550 matches
-
cu detectivii înclinația înnăscută pentru dezastre și nenorociri. În cazul său, Tintin este catalizatorul ce îl scoate din infernul beției, spre a-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case de pe Constantinopole Street din New Orleans și care, între monstruoase crize de meteorism și eructație, umple zeci de blocnotesuri Big Chief cu invective. Maică-sa e de părere că ar trebui să se ducă la muncă. Exact asta și face schimbând serviciu după serviciu. Fiecare nouă slujbă se transformă rapid într-o aventură nebunească, într-o calamitate în toată regula, respectând însă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius urcă treptele înaintea mamei sale. Dar bine că am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de alee. — M-am oprit la Lenny și i-am cumpărat o pereche de mătănii cu apă sfințită, de Lourdes. — Vai de capul meu! La Lenny! Niciodată în viața mea nu am văzut un alt magazin atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de main, F.T. Marinetti. Capri, 14 juillet, 1930. O atitudine radical opusă vor exprima însă militanții grupului unu; în paginile revistei, o notiță de la rubrica „Acuarium“ taxează dur - de pe poziții bolșevizante - dictatura fascistă a lui Mussolini, adresîndu-i liderului futurist oficializat invectiva Merde!: „Poate dacă Italia fascistă ar fi luat, în locul formei dictatoriale, o republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică, și-ar fi găsit frecvența într-o realizare”. În amintirile sale, Sașa Pană își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste cîțiva ani, cel din urmă va scrie epitaful revistei și al primei avangarde românești: „Fără să atace, fără invective și înjurături, programul Contimporanului era să cîștige prin persuasiune. Convingerea era că inteligența și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci creațiunea. (...) Mișcarea de nobilă frondă de la Contimporanul și-a găsit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern” doar în Tablete..., pentru a adăuga imediat că Florile de mucigai „rezumă toată problematica modernă în cele 124 de pagini publicate și epuizează atitudinile și tehnicile, strecurîndu-le într-o unitate perfectă, clădind un cosmos, uman și emotiv”. În privința Poemului invectivă al lui Geo Bogza, criticul se arată rezervat, aproape ostil, nu întotdeauna însă și necomprehensiv; apropierile de Sade, Rimbaud, Lautréamont sau Arghezi sînt relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în relație cu provocările modernității (și ale alterității) radicale. Ceea ce li s-ar putea imputa este minimalizarea componentei „scandaloase”, blasfemice (prezente în textele lui Geo Bogza din revistele Urmuz și unu, din Jurnal de sex și, mai ales, din Poemul invectivă, dar și în micile reviste „obscene” ale mai tinerilor săi admiratori: Pulă, Muci, Țîțe, în Drumețul incendiar, în primele volume ale lui Gellu Naum, în anumite texte ale lui Gherasim Luca și Stephan Roll ș.a.m.d.), minimalizare parțial explicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
libere de moravuri îndoielnice, precum și pentru negustorii cu prăvălii bogate în bucate și vinuri alese. Așa se face că în timpul unei slujbe, dat fiind scandalul care se aprindea la omilie, un predicator a profitat de ocazie, îndreptând spre mine toate invectivele și protestele. A rostit cu voce tare că la Brescia Vrăjmașul și-a găsit sălaș. În tăcerea neașteptată, și-a îndreptat arătătorul spre mine, numindu-mă păcătos public și definindu-mi casa drept adăpost al tuturor infamiilor. Și, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de nimic? Ce credeai? Nu ești om! Ești o cârpă! — Știm noi! Te-ai lingușit în fața directorului! — Nu ți-a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Ești o rușine! — Tu să taci! — Afară! Afară! — Ba nu! (Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, ești o rușine, ai trădat teatrul, nu ți-a păsat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră. Însă Mama Mare nu înjura niciodată cu adevărat. Invectivele ei erau cochete; nu erau săgeți, erau pietricele colorate. - Nu poți să-i zici să pună ceva la gard? am întrebat. — Ce Dumnezeu să pună la gard? Nu știu, celofan... - N-o să pună nici un celofan, îl cunosc eu. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de amețeală ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului este „cea mai haotică dintre toate invectivele scrise, pe care răzbunarea o are asupra conștiinței” sau cu Krister Stendahl, care califică scenariul deconcertant al Apocalipsului ca un „scenariu pentru un film de groază”. Senzația de a trăi în ultimele zile ale istoriei lumii a condus la monstruozități
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
partide politice, complet independente. Din păcate, Însă, tu nici n-ai vrut să auzi un cuvânt măcar din toate acestea. Și mai grav e faptul că, În replică, tu n-ai găsit de cuviință decât să mă jignești, aruncându-mi invective și grosolănii pe care nici porcii nu le ar Înghiți, nu le-ar admite fiindcă până și pe ei Îi fac să roșească. Mi-e greu, aproape imposibil să le reproduc deoarece Îmi Închipui că nici hârtia nu le-ar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dar sigur și în direcția lui Felix, așa cum prevăzuse Otilia. Tânărul o constată în mici lucruri, în aparență neînsemnate. Întâi nu mai fu rugat să pregătească pe Titi pentru corigență, fiind înlocuit cu Stănică, a cărui pedagogie gălăgioasă, plină de invective împotriva școlii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi văzu că Aglae avea un chip special de a-și arăta invidia într-o privință oarecare, și anume, tăgăduind cu autoritate că ceva se întîmplase sau se va întîmpla. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă vreun cui așa că s-au descărcat pe nevinovat. Aveau și ei multe of-uri de pe urma profesorilor iar aici, în Iași puteau face orice.< nu-i
