368 matches
-
mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu o pot avea. Este dar în noi o facultate activă a sintezei celor diverse pe care o numim imaginație și a cărei acțiune exersată nemijlocit asupra percepțiilor eu o numesc aprehensiune. Imaginația e datoare a concentra cele diverse ale intuițiunei într-o icoană; trebuie deci ca mai întîi ea să fi receput impresiile în activitatea ei, prin urmare să le fi aprehendat. Este însă clar că chiar această aprehensiune a celor diverse singură nu poate produce încă nici o icoană și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experiență. Căci Eul permanent și stabil (al apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe de alta pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe de alta pe acestea cu condiția unității necesare a apercepției pure. Amândouă capetele extreme, sensibilitatea și inteligența, trebuie să stea cu necesitate în legătură prin mijlocul acestei funcții transcendentale a imaginației, căci îndealtfel acelea ne-ar da fenomene, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privite la lumină, sânt una și aceeași în ținta lor finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a regulelor. Acest semn caracteristic e mai fertil și s-apropie de ființa esențială a ei. Sensibilitatea ne dă forme (ale intuițiunei), inteligența ne dă reguli. Ea e-ntotdeuna ocupată de-a străvedea fenomenele, în intenția de-a afla 133 v în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru cât le determină dintr-o reprezentație) este o regulă, iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum ca intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă numai prin sensibilitate sânt cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice: inteligența noastră este izvorul legilor naturei și prin urmare a unității formale a naturei, totuși o asemenea aserțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceeași apercepție. În această unitate a conștinței posibile (virtuale) consista însă și forma cunoștinței toate a obiectelor (prin care cele varie se {EminescuOpXIV 416} {EminescuOpXIV 417} cugetă ca aparținând unui obiect ). Deci modul cum cele diverse ale reprezentației 136 v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni nu poate susținea că cauzalitatea de exemplu poate fi intuită și prin simțuri și ar fi conținută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana unui asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timpul. Iară schema curată a mărimei (quantitatis), ca a unei noțiuni intelectuale, este numărul, care este o reprezentație ce resumă adiția succesivă de una la una (omogen). Deci timpul nu este alt nimic decât unitatea sintezei celor diverse dintr-o intuițiune omogenă în genere, prin aceea că [eu] produc timpul însuși în aprehensiunea intuiției. 2. Realitatea este în noțiunea intelectuală pură ceea ce corespunde unei senzații în genere, va să zică este ceea a cărui noțiune în sine însuși reprezintă o esistență (în timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fără aceasta noțiunile sânt goale și, deși am gândit ceva prin ele, totuși în realitate n-am cunoscut nimic prin această gândire, ci ne-am jucat numai cu reprezentări. A da un obiect însă - nu iarăși mediat, ci imediat în intuițiune - nu-nseamnă nimic alta decât a referi reprezentarea lui la o experiență (fie reală, fie posibilă numai). Chiar spațiul și timpul, pre cât sânt ele de noțiuni curate de orice element empiric și pre cîtu-i de sigur că le putem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere sânt în aceeași vreme condiții ale posibilităței obiectelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oricât de generală ar fi valabilitatea lui, ne va păzi ușor de-o asemenea confundare. Există deci principii pure apriori pe cari totuși nu le-aș atribui ca proprii inteligenței pure, pentru că sânt trase nu din noțiuni curate, ci din intuițiuni curate (deși prin mijlocirea inteligenței); inteligența însă este facultatea noțiunilor. Matematica are asemenea principii, însă aplicarea lor asupra experienței, așadar valabilitatea lor obiectivă, ba putința chiar a cunoștințelor lor sintetice apriori (deducția lor) se-ntemeiază totuși pe inteligența pură. Deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principiile mele pe cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt de privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt de privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]