3,561 matches
-
în cameră, deschide o carte și în fața paginilor, demonul familiar îi spune: "Tatăl tău este un nătăfleț; dacă nu te nășteai dintr-un așa nătăfleț... dar nu este poate un nătăfleț, ci un invidios; te-a educat așa, poate din invidie, ca să nu fi ca el... Nu, nu, aceasta este zăpăceală". Sună la ușă, dă să intre și intră don Avito. Avem de vorbit, Apolodoro. Tu îmi vei vorbi. Observ la tine, de un timp, ceva straniu și de fiecare dată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și cei care nu râd, aceștia nu vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându-le-o. Vedeți numai că, bărbații gravi, cei care doar pe dinafară și cu mască râd, se sting în mândrie și în invidie și avansează anevoie uniți la jugul infam al sentimentului comun, laș menestrel și șef de echipă, tirana Logica. Aici se ridică, altă dată, vocea maestrului Pedro și-mi zice: "Simplitate, tinere, nu te înfierbânta, căci toată afectarea este rea". (Cap
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noi, nici chiar pe ale noastre. Pe fizionomia multora s-au întipărit patimile acestor vremuri. Cuviosul Nil Athonitul, Izvorâtorul de Mir, cu referire la oamenii vremurilor pe care le trăim, spunea cu durere: “Tulburările oamenilor vor fi acestea: osândirea aproapelui, invidia, ținerea de minte a răului, ura, răutatea, desfrâul, homosexualitatea, uitarea credinței, preacurvia, lauda dezmățului. Acest rău va fi hrana antihristului...” (Stareții - Despre vremurile din urmă - Mănăstirea “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” Petru Voda - 2007, pg. 366). În deplin acord cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
săvârșirea unor fapte de natură să provoace unei persoane o puternică stare de istovire trupească și sufletească, de amărăciune, de frică ori o durere fizică sau sufletească. Dumnezeu consideră ucidere sufletească și ura față de semeni sub oricare din formele ei: invidia, clevetirea sau mânia revărsata asupra cuiva, căci: “Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El.” (I Ioan 3, 15). Codul penal surprinde o serie de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
dacă soldatul care își apără țara și valorile ei, poate fi numit ucigaș. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie, mai întâi să delimităm foarte clar noțiunea de “vrăjmaș”. “Omul este vrăjmaș semenului său atunci când din ură nedreaptă sau din invidie, din scopul de acumulare de bunuri prin mijloace violente, calomniază sau chiar atentează la viața aproapelui său. Nu este vrăjmaș omul care-și apără bunul nume, își apără libertatea, își apără drepturile la bunurile spirituale, își apără viața”, arată Arhim
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de-a face literatură din orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
venea din vale. Nici unul nu știa să vorbească. Când ajunseseră suficient de aproape unul de altul, se măsurară cu atenție din cap până În picioare, ca să priceapă fiecare după straie, dincotro venea celălat. Și pentru că În vremurile acelea nu exista ură, invidie și răutate, vroiau cumva să comunice Între ei. Dar nu știau nici un cuvânt, pentru că nu fuseseră Încă inventate cuvintele. Așa că fiecare rupse un băț din tufișurile de aproape și Începură să deseneze, fiecare după priceperea și imaginația sa, diferite semne
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Cristina Alexandrescu Dorian Popa, unul din membrii trupei LaLa Band care este extrem de populară printre adolescenții din România, a fost fotografiat, la mare, alături de iubita s-a care stătea în sânii goi pe plajă. Dorian a atras și invidia bărbaților, pentru că ieri s-a afișat la plajă cu noua lui cucerire care arată foarte bine. Tânăra a fost înzestrată de la natură cu niște calități fizice remarcabile, însă și medicul estetician a fost unul foarte bun, scrie wowbiz.ro.