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După un asemenea diagnostic, răspunsul teologiei nu se poate obține efecte terapeutice salutare printr-o adâncire a invectivei resentimentare. Mult mai benefică este recuperarea criticii la care modernitatea a fost supusă chiar din interiorul ei. Profesorul Louth crede că, pentru a fi completă și definitivă, înfrângerea Iluminismului trebuie susținută în ambele direcții culturale (Geisteswissenschaften și Naturwissenschaften) acreditate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducînd un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpînească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna fundamental grav, el ia totul În serios, se implică pînă În pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală În orice demers, și - chiar În miezul entuziasmelor sale se insinuează un sîmbure elegiac
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținînd unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e Într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară Împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, În cîmpuri, CÎnd hohoteați lîngă grînele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi cînd aruncați În furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
limită extremă lirismul e prejudiciat de constrîngerea exterioară a „ideii”, Încît se poate vorbi, cum observase deja G. Călinescu, de „slaba putere calorică” a unora dintre poeme, de „atitudini și concepții pe care [poetul] le tratează retoric, În chip de invectivă și program”. Observația nu e valabilă Însă pentru Întreagă această serie de poezii ale mai directei „angajări” a poetului. De la viziunea sumbru-expresionistă („Reptile, păsări de pradă, Îngeri cu brațele vîrÎte-n sînge, / Cirezi ca niște arbori, doborîte-n măcelării”), discursul liric
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o frenezie care Îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încît pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage În spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia” limbajului liric (unul din eseurile sale poartă acest titlu) este În egală măsură demers introspectiv, pretext pentru incursiuni autobiografice, de evocări și portrete literare, conturate În linii mereu „deplasate” de fervoarea afectivă (e cazul și al altor texte din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dușmanii În țara de români, Ei robi vor fi În țară, dar vecinie nu stăpîni! Decît Moldova-n lanțuri, mai bine ștearsă fie, Decît o viață moartă, mai bine-o moarte vie!” Discursul folosește aproape toate formele retoricii. Lipsește doar invectiva, pe care o utilizează cu strălucire, În astfel de cazuri, Eminescu. Alecsandri o Înlocuiește cu moralismul lui grav. Eticismul sever și grandios stă și la baza poemelor ocazionale din Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai gândească la ce-o să mai fie. Această stare se datora forței sale sufletești: el era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși orice opreliști sau pentru a se concentra în timpul discuțiilor sau invectivelor. A doua zi, la masă i-a întâlnit pe prietenii lui Tufo. Tommaso, între îmbucături, între un pahar și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al lui Dumnezeu și nelegiuit conspirator în contra regulilor statutului Bisericii. Jur că nu am nicio vină, și nici vreo înțelegere secretă. Acceptase să declare drept apocrife cele două opere menționate, dar atunci când au pretins că va trebui să semneze o invectivă împotriva lui Galilei și împotriva cărții acestuia Dialogo sopro i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea a ieși din măruntaiele pământului și care părea să fărâme lucrurile de jur împrejur: Galileo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
câtuși de puțin decorul. La enervare, își disimula complet reacția, o resorbea înainte ca ceilalți să bage de seamă, rămânând cu extraordinarul avantaj al celui care-și păstrează calmul. De aceea Suflețel se îndoi aproape că Gaittany era autorul grozavelor invective. Când sună și îi ieși la scară însuși Gaittany cu brațele deschise, într-o explozie de bucurie factice de a-l vedea, Suflețel se întrebă dacă tot scandalul precipitat nu fusese o iluzie... Gaittany părea omul de totdeauna, incapabil de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
duși preste ape și preste munți, iese dintr-o foaie care se zice cea mai serioasă în România, conservatoare și gravă, presupusă a fi și mai știutoare de regulele bunei-cuviințe, de respectarea opiniilor politice și de obligațiunile ospitalității. Urmează apoi invective și esclamații teatrale la adresa "Timpului", după care Trompeta binevoiește a zice: Trecem preste toate; preste insulta însă adusă nobililor vecini cari vor să se întoarcă prin țara noastră din pelerinagiul lor nu putem trece. Ce fel! Domnule redactor, țara noastră
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vom putea ceea ce avem. Locuind pe un teritoriu strategicește nefavorabil și înconjurați de seminții străine nouă prin limbă și origine, având înlăuntrul nostru chiar discordia civilă, acest patrimoniu al statelor slabe și turburate de prea mari înrîuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o ne-dreptate nemaipomenită față cu alte popoară. Nu e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]