1,046 matches
-
capătul războiului au revenit în comună 30 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat, mai ales în Israel. Celelalte minoritați au fost cu totul sporadice. Pentru anul 1771 în Cuhea sunt menționate 335 de persoane ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și 10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat. În altă parte se spune că se găseau și 39 de slugi, care dacă nu sunt aceiași cu cei menționați ca iobagi, fac un total de 88 oameni
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și 10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat. În altă parte se spune că se găseau și 39 de slugi, care dacă nu sunt aceiași cu cei menționați ca iobagi, fac un total de 88 oameni ne-liberi și 247 țărani liberi. Dacă la aceștia adaugăm nobilii, care în satele maramureșene se găseau în număr mare, deducem ca mai puțin de o cincime vor fi fost ne-liberi, foarte puțini
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
fost împărtită în mai multe comitate și încorporate Ungariei. În anul 1880, prin Documentul rămas in istorie sub numele de "Urbarium Banaticum", se reglementau, pentru prima dată, raporturile dintre feudali (o mare parte dintre ei Coloniști împroprietăriți de Împeriu) și iobagi. În acest registru de etnogeneză se-nscrie și structurarea comunității sătești Moșnița care a suferit și consecințele Ordinului lui Iosif al II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează că numele s-ar fi
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
explicit și un sigiliu ecleziast al Chiliei în 1832. În lucrarea "Szathmár vármegye' fekvése, törtn̄etei, és polgári esmérete", publicată de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care reprezentau majoritatea țărănimii românești - este susținut și de un eveniment anterior, bine documentat, și anume faptul că sătenii din Chilia ("Tilie") au plătit pentru achiziția Minologhionului 30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
maghiară, numit după Sfântul Martin Nyárádszentmárton. Valea este menționată în 1470, Vărgata, Vadu și Grâușorul apar în documente în 1567. Aceste localități erau populate la început de secuii libertini, dar cu apariția categoriilor sociale încă din secolul al XVI-lea iobagii și jelerii au deținut majoritatea, deși loturile se aflau în mâinile nobililor mici și mijlocii. După revoluția din 1848 păturile sociale au fost desființate, iar populația a trecut printr-o transformare radicală socio-culturală și economică. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Păuleni a fost înființat în anul 1822 de către țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Herson și Poltava. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Păuleni a făcut parte din componența României, în Plasa Volintiri a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
și numele păstrat al satului Petrești - Peterhaza - Peteritea. Nu se consemnează în documentele studiate numărul locuitorilor satului la data atestării acestuia. După cronică lui Kadar, în anul 1603, în Peteritea locuiau 4 suflete în total, în 1637, 37 de locuitori iobagi în 14 case, cel mai mare număr de locuitorii l-a avut satul în anul 1886 - 568 locuitori, din care 562 sunt ortodocși, 3 sunt romano-catolici și 3 evrei. În anul 1918, bătrânii spun că ar fi fost 115 case
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
După această dată au avut loc numeroase vânzări, donații, înăbulari, litigi în legătură cu tranzacțile satului sau a unor părți din sat între nobilii maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
avut loc numeroase vânzări, donații, înăbulari, litigi în legătură cu tranzacțile satului sau a unor părți din sat între nobilii maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
donații, înăbulari, litigi în legătură cu tranzacțile satului sau a unor părți din sat între nobilii maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
a unor părți din sat între nobilii maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel, într-un document se consemnează: Proprietarii prezenți în 1898 - Bak Istvan, Racz Beni
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
fiind menționat de [[Nicolae Iorga|N.Iorga]], care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei [[Maria Terezia]] din [[9 septembrie]] [[1743]] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă, a dat impuls și școlii din Racovița. Acest lucru este consfințit de mențiunile
