807 matches
-
lume profundul gânditor al teologiei răsăritene. Funia de aur a teologiei Școlii Capadociene se împletește trainic cu Sfântul Ioan Gură de Aur - cel mai strălucit vorbitor, orator și predicator al Bisericii, dar și cel mai sever biciuitor al falsului credincios, ipocrit și fățarnic. Sfântul Ioan Gură de Aur se naște la 13 noiembrie 354, dintr-o familie foarte bogată. Tatăl său era dregător militar și om de încredere al curții imperiale. Mama sa Antuza rămâne văduvă la vârsta de 20 de
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
și în plan estetic, ești necesar și, eventual, eficace, dacă inițiativa pornește de la tine, dacă aderi și slujești în condiții de libertate. Tu trebuie să decizi despre ce și despre cine e cazul să te exprimi. Lucrul „la comandă“ e ipocrit sau convențional. „Creatorilor“ le pot spune, deci, că esențialul e să-și vadă de treabă. Mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea roadele. Accentul pe „managementul“ carierei e inutil, dacă nu direct contraproductiv. Lăsați-mă, așadar, să vă descopăr, să
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
scoate din țâțâni, atenționează, amenință, îndeamnă, este asurzitoare ca un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbușirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăților sociale. Glasul său de stentor se aude și de peste ocean, către românii de pretutindeni, chemându-i, când la judecată, când cu arma în mână, la apărarea fruntariilor. În cele șase
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
fără o adevărată Constituție. Două izvoare trebuie sau ar trebui să-l inspire pe legislator: trecutul nostru și spiritul maselor. Restul nu este decît ipocrizie." Denunțarea unei terori impuse de străinătate, pusă în discuție de formele goale și de manipulările ipocrite din spatele acestui formalism, se banalizează la începutul anilor '20. Paradoxal, criticile de natură conservatoare ale lui lorga se întîlnesc cu punerea în discuție a sistemului de către politicieni care fac un pariu cu modernitatea, considerînd că parlamentarismul nu este adaptat la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a devenit o oligarhie care s-a guvernat, ca și absolutismul occidental, în aceleași circumstanțe, printr-o vastă birocrație susținută de un puternic militarism". Modalitățile de exercitare ale parlamentarismului cenzitar de la 1866 nu reprezintă o simplă deghizare sau o mască ipocrită; acestea semnalează și corectează starea de slăbiciune temporară a burgheziei care își manifestă capacitățile de cucerire în ultimile decenii ale secolului al XlX-lea. Introducerea comerțului și a importului de produse străine are ca efect ruinarea țărănimii și a micilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
azi un an - "Presa" scria următoarele: De două ori de la 1866 România a avut nenorocirea și umilirea de a vedea pe radicali la guvern și în amândouă rândurile roșii au fost un adevărat flagel pentru țară. Au promis, în mod ipocrit, libertatea în alegeri; dar influența morală și amenințările au jucat primul rol, căci cuvântul "libertate" l-au întrebuințat numai cu numele, iar nu și în fapte. L-afirmă în cuvintele lui și-l neagă în faptele lor. Este apostazia lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
80. Deși indisociabil în ultimii douăzeci de ani de evoluția revistei clujene „Steaua”, unde a fost multă vreme „placa turnantă” a redacției, A. își leagă numele de câteva zone fierbinți ale istoriei literare contemporane. Temperament coleric, tăios, laconic și deloc ipocrit (profesional) în exprimare, el a stârnit multe reacții vehemente, datorită poziției net favorabile literaturii (și persoanei) lui Eugen Barbu și, viceversa, nefavorabile (cu multe nuanțe, însă) literaturii lui Marin Preda de după volumul întâi al Moromeților. După ce a debutat editorial cu
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
