733 matches
-
particule electrice au o energie de 1 până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se stabilizează. Dacă procesul de stabilizare a oxigenului durează până la o secundă, azotul se stabilizează
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
de clor, sub formă de molecule de gaz se dizolvă parțial în apă; este caracteristic mirosul înțepător. Neutralizarea electrică a ionilor este însoțită de reacții chimice specifice care transformă calitativ suprafața electrozilor. Reacțiile chimice de la electrozi duc la fenomenul de ionizare electrolitică a acestora. Comparând m3 și m4, deducem că masa de cupru depusă pe catod, m~t. Comparând m1, m2, m3, m4, deducem că m~I. Electroliza este utilizată pentru obținerea metalelor pure (Cu, Ag, Al, Zn, Pt) în galvanoplastie
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
atomii sunt întotdeauna considerați izolați - un singur nucleu înconjurat de unul sau mai mulți electroni legați. Din acest motiv nu se studiază formarea moleculelor, nici nu se examinează atomii în materiale solide sau în materie condensată. Se studiază procese precum ionizarea și excitarea de către fotoni sau coliziunea cu particule atomice. Modelarea atomilor în izolare nu pare realistă, însă atomii din gaz și plasmă interacționează între ei după un interval de timp enorm în comparație cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi considerați
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
ale unui electron sunt date de funcția undă cu valori în spațiu și timp. Electronii unui atom aflați într-o stare energetică (nivel enegetic) permisă a atomului sunt electroni legați. Energia necesară pentru ca electronul să devină liber este energia de ionizare. Atunci când electronul primește o cantitate de energie mai mică decât energia de ionizare el poate trece într-o stare de excitare, adică într-o stare energetic permisă în acel atom. Electronii aflați într-o stare de excitare se dezexcită, revenind
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
timp. Electronii unui atom aflați într-o stare energetică (nivel enegetic) permisă a atomului sunt electroni legați. Energia necesară pentru ca electronul să devină liber este energia de ionizare. Atunci când electronul primește o cantitate de energie mai mică decât energia de ionizare el poate trece într-o stare de excitare, adică într-o stare energetic permisă în acel atom. Electronii aflați într-o stare de excitare se dezexcită, revenind la starea fundamentalăi prin emisia de energie electromagnetică (fotoni). Cunoașterea configurației electronilor într-
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de fotosinteză a bacteriilor care descompuseseră substanțele bazate pe grupe cianhidrice. Oxigenul format s-a dizolvat în mare parte în apa oceanelor, oxidând metalele feroase. În urmă cu circa 350 milioane de ani o parte din oxigen a format prin ionizare în straturile superioare ale atmosferei ozonul, combinație alotropică a oxigenului ce protejează pământul de razele ultraviolete. Se consideră că, începând cu acea perioadă și pănâ astăzi, compoziția aerului atmosferic a rămas relativ stabilă. Atmosfera terestră are o masă de cca
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
carbonului și oxigenului. În timpul primei faze steaua centrală devine mai fierbinte, atingând la un moment dat temperaturi de aproximativ 100.000K. În cele din urmă se va răci atât de mult încât nu va mai emite destule radiații ultraviolete pentru ionizarea norului de gaz care se îndepărtează. Steaua devine o pitică albă și norul de gaz se recombină, devenind invizibil. Pentru o nebuloasă planetară tipică vor trece aproximativ 10.000 de ani între formarea ei și recombinarea stelei. Nebuloasele planetare joacă
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasă pentru a absorbi toți fotonii ultravioleți emiși de stea iar nebuloasa vizibilă este complet ionizată. În cel de-al doilea caz nu există destui fotoni ultravioleți emiși de steaua centrală pentru a ioniza tot gazul înconjurător și frontul de ionizare se propagă în exterior înspre învelișul neutru circumstelar. Deoarece majoritatea gazului dintr-o nebuloasă planetară tipică este ionizat (ex. o plasmă) efectele câmpurilor magnetice pot fi semnificative, dând naștere unor fenomene ca filamentarea și instabilități ale plasmei. Aproximativ 3000 de
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
din ce in ce mai apropiate. La limită, pentru formulă 28, energia tinde la valoarea zero. Valorile pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplasează liber pe o traiectorie deschisă, în afară nucleului. Acest model nu poate explica spectrele de emisie și energia de ionizare decât pentru atomul de hidrogen și ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta științific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explică formarea legăturilor duble. Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale într-un câmp perturbator. Aceste deficiențe au fost rezolvate
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
curecntul electric doar dacă este ionizat. Că și celellalte gaze nobil, heliul are nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în timpul acestor evenimente. Aceste variații împreună cu observațiile ultraviolete arată ca există o foarte mare probabilitate ca Eta Carinae să fie un sistem binar, steaua mai mică având o perioadă de rotație în jurul Etei Carinae de 5.52 ani. Radiațiile de ionizare trimise de a doua stea fiind sursa majoră de radiație a sistemului. O mare parte din aceste radiații sunt absorbite de vânturile solare, iar poate după aceea întâlnesc un al doilea vânt și trec prin unda de șoc. Cantitatea absorbită
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
