2,036 matches
-
de care se bucură de îndeajuns de mult timp, neglijez cu bună știință și cu bune intenții studiile consistente referitoare la clasici sau la criterioniști. Ceea ce mă interesează nu e nici măcar stilistica sa, atât de des invocată, ci - îmi recunosc ipocrizia de lector - pragmatica receptării. A devenit deja o obișnuință ca volumele recente ale lui Dan C. Mihăilescu să conțină, în final, un dosar critic, o selecție absolut echitabilă din articolele care i-au fost dedicate. Viață literară II nu face
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
cu ani grei de închisoare și chiar cu viața (cazul Monicăi Lovinescu) vini neștiute, au fost excluși din facultăți, au prestat munci care nu aveau nimic de a face cu pregătirea lor, au fost umiliți, loviți de prieteni, au cunoscut ipocrizia, ingratitudinea și ticăloșia unor oameni, presupus prieteni. Loviturile vieții nu i-au îndoit însă, și-au urmat calea cu naturalețe, firesc, fără resentimente și dorință de revanșă, iar mai devreme sau mai târziu victoria (în primul rând, morală) a fost
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
începe cu "Kazasthan este cea mai mare țară din lume/ Kazasthan este primul exportator de potasiu din lume" etc. Borat asumă pentru noi libertăți inconceptibile în America, mai nou și în Europa, în ideea de a dezamorsa conținutul latent de ipocrizie al unui discurs dogmatic care spune de multe ori inversul a ceea ce gîndește și, cu cît afirmația e mai puternică, cu atît idiosincrasiile sunt mai mari. Lecția de civilizație se face însă într-un cerc select, kazahul, în ciuda consilierii sale
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii, inefabil care dau farmec vieții-viață sau ca o epură, sublimată artistic în literatură". întrebarea pe care și-o punea Baudelaire dacă actul sexual ar trebui repudiat "cu mîrșavă ipocrizie" nu mai constituie azi decît un simplu ornament al temei. Pudibonderia în jurul acesteia a încetat de mult să mai funcționeze și, în consecință, preocuparea noastră actuală este cît de departe am putea merge pe calea detabuizării sexului. Există limite pe
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
în acord, ci și printr-o diferență cu sensurile ei care vin din toate acele fapte mărunte ale vieții într-un anumit loc. Persanii lui Montesquieu din Scrisorile persane (1721), Rica și Uzbek, ajung în Franța sesizînd toate inadvertențele și ipocriziile cu acel spirit de observație al străinului neimplicat, detașat. Totul se desfășoară normal pînă în momentul în care ei adoptă comportamentul, vestimentația, limbajul francez, "impostura" este sesizată numaidecît și de aici decurge și întrebarea care-i pune la locul lor
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
ce vin din colonii/ atrași de babilonul plăcerilor și visul/ de a migra spre centrul albastrei utopii./ s-au răsculat racaii și-aprind periferia/ în fiecare noapte începe isteria/ cumplitelor dezastre iscate de copii. / e stare de urgență guvernul delirează/ ipocrizia frâncă mai are datorii/ sunt două lumi aicea ca două flori în vază/ iar viitorul sigur va fi religios/ imamii îl înfruntă-n moschei pe sarkozy/ și-n notre-dame turiștii îl caută pe cristos". Ca și cum, după tulburarea și suferința clocotind
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
dacă nu cumva chiar să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman, prozatorul va reconstitui traseul personajului principal, cu trăsături de alter-ego, Ion Lupu, traseu de factură inițiatică, de la frică și disperare la speranță și curaj, într-un context marcat de ipocrizie, dezgust, teroare, pe care-l sfidează. Materia romanescă alternează între registre antitetice, pe de o parte unul al flagelului comunist, adică al răului proliferant, pe de altă parte registrul unui univers visat, al adevărului, al onestității, al libertății. Zarea de
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
chestiune de timp, - lichidarea lor. Și mai e ceva. Musulmanii pot să-și ia neveste câte vor și pot. Femeia rămâne obiectul de la 1400,... după Cristos, să fim bine înțeleși. Creștinul... doar o nevastă, și-atât. Amante, ibovnice, câte vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă de altceva mai bun, te culci cu
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
sufocă ascultătorii cu tiradele lor delirante, oratorii se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai Bisericii noastre, mă conving de talentul de prozator al autorului. Cezar Paul-Bădescu știe să profite de ceea ce i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
de a scrie pentru mine însumi. Nimeni nu cred că face asta, să scrie numai pentru el însuși, nimeni nu poate avea insolența de a-și spune tot timpul adevărul în față. Avem nevoie să fim mințiți, să primim salariul ipocriziei, nu putem suporta să ne aplaudăm singuri. Să crezi în ce scrii și, în plus, să i mai te adresezi și neantului... * Existăm pentru că suntem înviații altor morți, care într-o altă lume vor fi visat cândva omul. * Să nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ierarhică; nu se pot face clasamente între poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun poet ar fi anul acesta Dinamo București, anul următor Universitatea Craiova...“. Dar elita a fost întotdeauna bolnavă de un veleitarism instruit, erudit, veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dacă nu cumva chiar să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
statului pe corpurile încă nebrăzdate de rău/ cu altă ocazie au plutit zeci de mii de submarine peste protest/ unul pentru fiecare din noi dichisit cu alimentele favorite." Cu ce mai seamănă acest pasaj? 6 Și, întreb cu o oarecare ipocrizie, de ce vă mai amintește suma lor? De unde își trage sevele spațiosul conglomerat psihedelic ce reiese de aici? Vă asigur că, dacă aș continua să reproduc părți aleatoriu selectate din Submarinul iertat, toate aproximațiile comparatiste s-ar clătina serios. Așa cum o
