2,305 matches
-
să privești un singur dans al lui Bando Tamasaburo, cel mai renumit dintre toți actorii specializați în onnagata, pentru a realiza că îți este, practic, imposibil să te sustragi forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rotundă și plată, care face să se întrevadă în centru, prin pojghița albă, miezul auriu al gălbenușului. Ați ghicit, poate, presimțitori fiind acum ai maniei metaforizante nipone, că oul simbolizează luna plină, despre care se spune că atinge o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul vechi). Tot din aceleași secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și regăsirea de sine prin trăirea odihnitoare, nemediată a celuilalt. De ce spun aceasta? Raporturile sociale sunt atât de îngreunate de codurile care reglează orice contact interuman, coduri preexistente deja în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu loțiune whitening și nu a auzit de no decât la școală. Ea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Gottfried Keller. Am simțit aceeași emoție când, pentru prima dată, mă scufundasem cu aparatul de respirat cu oxigen sub apă, în fața insulei Île des Pins din Pacific, pentru o lungă plimbare pe fundul mării, înconjurat de o lumină verde albastră ireală, când înnotam sub reciful de corali, înconjurat de pești și de alte animale cu forme bizare. Știu că mulți pot uita de timp doar făcând snorkeling în apropierea unei stânci. Dar, în ciuda întregii bucurii a contactului cu natura, fără exagerări
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în criza actuală, căutând cu maximă intensitate să înțeleagă lumea și sensul existenței lor. Totuși, nu vreau să continui să vorbesc despre cazurile negative, care ne asupresc și ne destabilizează. Mă interesează să meditez în liniște, fără să înscenez drame ireale, asupra diferitelor posibilități fundamentale pe care astăzi individul le are sau le folosește pentru a da sau reda un sens vieții. Poate sub pasiunile și acțiunile, activitățile sau întâmplările existenței noastre, vom descoperi un context mult mai profund. Lucrez pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
presupune unele consecințe: să-mi conștientizez responsabilitatea față de ceilalți și de mediu, să mă dedic obligațiilor mele lumești cu intensă seriozitate, maximă speranță și realism. Dar presimt deja o obiecție: povestirile miracolelor Bibliei sunt o permanentă piatră de scandal, complet ireale și inacceptabile pentru un om de știință? Mai putem crede în miracole azi? Nu sunt om de știință. Totuși consider că ultimele descoperiri ale microbiologiei sunt în aceeași măsură convingătoare ca cele din astrofizică. Oricât de detaliat ar fi explicată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
politic și social, se manifestă uimitor de repede strivind, cu putere, prejudecățile-nvechite și răsturnând, chiar în propria casă, idolul la care se închinase până atunci. Teorii, ce erau considerate axiome, se deteră sfios la o parte, imposibilul devenea posibil; irealul își găsea conceptul în realitate. O armată-ntreagă de iluminați se puse-n serviciul acestei revoluții științifice, având ca punct de reper numai și numai căutarea sinceră a adevărului suprem, pe alte căi însă decât ale contingențelor de până atunci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și niciodată conștiința conștiinței noastre asupra lumii. Filozofiei îi revine sarcina de a scoate în evidență această activitate neobosită a conștiinței care percepe lumea, care concepe idealitățile și abstracțiunile științei, care închipuie, care își amintește etc., producând astfel toate reprezentările ireale care însoțesc mereu cursul vieții noastre reale. Este adevărat că unii savanți nu au ezitat să pună sub semnul întrebării însăși existența acestei conștiințe pe care filozofia clasică o așeza în centrul științei, ca al oricărei cunoașteri în general, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai intime, nu se expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființă: mai curând senzația este, în ecloziunea ek-stazei, aruncată în afara sa, dispusă și dispersată ca "senzație reprezentativă" și ca humus al acestei lumi care este lumea vieții totuși în așa fel încât această senzație reprezentativă nu este niciodată decât reprezentarea ireală a senzației reale ce-și află realitatea în autosenzația sa, nu în conștiința lumii, ci în viață. Este ceea ce a arătat deja succinta noastră analiză asupra operei de artă. Cei care, urmând indicațiile geniale ale lui Husserl, o reduc la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se afectează numai în sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se referă la ea într-un fel oarecare se constituie printr-un împrumut, este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea într-un fel oarecare se constituie printr-un împrumut, este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic propriu, rămânând acolo unde rămâne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este decât un termen abstract; nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a vedea, de a auzi și de a atinge, care definesc ființa subiectivă a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
absolute și esența sa considerate, e-adevărat, potrivit existenței lor originare, așa cum se trăiesc și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ne face să vedem construcția însă pentru a-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a produs cutare obiect". Această reprezentare este munca obiectivă care, în calitate de reprezentare a muncii vii reale care a produs în mod real obiectul, măsoară valoarea acestuia. Pentru a face posibile schimbul și distribuirea, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aproximativă, de supusă hazardului, de convențională și de contingentă ca și determinarea calitativă. De fapt, nu munca vie și reală este cea pe care o măsurăm, a cărei expresie ideală riguroasă o producem; este vorba doar despre dublul său reprezentativ ireal, adică munca obiectivă. Nici măcar aceasta, la drept vorbind, ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei politice: deoarece în Corpropriația originară a naturii ce se actualizează într-un praxis colectiv fiecare viață are nevoie, pentru a pune stăpânire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și o captivează: imaginea televizată. În fiece clipă înseamnă acum că în timpul lumii ceea ce se arată aici și, potrivit legii acestui timp, dispare tot imediat trebuie să fie de asemenea înlocuit în orice moment de altceva, la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la capăt și că afectul nu este niciodată descărcat de sine înseamnă: plictisul subzistă tot atâta vreme cât imaginea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de prin cine știe ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise și ea de bust... Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]