8,698 matches
-
Franz și François de FRANÇOIS WEYERGANS Angajat În procesul de scriere a unei cărți des-pre tatăl său, protagonistul se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
al defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii. Încercând să imprime o ordine În șirul amintirilor, protagonistul proiectează evoluția propriei raportări la o ipostază paternă dominantă, „de la nașterea fiului până la moartea tatălui”: „Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atâta timp. Dar nu se putea stăpâni. Nu Îi era doar ciudă pe tatăl lui pentru că
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
un exercițiu de analiză a actului rememorării. Parcursul romanesc este punctat printr-un proces de reliefare a detaliului ce acționează ca punct de sprijin al contrucției narative, iar din această dimensiune descriptivă transpare caracterul intim al relatării. Această idee a ipostazelor tangente este subliniată și de titlul romanului, reliefând nucleul comun al celor două nume prin Înșiruirea celor patru litere: F-r-a-n. Relatarea relației tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului de la copil la adult afltată sub semnul dual al
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
mor la rândul meu. Peste ani, am izbutit În sfârșit să isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strânsoarea?” Finalul romanului Întărește ideea de raportare conflictuală la ipostaza autoritară a tatălui, indică Însemnele reconcilierii, concluzionând Într-o notă personală Întregul proces al purificării prin actul scrierii, al luptei cu sine și al analizei retrospective.
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
dar pe care tânărul refugiat nu o poate „recunoaște” și nici asuma ca fiind a sa și care, deși primitoare, nu face decât să potențeze sentimentul de dezrădăcinare și de claustrare În propriile amintiri. Aceste etape gravitează În jurul a două ipostaze referențiale pentru narator, prima constituită de imaginea lui Ștefan, prietenul cel mai bun din copilărie, iar cea de-a doua identificându-se cu Suzanne, sau Zsuzsanna, refugiata de origine ungară ce Îi va deveni soție. Amintirile despre război aduc cu
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
Adevărul despre Sascha Knisch de ARIS FIORETOS În echilibru cu povestea halucinantă a lui Sascha, cu cele două ipostaze ale sale, Alexander Knisch, respectiv, Anton, influențat direct de relația cu Dora Wilms și de activitățile clandestine ale Fundației pentru Cercetări Sexologice, dar și cu secvențele construite cu rafinament și maturitate literară, se află un subiect de interes general, cu
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
-l aduci la o prezentare de carte alta decât a culegerilor de colecție? Să gândești literatura pe termen scurt și în termeni foarte alambicați critic taie din elanul oricărui tânăr care, într-o sală de clasă, nu poate să schițeze ipostaza eului liric, nici să fie cu adevărat la un liceu de artă, nici să se descopere pe sine. Poate mai atras ar fi tânărul de la arte de designul copertei cu care l-ai putea prinde în plasa ta de profesor
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
nici de știința compozitorului, nici de imaginația artizanului și nici de dibăcia călăuzitorului (acordorului) ori de vocația verbalizatorului (interpretului). Resortul acestei putințe vine exclusiv din experiența de a fi, ca trăitor și simțitor al propriului suflet, ceea ce califică opera drept ipostază a persoanei (ființei) autorului. Percepția emoțională sau sufletească este alta decât aceea senzorială, de sunet propriu-zis. A auzi prin percepția sufletului, înseamnă a auzi prin percepția propriului suflet, și totodată, într-un mod empatic, ca de la suflet la suflet; de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
exclusiv pe o necesitate funciar-fizio/psihologică ori ca fenomenalitate incidentă a unei reacții întâmplătoare), îl califică pe acesta drept autor, al cărui fapt îl numim operă. Prin urmare, pe același autor al unei opere sonore îl putem afla sub diferite ipostaze sau competențe de realizare: compozitor; trăitor; artizan; călăuzitor; verbalizator/simbolizator. Asociat fiecăreia dintre ele, aceeași operă sonoră este abordabilă ca: compoziție; mișcare; formă (de expresie); mod (de modelare); simbol (de reprezentare sonoră a sensului). Pe lângă aceste perspective, ținând de atitudinea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
factură orientală nu există aceste succesiuni de sunete de tip cromatic. Melodiile nu comportă înșiruiri de sferturi de ton, așa cum sunt întâlnite succesiuni de semitonuri în muzica europeană. Intervalul care stă la baza construcțiilor melodice este secunda, în cele patru ipostaze utilizate : mică, mediană, mare și mărită. Prin secundă mediană se înțelege intervalul ce se regăsește între sunetele re și mi b+, mi b+ și fa, la și si b+, si b+ și do. Simbolul « + » ce se regăsește după « b » semnifică
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
anul 1981 când, la 9 mai, Anca Sîrghie susținea teza de doctorat cu teza Radu Stanca - Studiu monografic, bucurându-se chiar de un referat scris de Constantin Noica, pentru cea dintâi lucrare de gen din literatura română. Studiul Radu Stanca - Ipostazele omului de teatru cunoaște o a doua ediție la Sibiu: Casa de Presă și Editura Tribuna, în 1996, 210 pagini. Se cuvine amintit și rolul de ambasador cultural jucat cu succes de Anca Sîrghie dincolo de Ocean, unde conferențiază de ani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93820_a_95112]
-
