1,182 matches
-
popoarelor și a limbilor în totalitatea spațiului latinizat. Deschiderea și accentul pus pe circulația latinei vulgare au trezit, în măsura în care lectura maghiară 1-ar recupera în sensul unei origini sud-balcanice a românilor, un interes asupra tezei influenței directe a substratului dac, ireductibil în formarea limbii. Această ipoteză de lucru, calificată drept autohtonism și susținută printr-o viziune a etnogenezei românilor, vine în opoziție cu școala așa-zisă de lingvistică balcanică, reprezentată de lucrarea lui Sandfeld, Lingvistica balcanică, probleme și rezultate (1930), care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
român... Această separare, această cvasi-nonarticulare între două perspective una globalizantă, care subliniază mizele externe ale participanților locali, alta redusă la un gest comunitar enunțat ca epopee specifică nu sînt nici forțate, nici caricaturale. Pentru a depăși această falie și pentru ca ireductibilul specificului local să întîlnească curente și linii de forță balcanice și europene, este important să ținem seama că nașterea României moderne ca națiune se împlinește într-o istorie de descompunere imperială, aceea a Imperiului otoman, și de afirmare a două
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
raliat și unii istorici. Am putea cita ca exemplu chiar pe T. G. Djuvara, care atribuia urii rolul principal în elaborarea numeroaselor proiecte de soluționare a crizei orientale prin împărțirea Imperiului Otoman, iar izvorul urii el îl descoperea în antagonismul ireductibil dintre religia creștină și cea musulmană. Cei care consideră că deosebirile confesionale, de religie, constituie esența chestiunii orientale plasează începuturile ei în Evul Mediu timpuriu, în epoca despărțirii bisericii de Apus de cea de Răsărit, conferind astfel implantării otomanilor în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bine cunoscute, nu și-a atins țelurile. Misiunea Austriei în Orient, așa cum fusese ea formulată de Stein, n-a putut fi înfăptuită, căci, pe de o parte, realizarea ei depășea posibilitățile materiale ale Imperiului Habsburgic, măcinat în interior de contradicții ireductibile, cu finanțele zdruncinate, slăbit de eșecurile grave în relațiile internaționale și de războaiele pierdute, iar pe de altă parte, ea n-a putut fi îndeplinită din cauza opoziției puterilor rivale în Principate, Franța mai ales, din cauza indiferenței, suspiciunii și a opoziției
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
problemele interne, dorea să-și călească armata și s-o ridice la nivelul gărzii. Apoi, țarul dobândise greșita convingere că Napoleon al III-lea nu va încheia niciodată o alianță cu dușmanii unchiului său și că contradicțiile coloniale franco-engleze erau ireductibile. A treia greșeală, și cea mai mare, a fost cea relativă la Austria, Țarul se socotea salvatorul Imperiului Habsburgic și aștepta din partea sa o recunoștință neîngrădită de nici un fel de calcule proprii. Dealtminteri, Nicolae I se obișnuise să vorbească și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că putem afirma un lucru și contrariul său, ceea ce, prin anihilare reciprocă, ar distruge orice posibilitate de predicție și, deci, orice posibilitate de abordare științifică a lumii. Este vorba mai degrabă de a recunoaște că, într-o lume de interconexiuni ireductibile (precum lumea cuantică), a face o experiență sau a da o interpretare rezultatelor experimentale se reduce inevitabil la o decupare a realului care afectează realul însuși. Entitatea reală poate astfel să dezvăluie aspecte contradictorii care sunt de neînțeles, absurde chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sutele de particule cunoscute sunt la fel de fundamentale unele ca și celelalte. Lumea microscopică și lumea psihică sunt două manifestări diferite ale unui același dinamism tridialectic. Isomorfismul lor, similar celui studiat de Pauli și de Jung, este asigurat prin prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Ludovic de Gaigneron ajungea la o concluzie apropiată: "... reiese că esențialul Subiectului, ca și cel al Obiectului, trebuie să subziste într-o sferă sintetică în care se conciliază afirmația și negația unui spectacol din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
