528 matches
-
o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rîndul Întîi și... — Nu În rîndul Întîi. O să mă stresezi. — Atunci pe rîndul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. SÎnt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bucată roz trasparentă și o adăuga, ca un expert, pachetului de sushi și orez. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte să se poată opri: —Aia ce e? —Ghimbir murat. —De ce? Pentru că e bun. Ashling a mai privit câteva secunde intrigată, înainte de a spune: — Cum e chestia aia? Cu totul. —Delicios. Ai picanteria ghimbirului, căldura de la wasabi - chestia aia verde - și dulceața peștelui, explică Jack. E un gust ca nici un altul, dar creează dependență. Curiozitatea o neliniștea pe Ashling. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Minți mai bine ca mine. Nu mă cunoști, Daniel. — Așa spune frate-tu. Privirile ni se Întîlniră În vitrină. — Tu mi-ai arătat, ieri noapte, ceva ce nu mai văzusem niciodată, murmură Bea. Acum e rîndul meu. M-am Încruntat, intrigat. Bea Își deschise geanta, scoase o carte de vizită Îndoită și mi-o Întinse. — Nu ești singurul care cunoaște mistere În Barcelona, Daniel. Am o surpriză pentru tine. Te aștept la adresa asta, azi la ora patru. Nu trebuie să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În doi ani primeam cîte un nou manuscris de la Julián, pe care Cabestany Îl accepta fără a ridica obiecții, argumentînd că semnase o Înțelegere cu autorul, că beneficiile nu Înseamnă totul și că literatura bună trebuie promovată. Într-o zi, intrigată, l-am Întrebat de ce continua să publice romane de Julián Carax și să piardă bani tot stăruind În acest sens. Drept singur răspuns, Cabestany s-a dus pînă la rafturi, a luat un exemplar dintr-o carte a lui Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a cuvintelor. Julián are ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că e posibil așa ceva. „Cred că are fierbințeală, pentru că-i un om care suferă cu nervii și toate astea l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus încuviințează în tăcere. — Aș vrea să te rog ceva, Nero, rostește precipitat. — Da? Ce anume? face curios Tiberius. Aelius Seianus arată cu capul în spate, spre Lygdus: — Între patru ochi, dacă se poate. Intrigat, Tiberius Nero ezită un moment, după care - în loc să-și continue drumul înspre apartamentele de recepție - face cale-ntoarsă și se îndreaptă către una din camerele grupate în jurul peristilului. Intră amândoi într-un salonaș cochet, pe care îl folosește de multe ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a arborilor. — A arborilor? repetă uluit Herodes. Comparația i se pare total nepotrivită. — Picioarele sunt ramurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreau, dar nevoile mele sufletești nu sunt satisfăcute și ochii mei nu pot străpunge întunericul. Atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să le cauți în altă parte, suspină evreul. — Încerc să regăsesc divinitatea în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec asupra mea. Și găsești ceva? îi stă pe limbă evreului să-l întrebe. Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și tu n-ai suflat nici un cuvințel. — O, Doamne, geme Lisa, În timp ce roșeața Începe să pălească. Trebuie să rămînă secret. Nu-mi vine să cred că m-am dat de gol. — Dar de ce e așa de secret? Devin pe loc intrigată și mă aplec peste masă, Într-o manieră conspirativă. Haide, continuă, mie poți să-mi spui. E celebru? E o celebritate, nu?! De-asta ești atît de secretoasă. Fără a-i lăsa ocazia să deschidă gura, mă apuc să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă uimești. De unde? — De unde? — Da, de unde? Bobby a auzit de East End. Este opusul lui West End. Dar nu cunoaște nici o denumire din East End. — Brighton, spune el cu jumătate de gură. Răspunsul este greșit. Cele două femei, îl privesc intrigate. Am crezut c-ai spus Londra, zice nepoata, cu acea plăcere de a flirta cu bărbații tineri, pe care tinerele englezoaice o învață încă din școală. — Adevărat? — Da. — Ei bine, de acolo se trage familia mea. Eu am crescut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu, scoțându-mi legitimația. Nu Încerca să pleci din cameră. Ai Înțeles? Cum te cheamă? N-am nimic să-ți spun... E o dulceață mică. Totuși are pistruii ăia fermecători. — Nu-ți Îngreuna situația fă, o sfătuiesc eu, apoi cam intrigat Întreb: Câți ani ai? — Șaișpe, zice ea mințind. — Ai buletin? mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt ca antenele de satelit de pe zidul din afară alu Tom Stronach. — Cinșpe... