368 matches
-
timpul. Iară schema curată a mărimei (quantitatis), ca a unei noțiuni intelectuale, este numărul, care este o reprezentație ce resumă adiția succesivă de una la una (omogen). Deci timpul nu este alt nimic decât unitatea sintezei celor diverse dintr-o intuițiune omogenă în genere, prin aceea că [eu] produc timpul însuși în aprehensiunea intuiției. 2. Realitatea este în noțiunea intelectuală pură ceea ce corespunde unei senzații în genere, va să zică este ceea a cărui noțiune în sine însuși reprezintă o esistență (în timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fără aceasta noțiunile sânt goale și, deși am gândit ceva prin ele, totuși în realitate n-am cunoscut nimic prin această gândire, ci ne-am jucat numai cu reprezentări. A da un obiect însă - nu iarăși mediat, ci imediat în intuițiune - nu-nseamnă nimic alta decât a referi reprezentarea lui la o experiență (fie reală, fie posibilă numai). Chiar spațiul și timpul, pre cât sânt ele de noțiuni curate de orice element empiric și pre cîtu-i de sigur că le putem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere sânt în aceeași vreme condiții ale posibilităței obiectelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oricât de generală ar fi valabilitatea lui, ne va păzi ușor de-o asemenea confundare. Există deci principii pure apriori pe cari totuși nu le-aș atribui ca proprii inteligenței pure, pentru că sânt trase nu din noțiuni curate, ci din intuițiuni curate (deși prin mijlocirea inteligenței); inteligența însă este facultatea noțiunilor. Matematica are asemenea principii, însă aplicarea lor asupra experienței, așadar valabilitatea lor obiectivă, ba putința chiar a cunoștințelor lor sintetice apriori (deducția lor) se-ntemeiază totuși pe inteligența pură. Deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principiile mele pe cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt de privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt de privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestui sistem al principiilor. Tabla categoriilor ne dă o povățuire cu totul firească spre construirea tablei principiilor, pentru că aceste principii nu sânt nimic alt decât reguli pentru întrebuințarea obiectivă a categoriilor. Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am ales cu precauțiune, pentru a nu lăsa nebăgate-n samă deosebirile în privirea evidenței și exercițiului acestor principii. Se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea) prin care cele matematice și dinamice devin cu toate posibile. Le-am poreclit așa mai mult din cauza întrebuințărei decât a cuprinsului lor, și trec la cercetarea lor în aceeași orânduială în care le-am însemnat pe tablă. Axiome ale intuițiunii Principiu al inteligenței pure: Toate fenomenele sânt în privirea intuițiunii lor, mărimi estensive. [Dovadă: ] Mărime estensivă o numesc eu pe aceea unde reprezentarea părților face cu putință reprezentarea întregului (deci o și precedează în mod necesar). Nu-mi pot închipui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posibile. Le-am poreclit așa mai mult din cauza întrebuințărei decât a cuprinsului lor, și trec la cercetarea lor în aceeași orânduială în care le-am însemnat pe tablă. Axiome ale intuițiunii Principiu al inteligenței pure: Toate fenomenele sânt în privirea intuițiunii lor, mărimi estensive. [Dovadă: ] Mărime estensivă o numesc eu pe aceea unde reprezentarea părților face cu putință reprezentarea întregului (deci o și precedează în mod necesar). Nu-mi pot închipui nici o linie, cât de mică, fără ca s-o trag în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o și precedează în mod necesar). Nu-mi pot închipui nici o linie, cât de mică, fără ca s-o trag în gând, adică fără ca să produc dintr-un punct parte cu parte din ea și a însemna abia prin acest act intuițiunea. Tot astfel e și cu fiece timp, fie cât de mic. Îmi închipuiesc prin el propășirea succesivă de la un moment la altul, prin care, [din] toate părțile timpului și prin adăogire succesivă, se produce abia o mărime hotărâtă de timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel e și cu fiece timp, fie cât de mic. Îmi închipuiesc prin el propășirea succesivă de la un moment la altul, prin care, [din] toate părțile timpului și prin adăogire succesivă, se produce abia o mărime hotărâtă de timp. Fiindcă intuițiunea goală a tuturor fenomenelor e sau spațiul sau timpul, de aceea fiecare fenomen ca intuițiune este o mărime estensivă, putând a fi cunoscută în aprehensiune numai prin o sinteză succesivă (parte cu parte). Toate fenomenele se intuiesc ca agregate (mulțime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