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi, racovicenii care nu au vrut să se înscrie ca grăniceri au fost siliți de către autoritățile militare să părăsească satul, în locul lor fiind „colonizați” foști iobagi din alte zone ale [[Transilvania|Transilvaniei]]. Este și firesc că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel, rând pe rând în decursul anilor, au fost obligați să „"boteze"” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
a Slavoniei și a Transilvaniei (care, în 1848, fuseseră unite de revoluționarii maghiari cu Regatul Ungariei, ceea ce a însemnat implicit și sfârșitul autonomiei regionale) precum și de instaurarea în restul Ungariei a unei administrații militare sub comanda Arhiducelui Albert. Cu eliberarea iobagilor în 1848, în cele din urmă Casa de Habsburg și i-a ridicat împotrivă pe nobilii maghiari, adevărații decidenți ai țări. Rezistența pasivă a acestora sub forma unui refuz al obedienței administrative și fiscale a antrenat o prezență militară permanentă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Habsburg și i-a ridicat împotrivă pe nobilii maghiari, adevărații decidenți ai țări. Rezistența pasivă a acestora sub forma unui refuz al obedienței administrative și fiscale a antrenat o prezență militară permanentă. Ca elemente modernizante ale acestei faze, pe lângă eliberarea iobagilor pe tot cuprinsul Dublei Monarhii, sunt de remarcat modernizarea sistemului de învățământ, sfârșitul jurisdicției patrimoniale și introducerea codului penal austriac. Confruntarea a fost în cele din urmă impulsionată și de avântul economic, însă o primă apropiere între cele două părți
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
înapoiată, însă, chiar și așa, era în mod clar cu mult mai dezvoltată decât jumătatea maghiară, profund rurală și agrară. Înapoierea față de Germania, resimțită încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se datora printre altele eliberării întârziate a iobagilor (în Imperiul Austriac, iobăgia a fost abolită în 1848) și adoptării târzii a libertății economice (eliminarea sistemului breslelor a avut loc în 1859, aproximativ 50 de ani mai târziu decât în Prusia). Pe lângă acestea, dezvoltarea economică a fost împiedicată și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
bogați ai societății au câștigat teritorii prin defrișări. De asemenea, ei au fost capabili să obțină și să cultive bucăți mai mari de terenuri. În curând, comandanții superiori au încercat să urmeze exemplul comitatelor vecine și au încercat să obțină iobagi pentru terenurile lor. Cei mai săraci oameni au fost uneori, în imposibilitatea de a cumpăra arme și nu au putut să participe la campaniile militare fără sprijin financiar. Acest grup, împreună cu imigranții non-secui, în curând a devenit supus eforturilor comandanților
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
servitori. Regele [[Matei Corvin]], a luat măsuri pentru a opri acest proces. Ei se temeau că numărul de persoane disponibile pentru infanterie va scădea. Ei nu au putut împiedica procesul, în imposibilitatea de a participa la armata de la a deveni iobagi. Acest grup au pierdut drepturile și nu au mai făcut parte din națiunea secuiască. Exceptați de la serviciul militar acei secui săraci care au trăit pe pământul altor oameni ca funcționari sau ale căror bunuri a fost în valoare mai mică
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
mai importante componente ale armatei din Transilvania. Aceștia puteau fi mobilizați rapid și sub arme în câteva săptămâni, la dispoziția principelui. În timp ce drepturile celor trei categorii de arme au rămas neatinse, procesele sociale ale secolelor anterioare au continuat. Numărul de iobagi din cadrul societății lor a crescut continuu. Pentru a menține numărul de infanteriști din armată îi împiedică să aleagă o viață mai liniștită ca iobagi. După ce succesele militare din Ungaria împotriva Imperiului Otoman din 1680, Habsburgii și-au extins influența lor
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
trei categorii de arme au rămas neatinse, procesele sociale ale secolelor anterioare au continuat. Numărul de iobagi din cadrul societății lor a crescut continuu. Pentru a menține numărul de infanteriști din armată îi împiedică să aleagă o viață mai liniștită ca iobagi. După ce succesele militare din Ungaria împotriva Imperiului Otoman din 1680, Habsburgii și-au extins influența lor în Transilvania, de asemenea. Trupele habsburgice au preluat controlul asupra Principatului și Leopold I a scris "Diploma Leopoldină", noua constituție a Transilvaniei în 1691
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]