5,788 matches
-
lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an raportarea să permanentă la un sistem abstract de referință: asediul temporalității. Dar nu numai timpul ontologic
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Nicoleta Ghinea Așa cum îl arată Poemele omului electric, Alexandru Cristian Milos este un poet talentat. Registrul sau poetic variat închide problemă sinelui într-o paranteză invizibilă pe care poetul ne-o descrie constant. Sinele nu este decît aparent măcinat de contradicții, în fapt el își formează propria ideologie literară și tinde să exprime întreaga filosofie a Noii Lumi, așa cum este ea resimțită de insul temerar în
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
fost prezent la vizionare și am putut aprecia finul său umor și subtilitatea. John May excelent interpretat de Eddie Marsan este tipul funcționarului perfect, punctual, politicos, minuțios până la pedanterie, de o onestitate fără echivoc și, în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit solitari. Este evidentă similitudinea dintre existența singuratică a lui John și solitudinea
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
România accelerat și brutal (ca și pe celelalte țări satelit din Răsăritul Europei), politica a fost noua Inchiziție. Cetățenii - în special tinerii și adulții, dar, s-a văzut, și bătrânii cu un trecut cât de cât semnificativ - căpătau un ecuson invizibil de clasificare politică, în baza căruia drepturile lor în cetate se diferențiau net. La admiterea în școlile superioare, la angajarea în muncă, la promovarea profesională, în ierarhia publică, la circulația externă ș.a.m.d. Puteai să fi supradotat și tobă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
școlile superioare, la angajarea în muncă, la promovarea profesională, în ierarhia publică, la circulația externă ș.a.m.d. Puteai să fi supradotat și tobă de carte, să promiți totul în branșa ta, chiar să fi dovedit o certă valoare, dacă invizibilul ecuson nu te recomanda demn de încrederea politică a regimului (a patronului său), nu aveai șanse. Chit că respectiva „calificare“ nu folosea și nu avea să folosească nimănui. Ea trebuia să garanteze că nu ești sau nu vei deveni impediment
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
paradox al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai apoi să se încline în fața a tot ce poate fi mai desuet în lumea actuală: „invizibilul sacru“ pe care Brook îl evoca mereu: „Orice artist încearcă să surprindă asta în opera lui într-un fel sau altul și simte, probabil, că sensul se naște prin posibilitatea de a intra în contact cu o sursă invizibilă, aflată
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
actuală: „invizibilul sacru“ pe care Brook îl evoca mereu: „Orice artist încearcă să surprindă asta în opera lui într-un fel sau altul și simte, probabil, că sensul se naște prin posibilitatea de a intra în contact cu o sursă invizibilă, aflată dincolo de limitele normale, care ajunge să-i dea sensului un sens... Arta e o roată care se învîrtește în jurul unui centru fix, pe care nu putem nici să-l înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
atrage atenția cu o serie de piese din lemn șlefuit și pictat, lungi forme abstracte, semănând cu niște nave cosmice plutind la nivelul solului. Tot atunci produce structuri din oțel și ciment, ferestre spre nicăieri, parcă rezultat al unui bombardament invizibil și picturi minimaliste prea tare influențate de creația lui Hans Richter, soțul ei din acei ani. Adevăratul punct de ruptură se produce atunci când Genzken lasă mai mult din realitatea înconjurătoare să-i penetreze opera. Fie că-și găsește inspirația în
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
un șuierat unitar. În fiecare an mirosul verii venea dinspre mare. Briza aducea cu ea mirosul năvoadelor agățate și gustul sării, persistent pe buze. Acum, vara își etala un alt chip, poate un pic ascuns. Deasupra pământului plutea o suspensie invizibilă, în care domina elementul fertilității. Mirosul de mucegai, ciuperci, rășină și plante necunoscute se ridica deasupra bălților, ca o fiertură groasă, revenea cu fiecare val de ploaie, invada grădinile și străzile, iar vegetația voioasă părea gata să explodeze pe zidurile
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