științifică, micile sfere se diminuează atît în volum, cît și în suprafață, raportul între volum și suprafață tinzînd, odată cu scurgerea timpului, spre zero. Există deci, și aici, o progresie în timpul cunoașterii științifice. Dar necunoscutul este incontinuu prezent, de o manieră ireductibilă: el se manifestă prin puncte care vor fi prezente, orice am face, în sfera cunoscutului. Și nu am putea defini sacrul ca fiind tocmai tot ceea ce este ireductibil în raport cu operațiile mentale? Totul se petrece, în modelul pe care îl propunem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
progresie în timpul cunoașterii științifice. Dar necunoscutul este incontinuu prezent, de o manieră ireductibilă: el se manifestă prin puncte care vor fi prezente, orice am face, în sfera cunoscutului. Și nu am putea defini sacrul ca fiind tocmai tot ceea ce este ireductibil în raport cu operațiile mentale? Totul se petrece, în modelul pe care îl propunem, ca și cum nu ar exista o opoziție, ci o cooperare permanentă între rațional și irațional, care se manifestă ca doi poli contradictorii ai unei aceleiași Realități, care îi transcende
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
frază a Principiului antagonismului și a logicii energiei era suficientă pentru a îndepărta de lectura cărții lui Lupasco orice filosof sau logician normal constituit: "... ce se întîmplă dacă respingem caracterul de absolut al principiului non-contradicției, dacă introducem contradicția, o contradicție ireductibilă, în structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?". Această frază condensează și astăzi confuzia majoră privitoare la opera lupasciană: logica lui Lupasco ar viola principiul non-contradicției. Filosofia lui Lupasco ar fi deci marcată de pecetea insignifianței și clasată, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate implica o "non-actualizare non-potențializare contradictorie"?4 De altfel, care ar putea fi sensul expresiei "non-actualizare non-potențializare"? Un capitol extrem de interesant este Contradicția ireductibilă și noncontradicția relativă 5. Lupasco introduce aici chiar contra-dicția și noncontradicția ca termeni logici. Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care introduc indicii A și P, sunt asociate cu potențializarea contradicției. În acest sens, contradicția este ireductibilă, căci actualizarea ei este asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea nivelurilor de realitate și a incompletudinii lor6
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dacă Lupasco este de acord cu Ferdinand Gonseth în privința imposibilității unei judecăți științifice absolute, el se îndepărtează de Gonseth în planul înțelegerii acestei imposibilități 8. Pentru Lupasco, o judecată științifică este intrinsec legată de o judecată științifică antagonistă. Această contra-dicție ireductibilă, legată de subiectul însuși, reprezintă motorul progresului științific. Pro-gresul științific care s-ar produce printr-o apropiere continuă de legi absolute și imuabile este, pentru Lupasco, o simplă iluzie, tenace dar fără nici un fundament. Legile însele trebuie să se supună
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de subiectul însuși, reprezintă motorul progresului științific. Pro-gresul științific care s-ar produce printr-o apropiere continuă de legi absolute și imuabile este, pentru Lupasco, o simplă iluzie, tenace dar fără nici un fundament. Legile însele trebuie să se supună contradicției ireductibile. "Istoria științei descurajează, de altfel, fără menajamente orice credință într-un adevăr absolut, în vreo lege eternă"9. Această afirmație a lui Lupasco ar merita să fie îndelung meditată astăzi cînd, în contextul afacerii Sokal, vedem reapărînd demonii "adevărului absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică"". Terminologia este semnificativă aici. Într-adevăr, pentru Lupasco trebuie să existe isomorfism (și nu identitate) între lumea microfizică și lumea psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei materii este deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de realitate cu opușii A și non-A, nu poate realiza concilierea lor. Ni s-ar putea reproșa că nu facem astfel decît să deplasăm problema. Dacă tolerăm existența unei infinități de aspecte pentru a descrie o lume de interconexiuni ireductibile, ajungem fatalmente la dizolvarea realului într-o multitudine niciodată accesibilă în ansamblul său. Tocmai aici se află meritul istoric al lui Lupasco: a știut să recunoască faptul că infinita multiplicitate a realului poate fi restructurată, derivată plecînd de la doar trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