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile arestate erau ținute „la bucătărie” (ai mei fuseseră arestați În ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau ținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să știe lumea. Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) — Ce e de râs în asta, deveni foarte principial, Vasile Elisav, subit. Nu-mi făceai caz chiar tu, duduie Nora, adineaori, de political correctness... — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Nora Aron, statuă colocutorul lor, domnul profesor Elisav Vasile, că argumentul este imbatabil. Ați înnebunit, întrebă Nora. Ce-i inchiziția asta?! Corectitudine politică, afirmă anchetatoarea Carpen. — Political correctness, făcu traducerea (sau, mai curând, retroversiunea) anchetatorul Elisav. — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
încuiam în casă cu cheia și, îngenunchind pe podele, recitam cu glas tare, îmbătat de miresmele răspândite de bețișoarele parfumate, aprinse anume... psalmodiam pagini întregi din Sanda Marin. Singura femeie pe care am iubit-o cu adevărat, m-a pândit, intrigată, și m-a surprins, crezând (sau poate sperând!) că o înșel. Când și-a dat seama de eroare era prea târziu. Mi s-au rătăcit mințile. Fui băgat la balamuc și îndopat cu medicamente cu nume ciudate, luate de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
la frumosul meu pasager. Lui parcă i-ar părea rău că am fost întrerupți. Acum e gata și cafeaua, așa că nu mai am nici un pretext să vorbesc cu el. Mă întorc la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi povestește despre diverse vedete pe care le-a cunoscut, printre care Susan Sarandon sau Sarah Jessica Parker, și îmi spune că odată a dat la propriu nas în nas cu Cindy Crawford pe stradă. —Te-a recunoscut? întreb eu intrigată. —Păi, mi-a zâmbit și mi-a spus „Bună“, deci poate m-a recunoscut. Uau. Slavă Domnului că Cindy e măritată, altfel aș deveni puțin geloasă. Știi, e păcat că trebuie să pleci mâine la Boston, continuă Adam. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Să înțeleg deci că ești cu un pilot? mă hotărăsc eu să trec la subiect. Amy parcă nu ar fi în apele ei, dar pare mulțumită în același timp. Păi, totul e foarte pe ascuns... începe să vorbească încet. Sunt intrigată. De ce? întreb. Nu e căsătorit sau așa ceva... — Doamne, nu, nu e deloc așa. —Ei, e ceva. Știi, probabil ai dreptate. Uneori e mai bine să nu informezi prea mulți oameni despre ce faci pe-aici. Pereții avionului au urechi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Oricum, cine poartă broșe? Eu nu am văzut niciodată oameni tineri purtându-le, voi? Mulți pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă „poveste“ pe care o știe Amy. Și ca să fiu sinceră, puțin îngrijorată. Adică ce știe? Și de unde știe? Mă întreb dacă ea chiar a văzut sau a auzit ceva? Dacă e vorba de ceva ce a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scriind ceva nefavorabil despre tine. Bărbatul ăla este unul din cei mai buni o sută de clienți ai noștri. Compania sa cheltuiește mai mult de o sută de mii de euro pe an pentru zborurile lui. — De unde știi? spun eu intrigată. — Toată lumea știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se oprește, iar eu aștept să continue. Nu sunt sigură că-mi place încotro se îndreaptă discuția. Ei bine, publicul îi judecă pe cei celebri și bogați prin prisma a ce citesc despre ei în presă. Aștept să continue. Sunt intrigată, dar și puțin speriată. Amy e cumva sora ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]