360 matches
-
în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional al inserării în cotidian, în ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc un moment de iraționalitate mundană. Lumea banal-agitată din jurul meu pare a se prăbuși, a se topi sub flama unei incinerări violent apărute. Șocul cu tente de supra-uimire mă scoate și îndepărtează de axa firescului viețuirii în cetatea umană, mă deviază de la parcursul rațional liniștit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
va da o încurajare puternică programului de viață și de știință a lui Aron, însă în ceea ce privește realizarea programului, ea a fost condusă mai mult în spiritul lui Aristotel decât al lui Weber. În rest, abandonul a ceea ce era netemperat în iraționalitatea lui Weber nu a rămas implicit. Am făcut deja aluzie la aceasta, în introducerea lucrării Le savant et le politique 17. Aron concediază cu amiciție însă ferm viziunea "belicoasă și patetică" de Max Weber. Va fi suficient să cităm următoarele
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
fi surprinsă Într-un dialog În care cei doi, ultragiați de Sistem, Înfierează instituția Închisorii (Foucault) și pe cea a școlii (Deleuze) : exact ce face Patapievici cînd acuză statul pentru luare de impozite. Ei asigură Însă recunoașterea valorii umane a iraționalității - hybris, energie vitală etc cu prețul anihilării individului social. Ei activează și consumă o putere aflată dincoace de rațiune prin care fiecare individ este la un moment dat și din cînd În cînd În viață poet/ă, Îndrăgostit/ă, zeu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
soiurile de marmură (enumerate cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui ambasador britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura potrivită pentru a Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
consumatorului este cea mai obișnuită. Producătorii și furnizorii nu știu exact ce cumpără clientul; ei propun ceea ce cred că reprezintă valoare pentru client. Așteptările și valorile acestuia sunt adesea diferite, iar producătorii/furnizorii se plâng de „lipsa de logică”, de „iraționalitatea” consumatorului, care „nu vrea să achite calitatea”. Cel mai elocvent exemplu de inovație specifică bazată pe incongruența dintre percepțiile consumatorului cu cele ale producătorului se regăsește În domeniul financiar. Marile instituții americane (Merrill Lynches, Dean Witters, E.F. Hutton) consideră că
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce variază de la un individ la altul; poezia nu este o imitație a realului, ea trebuie să capteze sensul ascuns al lumii, fără a avea o finalitate didactică sau morală, fiind
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
și comportamentele lumii moderne. Nu a o refuza pe aceasta din urmă, ci a injecta în ea energii alternative, a bloca schimbarea fără stavilă și fără popas, a acționa ca o instanță selectivă a memoriei și a păstrării, a combate iraționalitatea destructivă a dinamicii absolute. Conservatismul politic astfel definit inițial - teoretic de Burke în Anglia, practic de Părinții Fondatori prin Con stituția creată de ei în America și prin comentariile lor federaliste - se vrea pragmatic, flexibil și, mai ales, critic la adresa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mediu cinic, lipsit de orice valoare morală. Un loc unde legea fărădelegii este luată drept democrație. Un loc unde valorile tradiționale, sociale, politice, morale și religioase și-au pierdut substanța, un loc unde libertatea e egală cu despotismul, corupția și iraționalitatea mascate. E o țară unde nihilismul devine filosofia oficială, bătrânii sunt trimiși la război pentru că tinerii sunt prea prețioși, furtul și mita sunt legea, conducerea auto e permisă doar în stare de ebrietate, accidentele mortale sunt folosite ca metodă de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Pinter și Edward Albee. Eroii ei au, de asemenea, multe puncte în comun cu acei "angry young men" ai anilor '50, dar dacă la Osborne, de pildă, motivele alienării erau cât de cât deconspirate, aici atmosfera de ospiciu, în care iraționalitatea este împinsă până la ultimele consecințe, ar justifica mai degrabă apropierea de Harold Pinter (mai ales acela din "The Dumb Waiter"). S-ar mai putea scrie multe în legătură cu dramaturgia Iuliei Petrescu. Dacă mai atragem atenția doar asupra a două amănunte - și