în acidul clorhidric la condiții normale de temperatură și presiune este −600 kJ/mol, de unde entalpia de dizolvare standard (Δ"H"°) a unei soluții cu ioni Bk este −601 kJ/mol. Potențialul standard /Bk este −2.01 V. Potențialul de ionizare al unui atom neutru de berkeliu este de 6.23 eV. Ca toate actinidele, berkeliul se dizolvă în diferiți acizi anorganici, în urma reacției rezultând hidrogen gazos. Starea de oxidare trivalentă este cea mai stabilă, în special în soluțiile apoase, deși
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
indigo. Atomul de hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic are caracter acid. Acidul acetic este un acid slab, de fapt un acid monoprotic care, în soluții apoase, are o constantă de aciditate pK de 4,76. Baza sa conjugată este acetatul (CHCOO). O
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Princeton University, și de la aceștia știrea s-a răspândit în lumea fizicienilor, ajungând inclusiv la Enrico Fermi la Columbia University. După unele discuții între Fermi, John R. Dunning și G.B. Pegram, la Columbia University s-a realizat un experiment de ionizare cu puls de putere de la care se aștepta obținerea unor fragmente de nuclee de uraniu. Pe 29 Ianuarie 1939 a avut loc o conferință de fizică teoretică în Washington D.C., sponsorizată de George Washington University și Carnegie Institution of Washington
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după reacția: formula 32. Procesul de ionizare are loc după schema: formula 33. Bromul se dizolvă puțin în apă (3,36 g în 100 g apă, la 25 °C) formând "apa de brom", care este un oxidant mai slab decât apa de clor. Odată cu dizolvarea bromului în apă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
a stabilit că Zeta Puppis este originară din roiul Trumpler 10 aflat la circa 300 de parseci, însă acesta este o grupare de stele mult mai bătrână, iar modelele fizice conduc la o distanță de 450 pc. Un front de ionizare, un „arc de șoc”, a fost detectat în fața stelei Naos. Howarth et al., în 1995, au determinat o viteză de rotație anormal de ridicată. Se rotește în jurul axei sale cu mare viteză de 220 km/s, care este de 100
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
extinse cu buldozerul. Aceste lucrări au avut loc până în 1984. Datorită lor, puțul Ernest din secolul al XVII-lea este vizibil pe acoperișul camerei. Camera Ważyn are un microclimat specific, cu o temperatură constantă între , umiditate ridicată (aproximativ 70%) și ionizare favorabilă a aerului săturat cu clorura de sodiu și microelemente benefice organismului, cum ar fi magneziul, manganul și calciul. Aerul din camera se distinge prin puritate. Cameră este dotată cu paturi: până la 300 de persoane pot dormi aici. Alte părți
Salina Bochnia () [Corola-website/Science/335978_a_337307]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În comuna "Voineasa" funcționează o stațiune climaterică și de odihnă de interes general cu funcționare permanentă. Principalul factor natural de cură îl reprezintă climatul tonic, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni și ionizarea accentuată a atmosferei, datorată pădurilor de conifere care înconjoară localitatea. Stațiunea este recomandată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea asteniilor nervoase, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual, a anemiilor secundare, a bolilor aparatului locomotor și ale
Comuna Voineasa, Vâlcea () [Corola-website/Science/302048_a_303377]
-
uneori că potențialul chimic al unui atom este negativul electronegativității atomului. În mod similar procesul egalizării potențialului chimic este uneori indicat ca procesul "egalizării electronegativității". Această conexiune provine de la definiția lui Mulliken a electronegativității. Inserând definițiile energetice ale potențialului de ionizare și afinității electronice în cadrul electronegativității Mulliken, este posibil a se arăta că potențialul chimic Mulliken este o aproximație a diferenței finite a energiei electronice ținându-se seama de numărul de electroni., adică, unde "PI" și "AE" sunt potențialul de ionizare
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
ionizare și afinității electronice în cadrul electronegativității Mulliken, este posibil a se arăta că potențialul chimic Mulliken este o aproximație a diferenței finite a energiei electronice ținându-se seama de numărul de electroni., adică, unde "PI" și "AE" sunt potențialul de ionizare și afinitatea electronică a atomului, respectiv. Pentru condiții standard ("T" = 298.15 K; "p" = 1 atm) valorile potențialului chimic sunt tabelate (a se vedea în legăturile externe). Dacă potențialul chimic este cunoscut într-o anumită stare (de exemplu pentru condițiile
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
de acest tip, dovezile existente privind eficacitatea acestora sunt insuficiente. Nu există dovezi suficiente pentru a demonstra eficacitatea administrării de vitamina C. Acupunctura nu este recomandată ca tratament, deoarece nu există dovezi suficiente pentru a susține eficacitatea acesteia. Aparatele de ionizare a aerului nu prezintă dovezi conform cărora ar ameliora simptomele de astm bronșic sau funcția pulmonară; acest fapt se aplică atât în cazul generatoarelor de ioni pozitivi cât și negativi. „Terapiile manuale”, inclusiv osteopatia, chiropractica, fizioterapia și terapia respiratorie nu
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
această radiație putea scoate atomi de hidrogen din ceara de parafină. Inițial, se credea că este radiațe gamma de energie mare, întrucât radiația gamma avea un efect similar asupra electronilor din metale, dar James Chadwick a descoperit că efectul de ionizare este prea puternic pentru a fi cauzat de radiații electromagnetice, atât timp cât energia și impulsul se conservă în interacțiune. În 1932, Chadwick expunea diverse elemente, cum ar fi hidrogenul și azotul, la misterioasa „radiație a beriliului” și, prin măsurarea energiilor particulelor
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]