6,649 matches
-
obține oriunde pe glob onoruri asemănătoare, a revenit mereu la Viena și mai ales la Salzburgul sau drag, orașul natal - aducându-i o strălucire pe care nu o mai cunoscuse. Corina Jiva se oprește ăndelung asupra spiritului sau novator, a intuiției care i-a ăngăduit să vadă de timpuriu imensele perspective deschise de tehnica audio-video; cu cele circa 800 de titluri trase an milioane de exemplare, el a făcut din disc temelia activității sale, ceea ce i-a dat ce ași dorea
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
doua secțiune, conținînd incitante pagini eseistice purtînd semnătură unor Arghezi, Călinescu sau Mircea Vulcănescu. Cu totul remarcabil, prin ineditul abordării și suplețea argumentației, se dovedește textul lui Aurel Jiquide, Caragiale văzut de un pictor. Sagacitatea lectorului completează în mod fericit intuițiile artistului: "Opera lui Caragiale cere un corespondent imediat în plastică. [...] Șunt nuvele din Caragiale care se vor pastelate ușor, acuarelate, de asemenea, oameni creionați cu un vîrf ascuțit, alții pe care trebuie să-i faci cu o bidinea muiata vîrtos
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
între cele două activități este o producere estetică și nu este posibilă decît grație geniului". Conform gînditorului german (a se observă și conotația să psihanalitica), geniul nu poate exista decît pe coordonată esteticului, care îl definește esențial, punînd în valoare "intuiția intelectuală devenită obiectivă", din așa-zisul "identic absolut": "Doar opera de artă reflectă pentru mine ceea ce nu este reflectat de nimic altceva: acel identic absolut care în eul însuși s-a scindat deja...". Grecii antici foloseau în loc de genius cuvîntul daimon
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
sentimentului care le condiționează. Acest echivalent emoțional este deja plasat în adâncimea gândirii într-un mod nemijlocit. Regasind deci lucruri evidente în făptura altor lucruri, în aparență și de asemenea în realitatea lor ascunsă percepției directe, ai dintr-odată o intuiție clară a interiorității lucrurilor care sunt percepute. Nu numai atestarea prezenței lor, ci chiar sentimentul de familiaritate cu gândirea lor până în resorturile ei ascunse. Apoi lucrurile denumite inanimate au și ele modul de existență viu al mișcării care modelează geometria
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
imprevizibil, intervenit brusc (nu sînt posibile de aceea combinațiile în caz de liniște, în caz de așteptare) și în fața căruia sînt necesare reacții și măsuri speciale. Pentru a formula în mod decis ceea ce într-o primă fază putea fi o intuiție a lingvistului și pentru a explica ulterior și devierile stilistice, folosirile ironice, e nevoie de confirmarea oferită de un număr mare de exemple: din acest punct de vedere, simpla statistică nu pare deloc demodata.