Iubita lui Dorian Popa de la LaLa Band, în sânii goi. Adolescentele din România suferă! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71891_a_73216]
-
Gheorghe Grigurcu, în raport cu - se presupune - mult mai cunoscutul și apreciatul critic omonim. O idee, pe cât de generalizată, pe atât de falsă. Dovada? Faptul că poetul Gheorghe Grigurcu se poate lăuda cu un dosar de presă care ar putea umple de invidie orice vedetă a poeziei românești postbelice. Despre lirica sa au scris, în timp, printre alții, Nicu Steinhardt, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, Cornel Regman, Alexandru Lungu, Victor Felea, Barbu Cioculescu, Florin Mugur, Lucian Raicu, Constantin Abăluță, Nicolae Manolescu, Ion Pop
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr. 1 al forumurilor: anonimitatea." Cu un umor și un bun-simț și ele tot mai rare azi, Alex. Leo Șerban explică de ce e oftica o boală românească (spre deosebire de invidie sau gelozie, boli universale) și o exemplifică pe "Cazul Mungiu". Citiți neapărat tot articolul, n-o să regretați. l Al treilea semnal de alarmă trece de la suflet la peisaj. La rubrica SOS București, dl Andrei Pippidi ne face să tresărim cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
de tipul celor dezlănțuite de individul alintat cu drăgălașul apelativ "Ciripoi". Așa cum s-a întâmplat cu Ceaușescu, Roșca Stănescu nu e singurul care-a girat dezastrul de la ziarul "Ziua". Complicii săi hrăniți cu ură și scurtcircuitați de boala mortală a invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel confesiuni dureroase despre relațiile din copilărie cu frații lui și își însoțește povestirea cu relecturi ale unor episoade biblice, pretext de meditații asupra surselor invidiei, crimei, lașității și curajului. Trei convingeri domină textul în ansamblu: că trebuie să cauți ce altă poveste ascunde sau trădează cea care tocmai îți este spusă; că violența nu se dezlănțuie doar în contact cu străinul, ci poate izbucni uneori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
a nu-i accepta retorica apodictică de mentor? Cum mai poate să-i trateze ca pe niște "frustrați și impotenți culturali", să incrimineze de sus "agitația impură" a "resentimentelor", "acumularea sistematică a insatisfacției", "autointoxicarea psihică, cu cortegiul ei de ură, invidie și răzbunare"? Pesemne, spre a-l cita pe Borges, "cu o candoare mult superioară reputației sale". Singurul filosof care se bucură de prețuirea lui Liiceanu este Platon, care gîndea "rămînînd pe terenul vieții". Tot ce i-a succedat ar fi
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ci ale lui Petru Creția, înseamnă să calci, adînc și apăsat, în zona abjecției. În fond, cînd e să răstălmăcim cuvintele unui om de a cărui ființă ne leagă - fiind incapabili să admirăm și să iubim - o incurabilă și stăruitoare invidie, nu se poate să nu găsim în fiecare propoziție sensuri care să dea apă la moară dispoziției noastre sufletești. Nimic nu deformează mai mult lectura unui text decît ochiul unui om în al cărui suflet ura și-a ridicat metereze
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
poporul român de afară dădu semne de reușită și antipatia italienilor și a altor popoare se prefăcu în autoreproș, apoi într-o duioasă compătimire a celor pe care-i urâseră atât de mult și în cele din urmă chiar în invidie. Un soi de comunism controlat, neateu și pluripartinic ajunse la o uimitoare împăcare cu capitalismul. Care nu mai era nici el atât de capitalist pe cât își propusese anterior. Așa scăpă Europa de "ciuma" românească. Numai că, la sfârșit de octombrie
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
să se discrediteze în ochii populației. Dar mai grav decât orice și cu totul intolerabil este faptul că procesul moral al comunismului este reprezentat, caricatural și periculos, de aceste acțiuni punitive individuale, capricioase, lipsite de criterii și declanșate adeseori de invidii sumbre, de complexe de inferioritate și impulsuri viscerale. Vocea stridentă a ratatului cu veleități de justițiar este terifiantă, ca un semnal al întoarcerii la sălbăticie, la "justiția" spontană, practicată în junglă. Când are o anumită solemnitate, ea devine ridicolă, în