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă lumea mi s-ar părea că are sens, n-aș mai scrie" Camus ÎN MITUL LUI SISIF, Albert Camus indică trei personaje al căror joc configurează "dramă absurdă": iraționalitatea lumii, aspirația rațiunii omenești de-a înțelege lumea și absurdul, care e un soi de divorț între rațiune și iraționalitate. Poezia Ruxandrei Cesereanu e vădit una a absurdului. Că în orice divorț, fiecare din termenii binomului sau tinde a-și
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
n-aș mai scrie" Camus ÎN MITUL LUI SISIF, Albert Camus indică trei personaje al căror joc configurează "dramă absurdă": iraționalitatea lumii, aspirația rațiunii omenești de-a înțelege lumea și absurdul, care e un soi de divorț între rațiune și iraționalitate. Poezia Ruxandrei Cesereanu e vădit una a absurdului. Că în orice divorț, fiecare din termenii binomului sau tinde a-și accentua identitatea. Punctul de vedere rațional se manifestă în această construcție glaciala, chiar înfiorătoare, de orori cultivate cu sistem, al
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
revoltat și apoi la cea a "scrisului iubire", teorie lăsată în faza de eboșa, în însemnările ultime. Creația Ruxandrei Cesereanu e cantonata cu stringenta, așa cum am văzut, în zona absurdului. Așadar, se află în faza acelui divorț între rațiune și iraționalitate, aptă a desemna absurdul. Opus absurdului universal, eul fondat pe rațiune ajunge a submina lumea percepută ca fiind fără noima, a o parodia. Tragediei i se substituie comedia. Omului responsabil, care se mărturisește și plînge, îi ia locul omul care
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
participă la dezbaterile culturale cele mai miezoase din Italia, face parte din jurii literare, activează în asociații culturale etc. Mereu la curent cu noul, el cântărește acest nou cu o rațiune luminoasă, decantată de-a lungul unui întreg secol de iraționalitate, și îl adoptă, fără prejudecăți, în ceea ce merită. Tinerețea aceasta nu este însă un dat ce se menține de la sine, ci este o formidabilă construcție de zi cu zi, durată cu voință și încredere: profesorul Petronio nu mai aude de
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
de-ai merge, și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz de soarele sîngelui dogorind din stomac - mă umflă rîsul la gîndul cum o să te sinucizi tu hăpăindu-mă. tu nu ai minte, ești chiar Mintea - neputincioasă în fața iraționalității femeii din mine pe care o voi asmuți să te înfrunte (: și numai imaginîndu-și că e iubită, o să-ți taie ghearele!). tu nu ești creatoare. ești dizainera sterilă și rasă în cap care ne-mbracă pe toți ca pentru nuntă
Poezii by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/16315_a_17640]
-
produse de contactul cu o madlena, o prăjitură care declanșa un flash-back instantaneu. Timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut și din prezent având o realitate egală. Proust a explorat de asemenea culmile psihicului uman, acțiunile subconștientului, si iraționalitatea comportamentului uman, în special în contact cu dragostea. Opera lui, tradusă în multe limbi, i-a asigurat reputația în lume, si metodă lui de a scrie a avut o puternică influență în literatura secolului XX. Un alt român de-al
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
a identității umane (și se urmăresc actele, psihologia, posibilitățile...). - Astfel, Rabelais și Cervantes au studiat omul pornind de la acțiunile și aventurile sale ; Richardson a inițiat românul psihologic ; Balzac a studiat omul în mediul său istoric și social ; Tolstoi a explorat iraționalitatea sufletului ; Flaubert s-a concentrat asupra cotidianului și plictiselii ; Proust asupra neputinței de a opri în loc timpul narațiunii ; Joyce asupra insesizabilei clipe prezente ; Kafka, asupra a ceea ce au devenit posibilitățile vieții în lumea contemporană . - La finele acestei evoluții se găsesc
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dacă nu imposibil de făcut o distincție între raționalitate și iraționalitate. În acest caz, este posibil ca modelul "Homo oeconomicus" să nu aducă un plus de informație nouă la modul nostru de înțelegere a economiei. Comparațiile dintre economie și sociologie au avut ca rezultat un termen corespunzător "Homo sociologicus", pentru a