nici o hartă. Printre ele îmi regăseam acum navele. Unele pluteau pe apă, altele se opreau în bancurile de nisip și doar Trinidad, de parcă numele său conținea o chemare către cea mai îndepărtată destinație, aluneca pe mijlocul apei, unde un curent invizibil purta trupul ambarcațiunii către capătul lumii. Era un loc periculos. Apa vuia pe pragul de ciment și totul, și pietricelele, și bulgării de lut galben, era înghițit de vârtejul puternic al gurii de canalizare. Capacul ei de fontă, scufundat în
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
analogia dintre mitul peșterii și privitul la televizor, la lista precisă a corespondențelor tehnice ale ecranului, luminii, blocajului în fața lui și a conspirației masei care ia drept adevăr ceea ce vede. Dar înăuntrul cărții lucrează un concept care îi poate rămâne invizibil cititorului euforic. Autorul pleacă de la conflictul dintre experiența libertății și cea a egalității, amendând modernitatea din perspectiva acestui conflict, oricât de multe nostalgii ale libertăților secolului al XIX-lea ar presăra în carte. Conflictul provine din înțelegerea libertății drept cultivare
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
Juan-ul trebuie să accepte derizoriul jocului său, să-l joace încă o dată maimuțărit, relevând notele false de trombon. Însă, totodată, acesta este pus în fața unei iubiri autentice, a unei fete care-și declară dragostea și efortul unei lupte surde și invizibile de a-l ține la distanță. Acest sentiment puternic pe care-l respiră lângă o femeie frumoasă îl flatează cu valoarea de adevăr a autenticității care pompează sânge în teatrul său ieftin. Nicio clipă nu a fost vorba de marivodaj
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
putînd să se constituie astfel într-un inconfundabil Personaj, a cărui prezență devine exemplară într-o etapă neașteptată a vieții. De altfel, redactînd Pentru buna întrebuințare a timpului, Radu Petrescu va mărturisi în jurnal interesul pentru „Prezența autorului, ca personaj invizibil, în propriul său text, text lucrat în vederea acestei prezențe.” (s. a.) Proiecția temerilor Existența este însă amenințată. Inițial, de lucruri banale. „De zece zile, în casă, cu o întindere de mușchi la piciorul stîng.” notează prin 6 noiembrie 1978. Cîteva luni
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
Și-n fața dorinței soțului de a-i ucide amantul ca s-o elibereze de asemenea dependență, ea îi cere să afle motivul atracției inexplicabile. O notație echivocă avertizează că explicația o oferă cerneala: „Porii lui conțineau resturi minuscule și invizibile dintr-un lichid negru, provocator de pasiuni nebănuite. Un amestec obscur și dens, cu puteri nelimitate. Cerneala.” Librarul, Johann Walbach, caută răspunsul în cărți, iar lecturile durează cinci ani, literele nu-l ajută să descopere motivul. Până când în librăria lui
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
munca unor ONG-isti onești și capabili. Fragilitatea proiectului politic al regimului Constantinescu e întrecuta doar de stângăcia cu care e pus în aplicare. Din lecția iliesciană, dl Constantinescu a invatat un singur lucru: să se expună cât mai puțin. Invizibil în viața publică, prezidentul s-a încurcat atât de puternic în ițele intrigăraielor conduse de serviciile secrete, încât a ajuns o simplă paiața în mână forțelor întunericului. Incapabil să-și aleagă oamenii, dl Constantinescu a călcat în băltoace încă din
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
prin urmare, dificil de analizat pe cale rațională. În vechea concepție medievală, sufletul interconecta părțile corpului în mod organic iar sufletul universului - Anima Mundi - integra toate lucrurile. Întregul univers pulsa de viață. Iar ceea ce-l făcea viu, era tocmai energia interconectivă invizibilă. În acest univers trăia, într-o legătură deplină cu tot și toate, OMUL ONTOLOGIC. Multe ar fi de spus despre omul ontologic al Evului mediu occidental. Mă limitez să amintesc un fapt ce mi se pare esențial. Omul ontologic medieval
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
revoluției suprareealiste nu este suficient sieși, "ceva" (subconștientul, imaginarul, "viață") îl transcende fără însă ca aceasta transcendență să depășească limitele realității umane însăși. În știință secolului XX, Einstein reintroduce ideea de Anima Mundi prin ideea "cîmpului gravitației universale", o esență invizibilă care ține adunat întregul univers. În sfîrșit, teoria cuantică pune în lumina legătură surprinzătoare între îngeri și particulele cuantice. Thomas Aquinas, în tratatul sau despre îngeri afirmă următoarele: Cînd un înger se mișcă, părăsește un loc, și apare în altul