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au adeverit însă întru totul. Mai întâi viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o operă, un joc al copiilor (realitatea dura dovedind
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
explice acordul lui cu acest destin. Numai ratații se plîng că soarta i-a împiedicat să își construiască destinul. Mă refer la ratații cu proiecte mici pe care nu sînt în stare să le realizeze, nu la ratatul care are intuiția faptului că prin alegerea să, indiferent care ar fi aceasta, el ratează un destin posibil. Aceasta e poate una dintre șansele scriitorului. Oricîte posibile destine ratează, toate aceste rateuri îl aduc mai aproape de micul sau marele sau destin. Libertatea scriitorului
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
că acela la care a revenit de zeci de ori între 1907 și 1945! Așa ceva nu se poate. E ca si cum Brâncusi tînărul l-ar imită nefericit pe Brâncusi adultul. Și cum să înțelegi ce l-a determinat, o dată în posesia intuițiilor și concepției sale artistice majore, de la primii ani ai uceniciei, să "cadă" apoi într-o manieră mult mai cuminte, tradițională și chiar realistă, spre a se răzgândi, încă o dată, si a alege definitiv înaltă stilizare abstractă din capodopere? Ar fi
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
Am abordat Don Carlos la Covent Garden, în condiții foarte speciale, cu o echipă "ușoară", dar echilibrată. Cât despre Desdemona, ea îmi punea neîndoielnic o problemă, dar nu de ordin vocal. Pur și simplu nu reușeam să înțeleg cum de intuiția ei feminină nu-i îngăduia să-și dea seama că, ori de câte ori pronunța numele lui Cassio, îl înfuria pe Otello. Shakespeare este răspunzător de această "eroare psihologică", dar este oare într-adevăr o eroare? Poate, la urma urmei, există ființe cu
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
Tristan Tzara, continuă cu Vinea și grupul de la Contimporanul, se maturizează în faza unu, se radicalizează prin Alge, pentru a se reconstrui pe baze conceptuale noi după 1945. Prezenta ediție Sesto Pals face, totuși, mai mult decât să consolideze niște intuiții pe care istoria literară le avea deja. Ea ne furnizează proba prețioasă că avangarda nu se încheie în 1948, data la care naționalizarea ziarelor, revistelor și editurilor punea punct existenței literaturii libere. Elaborate la jumătatea deceniului 1960-1970, textele din Scrieri
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
scriitorului, scop pe care ediția îl atinge cu brio. Profesor de fizică la prestigioase universități din Statele Unite și Israel, cercetător inter- și transdisciplinar, Michael Finkenthal s-a dovedit, în editarea lui Sesto Pals, și un critic și istoric literar cu intuiții pătrunzătoare, a cărui cultură literară și filosofică îi permite să articuleze manuscrisele rămase de la scriitor într-o primă ediție reprezentativă pentru proza acestuia. Cum ceea ce s-a publicat până acum reprezintă doar vârful unui aisberg, se poate spune că Sesto
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
nu pe primul loc, ci după pregătirea tehnică, tactică și fizică; 32% au apelat cel puțin o dată la o persoană specializată în domeniul consilierii psihologice ; 82% nu întocmesc profiluri psihosociale deoarece li se pare prea complicat și se bazează pe intuiție și experiență. După cum se poate constata din prezentarea răspunsurilor obținute la sondajul de opinie, doar 64% dintre respondenți cunosc importanța întocmirii psihogramelor pentru echipele sportive pe care le coordonează, fapt care demonstrează slaba colaborare cu psihologul sportiv și poate chiar
ROLUL PSIHOGRAMELOR ÎN OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE ŞI AMELIORAREA PERFORMANȚIALĂ DIN JOCURILE SPORTIVE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gabriel Lupu, Tatiana Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_538]
-
tactică și fizică), doar 32% au colaborat cu persoane specializate, pentru a-i ajuta în pregătirea psihologică a sportivilor. Procentul de respondenți care afirmă că nu elaborează psihograme (82%) pentru că li se pare complicat și preferă să se bazeze pe intuiție, este îngrijorător și ne face să afirmăm că este neapărat necesară conștientizarea antrenorilor activi asupra importanței folosirii instrumentelor de cunoaștere profundă a sportivilor și a echipelor (inclusiv din punct de vedere psihosocial), în scopul abordării corespunzătoare a pregătirii, dacă se
ROLUL PSIHOGRAMELOR ÎN OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE ŞI AMELIORAREA PERFORMANȚIALĂ DIN JOCURILE SPORTIVE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gabriel Lupu, Tatiana Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_538]
-