În firi și Îi face din nou să contrasteze. Lui Richelieu, societatea aceasta i-a Înlăturat toate opreliștile dintr-o poftă nedomolită de amuzament; În fața lui Brummell s-a Înfrânat din plictis. Pentru Richelieu societatea aceasta era depravată, pentru Brummell - ipocrită. Aici ar apărea diferența dintre trufia lui Richelieu și dandysmul lui Brummell! IV De fapt, Brummell n-a fost decât un dandy. În timp ce Richelieu, Înainte de a fi soiul de om arogant pe care numele său a ajuns să-l reprezinte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi bine ca, În loc să-l stigmatizăm pe autorul lui Child Harold, să Încercăm a-i pricepe Îndrăzneața preferință. Poet, om cu fantezie, el a fost uimit - tocmai pentru că putea să-l judece - de imperiul lui Brummell, potrivnic fanteziei unei societăți ipocrite și sătule de propria-i ipocrizie. Găsea acolo o atotputernicie individuală care se potrivea mai bine cu natura geniului său capricios decât oricare alt fapt al puterii supreme. VII Și totuși, cuvinte precum cele ale lui Byron vor scrie istoria
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Își Îngrijește rănile. După Byron, după Brummell - cei doi mari ironici atât de diferiți, dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit, veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are decât să-și azvârle sângele cu esență de trandafiri până la cer. Ea va muri din cauza naturii Îndârjite a acestui popor cu o Înrădăcinare de neîmblânzit, a absenței acelor mari
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mers la Bourbon, apoi la Amboise și, În fine, a revenit la curte. A revenit fără mască. Nu mai spera În nici un mariaj, iar seducția era Încheiată. S-a arătat atunci așa cum era: un cartofor, un libertin, cu o credință ipocrită, lacom, fără mândrie și fără recunoștință pentru Domnișoara. Totul era hidos. Dar ce forță! Domnișoara vedea și știa totul; „dar făcusem deja prea multe - spune ea - pentru a nu duce la capăt ceea ce Începusem”. Aceasta e fatalitatea orgoliului În dragoste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de credincioși autorit...ților. În șase ani (1958-1974), numai În Lituania circul... 30 de petiții ce protesteaz... Împotriva piedicilor puse libert...ții de credinț.... Una din ele, semnat... În 1972 de 17 054 persoane și trimis... la ONU, denunț... atitudinea ipocrit... a puterii sovietice: „Am putea Înșira o Întreag... list... de umilințe și șicane ce trezesc În poporul nostru o profund... neîncredere făt... de Constituția și de legile sovietice. Îi cerem deci guvernului sovietic s... ne acorde libertatea de conștiinț... garantat
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
de presă, consilierul economic al regelui Carol al II-lea își caută o compensație în spațiul ficțiunii. Dacă, însă, omul de condei - care debutează în „Foaia populară” (1899) cu poemul în proză Bătrâna - primește aprecieri și mai sincere, și mai ipocrite, mecenatul face multe acte de caritate. Astfel, stipendiază, în țară și în străinătate, studenți merituoși. În 1920, întemeiază Editura Cultura Națională. Mai târziu, instituie Premiul „Techirghiol-Eforia”, primul laureat fiind Mircea Eliade. Îl sprijină pe doctorul N. Lupu în tipărirea ziarului
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul împăratului și moștenitorul tronului, Andronic Paleolog, uniunea era o manta pentru a acoperi scopuri private personale sau un stâlp de razim pentru foloase politice obștești. Astfel politica ipocrită a împăratului Mihail, arătând predilecție cu prisosință dar interesată pentru uniune, încurcase conștiința bisericească și morală a poporului său și aprinsese în propria lui casă un foc care a ajuns la un rezultat tocmai contrariu celuia pe care el îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât să strige senatorilor: - Și eu am făcut tot așa! Atât de mult era convins primul ministru de devotamentul, de supunerea, de platitudinea acelora la cari se adresa, atât de mult desprețuia el opiniunea publică, înaintea căreia făcea atâtea temenele ipocrite odinioară, încît căpătase convicțiunea că este destul să afirme solidaritatea sa cu tripotagiurile ovreiești ale actualului reprezentant al Râmnicului Sărat spre a-l scăpa curat ca argintul din încurcătura în care-l aruncase teribilul d. Grădișteanu. Știm cu toții scandalul ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin asemenea măsuri ar fi numai a înainta ipocrizia, a arunca un văl de ochii lumii asupra putrejunii sociale. E prea adevărat că am văzut și nume oneste târâte în noroi pe când desfrâul trecea cu ochi bisericoși, mascând sub aparențe ipocrite mlaștina inimei. Dar aceasta s-a întîmplat mai 244 {EminescuOpXIII 245} rar și, daca s-a întîmplat, o mărturisim, oamenii onești din această țară au un defect fundamental, apatia, care se răzbună asupra lor. Demult oamenii de bine ar fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