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
relațiile între indivizii monadici rămîn, în majoritatea lor, sub incidența raționalismului instrumental. Un "cîmp" este un loc unde lucrurile se dezvoltă, cresc intru ceva. Un embrion se dezvoltă într-un corp matur, o castana într-un castan; "cîmpul," este mîna invizibilă care "organizează" creșterea spre un altceva, spre o transcendență născută din sînul materiei însăși. Într-o manieră similară, fie-mi îngăduit să afirm, democrația va trebui să fie acel "cîmp", "suflet" sau "energie" care să îmbrace omenirea că o lumină
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
și responsabilitate. Instrumentele democrației pot fi instituționalizate, reprezentate dar ele rămîn "moarte" atîta timp cît individualitățile nu le "mișcă" din interior. Instrumentele democrației, instiuttiile șunt indispensabile, dar ceea ce unifica cu adevărat este sufletul democrației, cîmpul ei energetic, "milieu"-ul democratic invizibil care pătrunde deopotrivă instituția democratică (democrația ca Obiect) și individul izolat (democrația ca Subiect individual), unindu-i prin-tr-o relație vie, profund personalizată. N-ați observat pe foștii comuniști convertiți la democrație? Orice ar face, nu pot "străluci" într-un mediu
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. Nu lipsesc scenele tari, crime sau sinucideri, - violul în grup sau violul războinicului invadator. Autorul are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă cu suspens, un thriller inaparent, un scenariu ce se scrie cu viețile, culpabilitatea și complicitățile celor șase personaje ce expiază fiecare printr-o misterioasă și atroce moarte, învederată de autor în ultimul
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
stă ascunsă în imposibil. Vorbeați despre cenușiu... adică dilematicii, echidistanții, ezitanții, "imparțialii, ca tot românul". Ce ar fi însemnat dacă fiecare uniune de creație, asociație, fundație, comitet cetățenesc, sindicate, studenți, tineri, pensionari, adică exact ce reprezintă societatea civilă - țesătura aproape invizibilă dintre cei care guvernează și cei guvernați - ar fi încercat să facă puțină lumină în propria lor ogradă? Astăzi, nu numai președintele și guvernul ar fi răspunzători de un oarecare eșec (încă nu s-a votat "Legea caselor naționalizate"), dar
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Privit cu ochi dedați la story-uri hiper-mediatizate, filmul documentar devine dificil de considerat ca gen aparte, construit în conformitate cu un set de criterii particulare. Prin urmare, ceea ce se caută (vinde) sunt drame umane, porțiuni de "realitate" presupus ( sau în mod normal) invizibile, un fel de ficțiuni cu personaje reale am putea spune: de-aici, din ce în ce mai mult, întorsătura soap a documentarului de televiziune, în special în perioada ultimului deceniu. Asistăm în cazul acesta la așa-numita, "eroare de gen" (termenul lui John Mc
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
sau fără cauză (angry men), cu efecte previzibile sau paradoxale (efectul Stockholm - victima îndrăgostită de călău) și b) fundamentalismul nu numai islamic, mistic și fanatic, susceptibil de a deveni putere ocultă, organizație subterană greu de atins. De adăugat comerțul internațional invizibil, cu arme sau droguri și mentalitatea aberantă de sectă, ucigașă și sinucigașă. În sfârșit, ispitele născute chiar în interiorul democrației prin alterarea valorilor ei autentice, face să apară ersatz-uri facile, dar nocive, substitutive comode, dar degradante. În acțiunile și în discursurile
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei bucăți intitulate Drum la insulă, veritabilă capodoperă a acestui limbaj artist, placat pe un mister delicat, al oscilației între tărîmuri. Vraja hipnotică a naturii unește circular primordiile cu sfîrșitul, vizibilul cu invizibilul. Defel întîmplător, cuplul care beneficiază de feeria insulei se reîntoarce în urbea sa prozaică într-o nuditate ce simbolizează purificarea: "Orașul pulsează între vălurile de ceață. O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]