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
filmelor cu o astfel de încărcătură este să dezvolte excesiv fie o latură sentimentală derivînd din frățiile de război, fie una moralizatoare. Nu am nimic împotriva moralei, dar cred că se poate cel mai ușor transforma în ceva fals, în ipocrizie. Ne regăsim cu filmul lui Eastwood nu în fața unui inamic, ci mai degrabă a unei situații în care apar oameni, fiecare cu povestea lui. Există și aici, ca peste tot, comandanți buni precum este însuși general lt. Tadarnichi Kuribayashi (Ken
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
doză, îmi spun/ îmi latră ciudat ca din altă țară/ freacă-te cu ea pe păr pe spinare/ ai numai arsuri" (Tropicală). A pune toate aceste stângăcii sub specia hibridă și imună a sincerității ar fi o netă demonstrație de ipocrizie. E adevărat că tonurile false nu sunt rezultatul vreunei intenții, e riguros exact că mare parte dintre locurile comune sunt obținute spontan și - deci - involuntar. Dar e la fel de limpede că expresivitatea Stăpânului lupanarului se naște și nu ajunge la maturitate
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
la Carbondale am întâlnit destui tineri entuziaști, prizonieri ai unei gratuități pline de candoare și farmec. Michael Southard, Greg Myers, William Shotton, Andrew Smith, Christopher Mitchell mi-au vorbit elogios despre muzica nouă. Or, ar fi de domeniul poltroneriei, al ipocriziei să susții un fenomen fără a pune umărul la sporirea și proliferarea lui. De aici apetența lor creatoare, verva cu care își adâncesc proiectele componistice. Cu toții sunt încă studenți la School of Music. Fie ai lui Frank Stemper, fie ai
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Mondial. 4. Mircea Eliade. Legionar declarat și simpatizant nazist în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, nu a avut nicio problemă să trăiscă și să se consacreze ulterior în Occidentul liber, fostul inamic al lui Hitler și al Axei. Iar ipocrizia sa este și mai gravă dacă ne gândim că unul dintre prietenii săi cei mai buni multă vreme, scriitorul Mihail Sebastian, era evreu. Spre deosebire de Cioran, înainte de război antisemitismul său a fost moderat. A condamnat într-un manifest rasismul de stat
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
Am știut cît de greu este. Am dat-o și în bară. Firesc. Numai cine stă are toate șansele să nu greșească. Oricum, cam asta e postura ideală că să trăiești bine în România. Ca să fii iubit și apreciat, cu ipocriziile implicite. Am ieșit din acest tipar, împreună cu echipa mea. Și, așa cum le scriam, cîndva, celor cu care am lucrat trei ani de zile, ne-am expus. Dar asta fac, seară de seară, artiștii în slujba cărora ne-am pus. Am
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
opțiune asumată. În ultimul timp vorbea despre părinți. Și despre Lisa. Din această perspectivă, își minimaliza propriul destin. Opera. Se raporta la esențe, la ce este profund și fundamental și găsea că nu a atins asta mereu. Nici umbră de ipocrizie. O modestie specială, cu rezonanțe fantastice, pe care acum o descifrez just. Dispariția lui Octavian Paler m-a marcat cu mult mai mult decît am intuit. Zilele trec și tot felul de imagini, de cuvinte se amestecă în existența mea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
cuvinte se amestecă în existența mea. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. Cînd să facem și asta murim." Mi se pare că atenționează. Că încearcă să mă trezească din inerții, din frici, din propria mea ipocrizie, din erorile care se înmulțesc. O dată, după un spectacol, i-am spus că "măsura", în acceptul vechilor greci, este obsesia mea. Că este sita prin care îmi cern totul. Mai puțin visele. A zîmbit. Acum pricep de ce. Pentru că el însuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
el. Partea proastă este amestecul de psihologie cu cartoon network, care dăunează grav sănătății și pentru că apar manifestări neplăcute, eroii se reconvertesc cu o flexibilitate demnă de invidiat, dar, să nu uităm, mutațiile după X-Man sunt ceva la fel de firesc ca ipocrizia, nu dor, cel mult dau mîncărimi. În acest film nu există oameni răi, ci doar rătăciri după care devii mai bun, mai drept, mai deștept și în anumite cazuri, încunuarea tuturor posibilităților, chiar mori pentru cauză, excepție fac desigur scurgerile
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
o prejudecată etică și o inerție de lectură. Fiindcă acești copii cărora li se adresează Cânticele... au - ca în jocurile antedecembriste cu pioni multicolori - vârste cuprinse între 2 și 90 de ani. Și afinități care pendulează între inocența netedă și ipocrizia plină de asperități a nuanțelor. Două sunt, la rece, publicurile-țintă ale unui asemenea volum pe cât de neobișnuit, pe atât de neașteptat. Adică adolescenții și tinerii (în curs de educare, nu-i așa?) amatori sinceri de șarade sângeroase, de violența veselă
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
text(mai puțin finalul, nu foarte izbutit nici în piesă, nici pe scenă). Regizorul Mihai Fusu a lucrat cu actorii, tineri, la o intensitate și la un tip de tensiune cum rar găsești pe scene. Fără ostentații, fără demonstrații, fără ipocrizie. Sub semnul simplității și al profunzimilor. Sub acest semn descoperi cîțiva actori remarcabili, provocați și modelați cu har de regizorul lor. Nu știu, mi s-a părut, însă, că ei toți formează o echipă, că se continuă, într-un fel
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]