663 matches
-
scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar cât de revelatoare, cât de stringente: "Umblu pe străzi. Plouă mărunt și Parisul e înfrigurat de secrete, de apeluri pentru ceea ce nu mai poate fi. Mi-ar veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
forme din cele mai atroce: beție, droguri, violuri, tâlhărie, corupție, crimă etc.), am descoperit, pe lângă talent prozastic, virtuți destul de rare în literatura autohtonă de ultimă oră: suflu, anvergură epică, suplețe și mobilitate a structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia în piept, peste umăr sau peste mână... Deocamdată, îl prezint cititorilor României literare cu două schițe. Antologice. Radu Aldulescu No man's land Faianță
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
chiar portretul artistului la tinerețe, atât de expansiv în ceasurile lui de comunicare, atât de închis la orice încercare de luare în posesiune. Mi te amintesc, în acei puțini ani dintre terminarea războiului și intrarea în pata comunismului, între boema irepresibilă a lui Dimitrie Stelaru și goliardeștile inițiative ale lui Constant Tonegaru, în ghirlanda de tinere fete în floare sau de mai împlinite muze cu zestrea vieții constituită. Erai tânăr laureat al celui mai râvnit/prestigios premiu literar al țării - cel
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
înmormântare în familie, sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
istoricului și criticului literar; cei doi tineri critici care îi recomandă cartea, în calde și pertinente prezentări pe coperta a patra, vorbesc, pe bună dreptate, despre "filigranul prețios al frazei" (Bogdan Crețu), ori despre un "excepțional talent portretistic" și "înclinația irepresibilă pentru evocare: autorul pune în scenă un spectacol fascinant, în care criticul devine actor și intră în dialog nu doar cu personajele operelor interpretate, ci și cu sine" (Antonio Patraș). în adevăr, ocupîndu-se, de pildă, de memorialiști, Florin Faifer este
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
ajunge la limita percepută de Kafka ) în cele din urmă n-a mai contatat. Acțiunea patriotică" dirijată din umbră de contele Leinsdorf, al cărei secretar detașat și impasibil va deveni ,omul fără însușiri", asimilat cu ,un secretar al diavolului, tentat irepresibil să interogheze și să contemple (pasiv) un proiect inutil și sortit de la început eșecului", totul mi-a apărut într-o altă lumină și am sfîrșit prin a încerca să percep cît mai mult din nuanțele care trec la nesfîrșit din
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
are, dar se străduia să se poarte de parcă nu ar fi avut-o. Avea alternanțe imprevizibile de dispoziție, acum înseninată de un gînd ce-i mărea luciul irișilor, acum atinsă de umbra trecătoare a unei tristeți grave, asemeni unei melancolii irepresibile ce îi tulbura privirea și îi sporea farmecul greu, un farmec de făptură obișnuită să primească toate avansurile tuturor bărbaților de pe lume. Grația ei, ca a tuturor femeilor de rasă, era înnăscută. Se vedea că nu făcuse nici un efort apre
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ale sportivilor. Și nici chiar - adăugăm referitor la strădaniile recente ale echipei MNAC - producțiile oricât de inspirate ale unor tineri artiști aflați la început de carieră. În mintea occidentalului care parcurge cu privirea atari mărturii de creativitate românească se înfiripă irepresibil întrebarea: "O.K., what else?" O cultură lipsită de elite, sau care le dosește se condamnă la a deveni corp străin în Europa. Pe la jumătatea veacului, aplaudaci din România, cum îi numește ironic Aurel Vlad în instalația din expoziție, se
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator lucid se autoanalizează, în convorbiri, cu o bună doză de obiectivare; în ciuda tendinței irepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu numai aceste dezvăluiri de atelier de creație fac farmecul convorbirilor cu George Bălăiță
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
abia perceptibil prin găoacea seminței și mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a așezat umilă, asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
de viziunea artistică și chiar de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar acest lucru nu se
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
anume pe aceea care privește lupta materiei cu propria sa fatalitate, cu inerțiile și cu masa ei ponderală. Cuplul Denisei Curte, un cuplu fundamental și axiomatic prin însăși nondiscursivitatea lui, trăiește cu deplinătate propria lui stare, dar aspiră surd și irepresibil să reînalțe cubul în coloană. Să reconcilieze Pămîntul cu Cerul.
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub săgețile aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite pe minciună și vicleșug. Privind la ei, semi-realizații noștri simt dorința irepresibilă să se apuce de furat; * Pentru că în preajmă sunt prea mulți oameni nejutorați și fără perspective - adică nemulțumiții cu îndreptățiri reale -, cu care se simt moralmente datori să fie solidari; * Pentru că, deși puțintel mai întremați, rămân totuși sărăntocii Europei. Fapt
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
unei strălucite genealogii în această privință. Astăzi, cănd aflăm o diversitate de opinii "despre" - mai mult sau mai putin sistematizate, într-o succesiune uneori năucitoare - și când foarte frecvent autorii sunt împovărați cu intenții care nu le aparțin, dintr-o irepresibila tentație, a comentatorilor înșiși, de a fi mai autori decât autorul, o doză de modestie, una de metodă și o alta de limpezime în genul înaintașilor ar reprezenta, cred, o alternativă înviorătoare. Iată, de pildă, o posibilă prima notița după
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
la construcțiile simbolice, el își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate prin fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
mai pure percepții a modelului este, în fond, problema esențială a picturii lui Ilie Boca. în mod surprinzător, arta lui se naște la intersecția unei ingenue dorințe de posesiune, a unei aspirații edenice către spectacolul pur al lumii, cu vocația irepresibilă și insidioasă a cercetătorului neliniștit și mereu însetat de miracolul camuflat sub aparențele amăgitoare ale obiectelor. Memoria demiurgică și spaima de vid Dacă peisajele italiene, oricît ar fi ele de puternic personalizate și de riguros controlate ca mesaj afectiv, rămîn
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
control total. Volumul profesorului Ruelle e încercarea de a pune în concepte o stupefacție: neputința de a explica de ce lumea, cînd e lăsată în voia ei, merge spre coruperea ordinii. E ca și cum un scenariu apocaliptic împinge lucrurile spre o descompunere irepresibilă: structurile se alterează, firele de telefon se încîlcesc, oamenii se scofîlcesc, fundațiile se tasează, farfuriile se sparg, circulația rutieră se sufocă în dopuri, stîncile se erodează, războaiele izbucnesc, atomii se dezintegrează. Unde e sensul în toate acestea? Sau, cu o
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
Constantin Țoiu Avenue Foch, nr. 89, pipi irepresibil, după îndelungi căutări în acest cartier de lux, paralel cu bulevardul Câmpiilor Elizee, neavând încotro... Colț cu rue Paul Valery. Amuzant de... sacrilegiu. Loc discret: între doi arbori falnici, multicentenari, înfrățiți, printre care, departe, la vale, pe o peluză tunsă
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]