printr-un sentiment, cel al prezenței lui Nous, ceea ce leagă ființele și lucrurile și, prin urmare, induce în străfundurile ființei umane respectul absolut al alterităților unite de viața comună pe unul și același Pămînt. Sacrul, ca experiență a unui real ireductibil, este efectiv elementul esențial în structura conștiinței și nu doar un simplu stadiu în istoria conștiinței. Realitatea cuprinde și subiectul, și obiectul, și terțul ascuns, care sunt trei fațete ale uneia și aceleaiași Realități. Fără una din aceste trei fațete
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un cadru axiomatic bine definit. Logica lui Lupasco este compatibilă, dacă introducem noțiunea de niveluri de realitate, cu existența unui "al treilea termen" despre care vorbea Fondane, un terț tainic inclus între subiect și obiect, care este paznicul misterului nostru ireductibil, singur fundament posibil al toleranței și demnității umane. Fără acest terț ascuns totul este cenușă. Poate că acesta e terțul pe care îl căuta Fondane, la frontiera dintre poezie, mistică și filosofie. Terțul ascuns este celălalt nume al afectivității. În
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Subiect, ci și între diferitele niveluri de realitate a Subiectului și între diferitele niveluri de realitate a Obiectului. Discontinuitatea între diferitele niveluri este compensată prin continuitatea informației purtate de Terțul Ascuns. Lumea este în același timp cognoscibilă și incognoscibilă. Misterul ireductibil al lumii coexistă cu minunile descoperite de rațiune. Ne-cunoscutul pătrunde fiecare por al cunoscutului, dar fără cunoscut, necunoscutul ar fi doar un cuvînt gol. Sursă a Realității, Terțul Ascuns se alimentează din această Realitate, într-o respirație cosmică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sursă naturală de putere. Prin urmare nu putem deduce autoritatea legii dintr-o sursă naturală de putere, dar nici dintr-un contract pentru că atunci trebuie să explicăm de unde provine această autoritate. Realiștii cred că noțiunile de normativitate sau autoritate sunt ireductibile și că încercarea de a le explica este o greșeală. Potrivit concepției realiste, obligația există pur și simplu, este parte a naturii lucrurilor. Noi trebuie să presupunem că anumite acțiuni sunt obligatorii prin ele însele 129. Unele acțiuni sunt drepte
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
însele 129. Unele acțiuni sunt drepte în mod intrinsec. Iar dacă acest lucru este adevărat, atunci nu are rost să întrebăm de ce suntem obligați să le facem. Prichard în eseul lui Se bazează filosofia morală pe o greșeală? susține caracterul ireductibil al normativității 130. El crede că nu are niciun sens să întrebăm de ce ar trebui să fim morali. La această întrebare s-a răspuns în istoria filosofiei morale într-una din următoarele variante: fie pentru că acest lucru este în avantajul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și problemele religioase seamănă cu intrigile sau ciondănelile dintre „băieții” de cartier! Una dintre metodele cele mai perfide de a ataca sau a distruge ceva este Încercarea de a banaliza, de a echivala niște planuri care, prin esența lor, sunt ireductibile. În al doilea rând, se exploatează o anumită predispoziție contestatoare sau o sete de mister ce persistă până și În cazul spiritelor celor mai Împlinite. De bună seamă că firile ce doresc noul și sfărmarea marilor mituri Își vor fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și o cât mai riguroasă formulare a soluțiilor. A fost clară dorința părților de a ajunge la înțelegerile respective într-un mod echilibrat. Abilitatea negociatorilor s-a concretizat în special în faptul că, deși în fond existau discrepanțe evidente și ireductibile, ei au reușit să le ocolească, reținând ceea ce se putea accepta. 4. Am redat, în minutele întocmite, discuțiile, spre a se vedea cât de complicate erau problemele pentru care urma să se găsească soluții acceptabile. Revenirile, reformulările de declarații și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din Academia Domnească de la Iași e, previzibil, catehismul sau Gramatica teologhicească, redând (după o versiune în latină) Teologia (Bogoslovia) arhiepiscopului Platon Levșin, mitropolit al Moscovei, ilustru clasicist, o personalitate carismatică a lumii culturale ortodoxe, dar și, nu mai puțin adevărat, ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni, admiratori mărturisiți ai „adâncului Montesquieu”, mai toleranți și receptivi în fața unor „bune” modele apusene
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]