661 matches
-
poemelor după sumar, ne aflăm într-un univers depresiv, al suferinței și neîmplinirii care, iarăși, nu este totdeauna definitoriu. Numai perspectiva totală a volumului elucidează universul divers de trăiri și atitudini, amestecul de bucurie și tristețe, jubilația vieții și apăsarea irepresibilă a morții. Totuși centrul semnificant rămâne întotdeauna erotica, poezia de dragoste, subliniind diverse stări sufletești, asociate simbolic cu succesiunea anotimpurilor și cu multe elemente de pastel optimist alecsandrian. Desigur gama sentimentelor nu este nouă și nici versurile nu sunt exprimări
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
lumea ceva mai târziu, „garniseau din belșug” magazia de muniții a regimentul de soldați cantonat în apropierea bisericii, în fostele case vechi ale familiei boierului Baștea... Se înțelege că joaca s-a stricat, am fugit cu toții cuprinși de o teamă irepresibilă și exact în partea opusă locului incendiului, către casele noastre, pentru a ne încărca „rezerva de curaj” golită până la ultimul strop în doar câtevea secunde... Clopotele bisericii vecine ale parohiei Rucăr-Joseni și cele ale bisericii lui Smerna din partea de nord
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
n-a scăpat celor doi: de la mecanismul special și extrem de profesionalizat al devenirii omului politic, destinat să ajungă sus de tot, și pînă la cele mai neînsemnate (neînsemnate?) amănunte privind viața omului politic, viață, se înțelege, marcată doar de țintirea irepresibilă a puterii. Totul începe cu o instrucție specifică, într-un institut de învățămînt, menit să profesionalizeze la maximum pe cel ce vrea și începe să urce scara. Pare oarecum amuzant să aflăm că mai toți președinții Franței postbelice, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că înțelege, și iară și iarăși tablourile. O casă cu tablouri. Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu mai suport. Să-ntreb cine-i autorul. Poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Nicolina, să mă țină minte, tu-le... Sau: azi, îl sărbătorim pe tov prim, taie-mi firele din nări, din urechi... de-acolo, de-acasă, a prins meseria frizerița mea, această Mahalia, agendă infatigabilă a vremurilor cînd, ehei... Nostalgii irepresibile, dar... dar... în surdină, doar pentru urechile-mi pregătite s-asculte, acuș, la Filarmonică, un Grieg din altă lume. Îi și spun, înainte de a mă așeza: azi, te rog, o mască pentru Grieg. Pentru cine? întreabă Mahalia, prima de la ușă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi fost Gauguin. Moment meditativ: e aceasta condiția specială a geniului, de a nu ține cont de conveniențe, dimpotrivă, a le vexa pe cît posibil, dintr-un impuls aparent insurgent, dar, în definitiv, exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întremătoare ar fi conștientizarea de sine a acestui imens segment demografic pentru viitorul societății noastre încă atît de traumatizate! M-a speriat însă gîndul nocturn că energia aceasta vulcanică, ce străbătea arterele orașului, ar putea fi auto-canalizată doar spre exacerbarea irepresibilelor plăceri ale juneții. Lăsînd deciderea sorții noastre generale doar în seama nostalgicilor de la ferestre. 6 aprilie Cu venerabilul profesor mă văd, invarabil, vineri seara, la concertul Filarmonicii, iar a doua zi... vai, vai, vai, la stadion. Și la meciul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri stradale, cu mașini înzorzonate și urlătoare, plecate în trombă de la Starea Civilă și vînzolind orașul, ce sînt decît irepresibilele ambiții ale nuntașilor de a profita o dată-n viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o lună, Nicolae Turtureanu își mai și intitula însemnarea (măgulitoarea însemnare) despre mine cu titlul rubricii mele părăsite, Ultima tușă, cei care mă "iubeau" au crezut că și dădusem ortul popii. Iată, îi dezamăgesc. Poate și prin mărturisirea că am irepresibila dorință de a debuta. Închipuiți-vă ce furoare pe capul unei inimi de vîrsta a treia (care se crede, mă rog, de vîrsta a doua) a debuta într-un ziar nou, cum e Ziarul de Iași. (De altfel, vechi de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mim al realului. Ei bine, ce-și vor fi spunînd unul altuia cei doi binecunoscuți de mine acum două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui Negoițescu, mărturisită dezinvolt atît de tîrziu, m-a indispus ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care știu ce reprezintă. Și-l iubesc. Ei, aici e delicata situație. Omul acesta, născut pe pămînt românesc, implicat, dinastic, în soarta României, se simte, omenește, atras de ființa atît de profund pitorescă a țării natale. Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul părînd însă, vai, doar o tristă exhibare publicitară. La Saché, micul castel ce l-a protejat pe Balzac să-și scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii, de o suplețe antagonică masivității trupului, pana de pe masa de scris, perna de pe fotoliul mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat de Rodin ca soclu al unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre ale artei românești moderne, pînă la galeria dinspre Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărările cântând pe sama proprie”. N. Iorga. Viața și opera, ediție îngrijită de N. Grigoraș și Gh. Buzatu, Editura Junimea, Iași, 1971, pp. 63-80. III.4. ANDREI OȚETEA - CU UN OCHI REDESCHIS ÎNSPRE IAȘI Confesiunile, minate adeseori de un subiectivism irepresibil, îmbinate cu un dozaj mai mult sau mai puțin controlat al judecăților de valoare, constituie o rețetă verificată, relativ facilă și agreată. Deși „rețeta” nu dă întotdeauna rezultate optime, în cazul aplicării ei la un om de știință cu recunoscută
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pietatea, trăirea frumosului, creația, remedii care, toate, rând pe rând, par a-l fi decepționat. Astfel, mișcarea socialistă, îmbrățișată o vreme pentru idealul ei umanitarist, i se dezvăluie contradictorie, inconsistentă (Povestea unui mușuroi). Nici sentimentul acut al vocației, nici voința irepresibilă de artă nu-l scutesc de îndoială. Conștient de talentul său nativ, dar și de un anume deficit de forță creatoare, și-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca poeta artifex. Văzând creația ca o aventură personală
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
deja un nume de prim-plan cel puțin în lumea „scandalurilor” boemei literare de la Mogoșoaia și de la Casa Scriitorilor din București. Prietenia cu Marin Preda, frecventarea elitei conducătoare a breslei, permanenta atitudine de frondă juvenilă a „noului Rimbaud român”, farmecul irepresibil al omului, jovialitatea ghidușă, corozivă și cinică în același timp l-au propulsat în centrul atenției scriitoricești, al criticii literare, dar și al vigilenței conducerii superioare de partid. Omul „plesnea” de talent și tinerețe, iar anii exploziei în poezie a
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
a omului la creația divină: în om există Dumnezeu și acesta lucrează prin brațul omenesc. Chipul divin, întipărit în toată făptura, și necesitatea de a-i semăna călăuzesc pe artist. Altfel spus, artistul, mai exact geniul, e animat de o irepresibilă „nostalgie a paradisului”, căreia i se datorează atât putința de a concepe frumosul, cât și energia realizării lui. În acest mod, geniul și sfântul se situează în același plan, funcțiile lor fiind aceleași. Interpretarea textelor doctrinare merge mână în mână
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
e invocată „lapona Enigel”, dar tonul și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare. Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) și Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru cei mici
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
perioada postcomunistă cadru didactic la Universitatea din Brașov, publică un manual de teorie literară: Introducere în teoria literaturii (1997). „Substanța scrisului - susține C. răspunzând unei anchete - este lipsită de valoare dacă nu s-a constituit în tine, într-o formă irepresibilă. Dacă scriitorul este un simptom social și dacă eu sunt într-adevăr un scriitor, atunci cărțile mele au o adresă precisă.” Pentru ca, în același interviu, într-un puseu de pesimism, să conchidă: „Singurul meu cititor sunt eu însumi.” SCRIERI: Acte
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
motivația naratorului de a nara. În cazul unui narator întrupat, aceasta este existențială; e direct legată de experiențele sale concrete, de bucuriile și supărările trăite de el, de stările și nevoile sale. Actul narativ poate astfel să aibă o natură irepresibilă, inevitabilă, crucială, cum se întîmplă în cazul naratorului la persoana întîi din romanul De veghe în lanul de secară. Motivația de a nara poate, de asemenea, să se înrădăcineze în nevoia unei viziuni de ansamblu cu rol structurant, în căutarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe alte produse pe care să le exporte. Au preferat să devină preponderent consumatori. În felul acesta, ei au plătit aparatul de producție al altor țări. Declinul începe cu această opțiune sau acomodare tăcută la o realitate în evoluție. Voluptatea irepresibilă a consumului a modificat comportamentul tradițional al americanului obișnuit. Faima americanului era cea a unui om foarte chivernisit, obișnuit să drămuiască dolarul, pentru că știa valoarea lui. Cum putem explica faptul că a dispărut această calitate, că în ultimii zece ani
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]