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
logicii, deoarece, așa cum afirmă Șatov în "Demonii", « niciodată rațiunea n-a fost în măsură să definească binele și răul, sau numai să separe binele de rău. ». Adept al unui iraționalism aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock. La începutul anilor 1970, muzica rock psihedelic își schimbă treptat orientarea, fiind construită în jurul unui public tot mai specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” și iraționalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experiențele psihedelice - de unde și numele - provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înțeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
orice afecțiune a sufletului față de ele; de asemenea ca toată străduința să le fie să nu dea sufletului nici o închipuire materială; după ce a fost stinsă prin rațiune simțirea (percepția simțurilor), care la început a respins rațiunea (cuvântul) și a acceptat iraționalitatea plăcerii ca pe un șarpe lunecos (11). Căci cu dreptate a fost rânduită moartea împotriva simțirii ca să nu mai poată oferi diavolului intrare spre suflet. Iar simțirea aceasta, fiind una după, gen, se împarte în cinci specii, înduplecând prin percepția
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
ascultându-l și repetându-l. În contrast cu acesta, explicația rațională înlocuiește "imaginea evocatoare" a mitului cu "conceptul". În mituri, totul este posibil, totul se poate întâmpla, și totuși miturile de pretutindeni și din toate timpurile se aseamănă. Acest fapt înseamnă că iraționalitatea lor aparentă ascunde structuri logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui Claude Lévy-Strauss, aporiile logice ale dualității același-altul. Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit și care aderă necritic
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Prin ele, în loc de chipul dumnezeiesc și fericit, îndată după călcarea poruncii s-a făcut în om străvezie și vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Căci trebuia, după ce sa acoperit demnitatea rațiunii, ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraționalității (dobitociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind preaînțelept ca omul în felul acesta să vină la conștiința măreției sale de ființă rațională. Cu toate acestea, și afectele devin bune în cei ce se străduiesc, și anume
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
celui mai mic număr pozitiv "x" pentru care cos("x") = 0. Formulele de mai jos ilustrează alte definiții echivalente. π este un număr irațional, sau altfel spus, el nu poate fi scris ca raport (rație) de două numere întregi. Ipoteza iraționalității lui π este menționată încă de Muhammad ibn Mūsă al-Khwărizmī în secolul al IX-lea. Maimonides menționează în secolul al XII-lea că este sigur de iraționalitatea lui π . Însă demonstrația completă a fost realizată abia în 1768 de către Johann
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
el nu poate fi scris ca raport (rație) de două numere întregi. Ipoteza iraționalității lui π este menționată încă de Muhammad ibn Mūsă al-Khwărizmī în secolul al IX-lea. Maimonides menționează în secolul al XII-lea că este sigur de iraționalitatea lui π . Însă demonstrația completă a fost realizată abia în 1768 de către Johann Heinrich Lambert. În secolul al XX-lea s-au construit demonstrații ce nu necesită decât cunoștințe de calcul integral. Una dintre acestea i se datorează lui Ivan
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
da Vinci, pentru a găsi o asemenea universalitate, o asemenea genialitate."! Admiratorii săi arată consideră că Le Bon face parte de grupul de gânditori iconoclaști și elitiști, care, de la Friedrich Nietzsche la Emil Cioran, au încercat să arate nihilismul și iraționalitatea dogmelor epocii în care au trăit. Încă din primele sale lucrări, Le Bon a avertizat occidentul despre pericolele unei suprapopulări, a criticat ravagiile colonizării, cerând respectarea tradițiilor și culturilor indigene, susținea necesitatea unui control al fluxurilor de migrare a populațiilor
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]