succesivă de la un moment la altul, prin care, [din] toate părțile timpului și prin adăogire succesivă, se produce abia o mărime hotărâtă de timp. Fiindcă intuițiunea goală a tuturor fenomenelor e sau spațiul sau timpul, de aceea fiecare fenomen ca intuițiune este o mărime estensivă, putând a fi cunoscută în aprehensiune numai prin o sinteză succesivă (parte cu parte). Toate fenomenele se intuiesc ca agregate (mulțime de părți date mai dinainte), ceea ce nu se-ntîmplă la orice soi de mărimi, decât numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se aprehendează în mod extensiv. Pre această sinteză succesivă a imaginației roditoare în producerea figurelor se-ntemeiază matematica spațiului (geometria) cu axiomele ei, cari exprimă condițiile intuiției sensibile apriori, sub cari condiții se poate construi schema unei noțiuni pure a intuițiunei exterioare. De ex.: "Între două puncte nu-i cu putință" [... ] Prima lectură [METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ] [ DISCIPLINA RAȚIUNII PURE ÎN FOLOSIRE DOGMATICĂ ] A cumpăni tot ce este (obiect în spațiu sau în timp) dacă și-ntru cât e un cuant sau nu, dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
influință reciprocă cu altele în privirea existentei sale, a cumpăni posibilitatea existenței {EminescuOpXIV 428} {EminescuOpXIV 429} sale, realitatea sau necesitatea acesteia ori contrariile acestora, toate acestea aparțin cunoștinței raționale din noțiuni și se numesc filozofice. Dar a determina apriori o intuițiune în spațiu (figura), a împărți timpul (durata), sau a cunoaște generalul sintezei unui ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aparțin cunoștinței raționale din noțiuni și se numesc filozofice. Dar a determina apriori o intuițiune în spațiu (figura), a împărți timpul (durata), sau a cunoaște generalul sintezei unui ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE NEPUTINȚA UNEI MULȚĂMIRI SCHEPTlCE A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât numai în principiele esențiale și veritabile ale rațiunei și prin urmare nici de ucenici nu pot fi luate dintr-alt loc nici pot fi contestate, și asta din cauza că aici aplicarea rațiunei se-ntîmplă in concreto, deși totuși apriori, asupra intuițiunei curate și de aceea (lipsite de greșeli) fără greș, aplicație care exclude orice iluzie și orice eroare. Rezultă dintr-asta că din toate științele raționale (apriori) nu se poate învăța decât matematica, niciodată însă filozofia (decît în mod istoric), ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care se referă la obiecte în genere, fără a admite obiecte cari ar fi date (ontologia); cea de-a doua consideră natura i[d] e[st] rezumatul tuturor obiectelor date(fie date simțurilor sau de voiești unui alt soi de intuițiune) și este așadar fiziologie (deși numai rationalis). Dar în această contemplare rațională a naturei, întrebuințarea rațiunei este sau fizică sau hiperfizică, ori, mai bine, sau imanentă sau transcendentă. Întâia întrebuințare consideră natura întru cât cunoștința acesteia poate fi aplicată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a omului. Cum descrie cineva un lucru așa l-a văzut și l-a priceput. De-a se exprima bine și corect asupra oricărui lucru e posibil numai la o universalitate a culturei, așadar la o claritate și idealitate a intuițiunii tuturor lucrurilor asupra cărora el vorbește. Maturitatea culturei publice a spiritului poporal se manifestă cu deosebire în limba sa, și între culții unui popor se numără numai aceea cari-au suit înălțimea și domină terenul întreg. Comoara și puterea limbistică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
statisticei în România, ca participator la congresele de statistică câte s-au ținut în Europa pân - acuma, ca amic al celor mai cunoscuți bărbați de știință în materie de statistică, notițele d-lui Pencovici merită desigur crezare. Ele confirmă, prin intuițiune proprie, ceea ce au constatat deja geografii și istoriografii Peninsulei și probează că, de la venirea turcilor în Europa, elementul latin, odinioară cel mai numeros al Peninsulei, au fost absorbit în cea mai mare parte de cătră popoarele conlocuitoare și că grecii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
său de espunere. Scrierea e în toată școala neglijată, caligrafia - o noțiune cunoscută numai teoreticește, gramatica există ca un fel de schematism de cuvinte a căror întrebuințare reală li lipsește copiilor în istoria românilor cronologia nu se știe exact și intuițiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după chiar cărțile didactice) cu punte de vedere foarte moderne. În geografie memorarea fiind la locul ei, elevele știu bine, căci recitarea de numiri e partea tare școalei. Altfel d-ra Livescu nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]