traducător necunoscut). Cercetătorul amintit consideră că majoritatea traducerilor s-au făcut prin intermediul limbii franceze. O altă specialistă în acest domeniu, doamna Daniela Linguraru afirmă că „Receptarea lui Edgar Allan Poe ca personalitate a lumii literare (în oricare din cele trei ipostaze: poet, prozator sau critic, sau toate la un loc) este o problematică pe cât de spinoasă, pe atât de fascinantă, chiar și după un secol și jumătate de la apariția operelor sale”12. Alți autori români vor transpune la rândul lor din
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
pentru a întruchipa bătrânețea, identitatea etnică, specificul profesiunii și, nu în ultimul rând, moartea și drăcii. Dacă moșii și babele sunt o reflectare a cultului înaintașilor, celelalte măști de urâți apar că reprezentări din alte timpuri istorice, văzute în diverse ipostaze. Jidanii, ca grup de mascați, se întâlnesc în toate cetele, ei jucând rolul de negustori lipsiți de scrupule. Pădurarii apar în compania cerbilor, dracul și moartea amenință și răspândesc groază în jurul lor, doctorii încearcă să „vindece” cu un instrument improvizat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
ci una pe care procesul o dobândeste ca urmare a interacțiunii sale cu un observator. Natura calculează. Și așa începe călătoria în lume a ideii de calcul. De la Turing, pe care-l preocupa simularea calculului aritmetic în cea mai standardizată ipostază a sa, până la calculul cu acizi deoxiribonucleici e o întreagă istorie și monografia pe care ați dedicat-o acestuia din urmă, la Springer, în 1998, în colaborare cu Arto Salomaa și Grzegorz Rozenberg, a devenit de referință, fiind tradusă în
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
îi roagă pe cetățenii români din toate colțurile lumii și pe toți cetățenii lumii care sunt și cetățeni români să ia act de acest document, să-l promoveze și să-l susțină. Ar fi primul semn că am depășit păguboasa ipostază de observatori critici și am pășit pe calea demnă și responsabilă a implicării directe în soarta națiunii și a țării. Atunci când îți arde casa, degeaba îi denunți pe incendiatori, dacă nu arunci măcar o găleată cu apă peste foc. Pentru că
UZPR implicat în elaborarea și promovarea PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/93982_a_95274]
-
părea atâta de clar doar o sumă de hieroglife ține secretul acelei substanțe din viitorul anterior, pe care-l ai în sipetul din podul absolut al palmei ca pe o comoară râvnită de stihii halcografie din ceea ce ești, am ales ipostaze și te-am definit oarecum apofatic, ca extrasens, despre tine nimic n-am găsit pe pământ; numai într-o enciclopedie extrem și protocolar numele tău era suflat cu aur și penumbră dar, cu cât văd eu cerul în sine înscris
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
prezența la ocaziile mondene a consortului muribund sau expedierea lui la sanatorii îndepărtate, menținerea lui în viață sau grăbirea obținerii statutului de văduvă sunt etape programate meticulos și fără sentimente. Iată deci, în rezumat, trei teme conjugale și tot atâtea ipostaze umane care gravitează, scăldate în referințe muzicale, în jurul faimosului concert. Prima, exaltând puterea transfiguratoare a artei, pune în surdină instanțele vieții "trăite" și abordează în termeni estetici până și iubirea. Cea de-a doua apare ca o răzvrătire a pornirilor
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală", altfel spus prin cultivarea aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
lui Homer - "când spune cântărețul povești din alte vremuri/ de regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri" -, sau râd de giumbușlucurile "ghidușului". în plină petrecere se produce însă o lovitură de teatru: pe neașteptate apare Sarmis în ipostaza de poet "nebun", adică inspirat de divinitate. După ce cântă facerea lumii de către Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Călinescu - aveam să constat mai târziu - se întâmpla la cursuri sau conferințe, adesea, întocmai). Jocul lui Minulescu te intriga într-un fel cu totul aparte, greu de redat în cuvinte, pentru că auditivul și vizualul se întrepătrundeau, sublimându-se într-o ipostază prin excelență mimică. Luat pe neașteptate, sufereai un șoc; în același timp însă erai cucerit prin vivacitatea și cadența ritmică a ceea ce se petrecea pe scenă, aidoma unui straniu ritual magic. în fond, poetul se autorecita, oferindu-ți un spectacol
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
morții. Copilul aflat la vârsta candorii ia cunoștință de inserția tanatosului în cadrul viului, ia cunoștință de această dihotomie fundamentală a cunoașterii umane: aceea a vieții și a morții. Traumatismul acestei percepții a sfârșitului este marcat și de folosirea în două ipostaze a verbului "a uita", care, de altfel, se află într-o relație de contaminare semantică și simbolică cu verbul "a se uita". De altfel, regimul dominant al imaginilor este acela vizual, o vizualitate de o pregnanță extremă, ce amplifică dramatismul
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
unor "tineri liberi într-o țară liberă"! Pagina a 2-a, Cultură-Artă, a buletinului Școala nouă ne oferă între altele un text intitulat Concursul literar al clasei IX; autorul identificat cu creionul, este iarăși St. C., de astă dată în ipostaza de critic literar: "Cea mai mare parte a concurenților (cu excepția unuia) au prezentat lucrări în versuri, de factură foarte variată, unii menținîndu-se încă pe linia unei poezii îmbibată de un sentimentalism dulceag, alții arătînd că au înțeles să pornească hotărîți
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie critică și realistă, de altfel exercitată cu tact.Vanitatea fantasmatică a omului mediocru se dezvăluie, fie în ipostaza protagonistului, ca în cazul lui Pavel Șușnea, profesor și sculptor ratat, fie a masei snoabe și abia extrase din barbarie, ca aceea care simte imboldul bizar și, totuși, istoric, de a-i face un soi de funeralii locale celui înecat
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]