până la laborator că mi-a ieșit ceva pe gât, nu durează mult, ia tu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vărsare. Cele mai multe erau grupuri care așteptau, venite la datorie, oameni care se uitau către scriitorul ce îi chemase, o mulțime de pâlcuri triste ori nepăsătoare. În mijlocul lumii, Horia Gârbea, contrastant de vesel, se mișca de la o persoană la alta, intrigat parcă de mâhnirea generală. Giulia filma imaginea ca pe o secvență vie, încercând s-o alterneze cu cea a unui grup cu fețe lungi, împietrit în fața unui stand în care stăteau alți cinci oameni, unul lângă altul, și ei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească gândurile. Eram fascinată și intrigată când personajul meu intra într-o casă nouă și zâmbea șăgalnic, plimbându-și privirile peste tot. Analiza fiecare detaliu și mi-l povestea cu lux de amănunte, foarte impresionat de tot ce era în jurul sau. El m-a îndrumat într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu scrisul. E a noastră, dragostea mea, voiam să-ți fac o surpriză. Fotografia Înfățișa eleganta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]