își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de diavol. Mai mult, menirea unei piese nu e să
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
bine acordată. Un trup neantrenat e ca o lăută dezacordată, iar spectacolul reușit e un concert unde fiecare interpret își joacă partitura, într-un angrenaj cu rotițe bine unse, atîta doar că fluidul care le unge nu sunt noțiunile, ci intuiția. În plus, ca angrenajul să meargă, actorii nu trebuie să se strîngă în jurul unei mese analizînd textul, căci analiza e act lucid de exercitare a rațiunii, or pentru Brook prisosul intelectual e o meteahnă, textul cerînd să fie „mirosit“, și
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
nu e deloc roză: teatrul nu e dezbatere de idei, ci manifestare de energii, și atunci rămîne să te întrebi ce-i de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
tîrziu prin a săvîrși gesturi cu totul aleatorii, aflate în drastică discrepanță cu regulile rațiunii de care a ascultat. Te porți rațional și rezultatul este ininteligibil. Așa se întîmplă în toate situațiile de viață care, în loc de inteligență, cer fler, adică intuiția obscură a unui sens pe care nu-l poți explica. Un alt exemplu: e ușor să spui că piața liberă se reglează singură și că intervenția statului nu face decît să strice metabolismul comerțului. În realitate, orice piață lăsată liberă
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
o operă de salvare a memoriei. Cum se poate deja observa din titlurile citate, Radu Brateș pornește, atunci când abordează fenomenul cultural al urbei sale, de la istoricitatea lui. Blajul nu poate fi, evident, înțeles, în 1931, fără un recurs la tradiție. Intuiția, sau poate tocmai programele de studii în vigoare în școlile orașului, îl trimit, la începutul excursului, la o personalitate care face legătura între Școala Ardeleană și epoca modernă. Revoluționarul și tribunul Ion Axente Sever, „mâna dreaptă” a lui Avram Iancu
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
este, așa cum îi explică faptul că e un bărbat fidel, dar totodată posesorul unui libido de invidiat, revendicat de numărul mare de copii, nu mai puțin de șase. În mod curent, aceste infatuări deeroizează personajul, pe de altă parte, bună intuiție a lui Wajda, ele îi conferă acele incongruențe, nuanțe și contradicții care caracterizează o personalitate accentuată. Cel care se luptă cu balaurul nu este numaidecât un cavaler fără pată și prihană, un dragon slayer, e un om ca și ceilalți
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
sprijinul fostului președinte al Academiei E.Simion. În „postfața” d-sale, intitulată Cei doi Călinescu în lumina manuscriselor, N.Mecu pleacă de la observarea unei situații incontestabile: „întâlnirea dintre cele două ideologii produce, în comentariile de după 1947, un hibrid în care intuițiile, ideile și formulele cele mai pertinente și mai sclipitoare (provenind de la ‘vechiul’ critic) se așează în imediata vecinătate a unor enormități emanate de ‘ideologul’ literar de ultimă oră” (p.1176). Acest hibrid, a cărui dezvoltare implică adesea efecte comice, cum
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
și Jim Carrey, prin subtilitatea propriei inteligențe sau prin supralicitare, căci există și un râs gros, un suc greu, intestinal. Guillaume-actorul este unul excepțional, în orice caz, mai bun decât Guillaume-regizorul, chiar dacă se întâlnesc sub semnul unor bune decizii și intuiții. Debutând sub semnul unui spectacol teatral, un număr de stand-up comedy, one-man-show schizofrenic, unde actorul trebuie să-și țină publicul îmbrățișat și electrizat pe tot parcursul lui, ceea ce vedem nu este teatru filmat, ci film în care spiritul teatral a
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
că le e dor de ei asemenea ochilor de capul în care stau, dar nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
didactică și estetică a lui Amiel este neglijabilă în raport cu jurnalul, aceea a autorului nostru este foarte importantă, cel puțin din punctul de vedere al nivelului la care plasează discuția literaturii, și a literaturii române în primul rând. Radu Petrescu avea intuiția și, cu vremea, convingerea fermă că paginile sale de critică, sau de filosofie a literaturii universale, erau foarte importante și că este sarcina sa de a împlini ceea ce nimeni altcineva nu va putea face. Ceea ce apare, rapsodic, încă în însemnări
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
în povestea vieții poetului. Deosebirea dintre artă și evenimentul real este, așadar, în opinia sa, întotdeauna absolută. În mod similar, detectează un mister în procesul receptării critice: problema autorității neputând fi deslușită și definită ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]