c-ar fi evlavioasă și se - nchină la titluri, jură că nu e convenabil decât ceea ce satisface pe cei zece mii de aristocrați și afirmă că e vulgar de a contraria privilegiile lor. Dar muncitorul și fermierul rămân în afară de această conjurație ipocrită; aceștia înființează societăți de liberi - cugetători și de republicani, arată pumnii regalității și aristocrației și, cine știe a citi în ochii proletarului englez, vede că furtuna va fi amenințătoare. Cât despre Irlanda, mișcările sângeroase întîmplate acolo sunt cunoscute. În Austria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Pe scurt, ați înțeles că tehnica zvonului în enunțul incomplet, privativ, nu este de viitor. Abstinența stoică nu poate merge alături de promisiunile împlinirii creștine. Îndemnul la impasibilitate este înțelept, însă nu stîrnește pasiuni. O, voi care vreți să transmiteți, ascultători ipocriți, frații mei întru curierat, ascultați-mi sfaturile. Spuneți povești și nu dați lecții. Faceți-o pe scurt ca să fie ușor de preluat. Fiți pozitivi, afirmativi, optimiști. Găsiți-ne imagini frumoase mai curînd decît cuvinte răutăcioase. Fără teoreme, fără parabole. Un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și tehnologice internaționale În domeniile vizate. Supunându-se inițiativei, occidentalii aveau de ales Între a-și pune potențialul științific În slujba scopurilor nobile desemnate de Japonia sau a se prezenta În ochii țărilor În curs de dezvoltare ca niște puteri ipocrite, refuzând să-și pună În acord declarațiile generoase cu faptele. În schimb, o practicare nechibzuită a sen-no-sen poate conduce la o accelerare sinucigașă, ca În cazul fulgerătoarei expansiuni militare nipone din ultimul al doilea război. Neluarea În calcul a unui
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pasaj al dialogului Republica o sintagmă care desemnează calitățile naturii divine, în contextul în care aceeași formulă desemnează una dintre cele mai interesante probleme ale epistemologiei dialogurilor de tinerețe ale lui Platon. Criticând mitologia tradițională care prezenta zeii vicioși, geloși, ipocriți și versatili, Platon propune un nou chip al zeului, care trebuie să fie „simplu și adevărat (a(plou=j te kaˆ a)lhqh/j)”. Vom discuta mai jos semnificația acestei expresii și cariera ei în platonism: să remarcăm deocamdată, faptul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o obținem.” (A. Schopenhauer) Numai așa se pot explica acele situații paradoxale, de glorii false/nemeritate, cînd renumele este obținut prin exploatarea vicleană, ipocrită a meritelor altora (În basmele noastre populare este ilustrativ comportamentul Spînului, care se folosește Într-un mod necinstit și, totodată, laș, de calitățile sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă termenului
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin aceleași procedee. * „Ne-ar fi plăcut mai mult, dacă ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph Addison) Spunem adeseori așa despre unii oameni care au calități reale, Însă care știu să se folosească prea des de laude ipocrite pentru a cîștiga bunăvoința celor din jur. * „Îți dezaprob spusele, dar voi apăra pînă la moarte dreptul de a le rosti.” (Voltaire) Cum s-ar mai putea dezvolta spiritul omenesc Într-o atmosferă de despotism sau de teroare? * „Din plăcere
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
esența unui lucru sau fenomen, adică de adevăr, cu cît sîntem nevoiți să renunțăm la iluzionările sau entuziasmările Începutului - ex: vestimentația impecabilă și manierele civilizate ale cuiva, care ne-au creat o bună impresie la Început, pot ascunde un caracter ipocrit, care apoi să ne dezamăgească. Din fericire, este frecventă și situația inversă: sub o ținută modestă și un comportament mai voluntar (mai neconformist) să descoperim un caracter demn. Se impune, prin urmare, ca În cunoaștere să fim cît mai detașați
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]