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
Pe fondul celor două axe de diferențiere față de Occident, ale civilizației și culturii, România chiar se prezintă drept o comunitate neintegrabilă. Deși, în realitate, la nivelul omului de rând nu este așa. S-ar putea argumenta că lenea, hoția, corupția, invidia și ura față de străin sunt trăsături ale personalității de bază române, după cum au observat Dimitrie Drăghicescu sau Ștefan Zeletin. Dar românul de rând muncește corect și cinstit în afară și ar munci corect și cinstit și la el acasă dacă
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
grup de interese care, în lipsa unui termen mai potrivit, se numește partid. Cei cu bani și cu putere au învățat atât de repede legile locului, cumpărându-și "trompetele", lăudătorii, încât, citind unele texte postrevoluționare, Ceaușescu ar muri încă o dată - de invidie. Alții, care nu au cărți și nici fapte de cultură care să merite atenția opiniei publice, au ieșit la bătaie cu vârsta care, în sine, nu este un merit. De fapt, cei mai mulți nu comentează ce ai scris, ci cu cine
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
clar că așa nu se mai poate. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Să nu mai gîndim negativ ca fratele fiului risipitor, ci pozitiv, ca tatăl, minunatul, sublimul tată. Asta e soluția, dacă vrem să nu mai suferim: să încetăm cu invidiile, cu geloziile, cu (are dreptate dl Liiceanu) ura noastră cea de toate zilele; să ne iubim fiii risipitori care se întorc acasă acum și în vecii vecilor, amin!
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
mobilul emoțional-afectiv care le-a propulsat și după finalitatea pe care au vizat-o. Critică O critică dreaptă și bine intenționată este de preferat unei laude gratuite. Falsitate Schimbul de amabilități protocolare însoțit de zâmbete false ascunde întotdeauna vrăjmășii sau invidii. Rol Pe scena vieții, masca nepotrivită și rolul prost jucat nu sunt agreate. Viața Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită numai din zile tihnite și fericite. Meteahnă Cine își trădează prietenul dovedește o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Gide și Camus, Musil și Virginia Woolf, Mateiu I. Caragiale și Radu Petrescu...), criticul vorbește, sub titlul Celălalt, despre el însuși. Curgerea îngrijorătoare a timpului, vasalitatea bibliografiei și senzația de sufocare provocată de consumul cărților, de tonele de litere asimilate, invidia față de clasici ("Cum puteau? De unde rezistența clasicilor la masa de scris, rezistența la viață?", p. 13): iată autodefiniții frecvent întâlnite în intimitatea cititorilor de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă în societățile noastre, cazurile de vindictă, lovituri sub centură, răniri cu vorba și cu fapta - toate sub imperiul mîniei, a vanităților oarbe, violenței, invidiei, setei de putere și glorie, adesea tot atîtea componente ale urii; să-mi amintesc mai degrabă de cei, asemeni marii poete, nu cunosc presiunea implacabilă a dorinței de răzbunare, a geloziilor, orgoliilor dezlănțuite și a susceptibilităților exacerbate, nu o dată asociate
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
obligație, să fiu aproape și să susțin actele culturale veritabile, care iau în calcul și durata. Deși chestiunea cu solidaritatea este, mai departe, o vorbă în vînt în țărișoara noastră, prea des subminată de vanități dezlănțuite, de sufocări provocate de invidie, de calcule mici, de neputințe, de devieri grave de la moralitate, socot că este o chestiune de onoare. Și continui să o practic cum pot și atît cît pot. Mi se pare important, de pildă, că am fost în preajma începuturilor unor
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
the insolence of office") printre motivele care justifică sinuciderea mi se pare lucrul cel mai adînc din spusele lui Hamlet." Cum să nu-ți dai acordul, cînd anul nou înnoiește taxele, obligațiile, angajamentele? Cu aferentele gînduri de sinucidere? Și cu invidia nelecuită pe stăruințele altora: "Răbdarea germanilor e fără margini, pînă și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]