2,421 matches
-
orașului putând fi prezentă. Din nou, nu se ținu cont de părerea ei. Alexina contactă o trupă oarecare din oraș, să cânte în pauzele prezentărilor. Când le ascultă repertoriul, Luana se îngrozi de interpretarea lipsită de profesionalism. Începuse s-o irite faptul că nu e plătită, că nu era luat în seamă nici unul din sfaturile ei. Pierduse timp și investise sentimente pentru nimic. Se întreba ce căuta ea, de fapt, în toată această vânzoleală. Presimțind jalnicul deznodământ, cu două zile înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului strâmb, pielea rozulie, atât de nefirească pe fundalul peisajului verde-Închis, dar mai cu seamă bombănitul lui, niște vorbe nedeslușite Într-o limbă nedeslușită, rostite cu jumătate de gură fără măcar să-și dea seama ce face
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niciodată. În vreme ce Din vorbea, Adam și-a dat seama că amețeala pe care o resimțea era de fapt o ușurare. Firește, se simțea ușurat că poate să vorbească despre Johan fără să se simtă stânjenit, vinovat sau pierdut. Era totodată iritat de faptul că Din, o persoană cunoscută cu cinci minute mai Înainte, putea să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu se dumirise dacă Din Îi era sau nu pe plac. — și ce știi despre fratele tău? Nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca o frunză-n vânt. S-a terminat cu mine, Își spusese. De parcă n-ar mai fi avut nici o scăpare, iar totul ar fi fost provocat de Întâmplări față de care ea n-ar fi avut nici o putere. Toate acestea o iritaseră Într-atât pe Margaret, Încât se grăbise să ajungă la sfârșitul cărții fără să-i fi dat prea multă atenție. Așa că i s-a părut caraghios că Își amintea de ea tocmai atunci, când se afla prinsă În mijlocul unei dezlănțuiri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că am fi nepoliticoși, a spus ea Înclinându-se ușor, nu facem decât să apelăm la bunătatea dumneavoastră ca să ne dați o mână de ajutor. O viață Întreagă petrecută În Asia o Învățase să cedeze ca să obțină ce vrea. Insistența irită, iritarea duce la refuz, iar În Asia refuzul e definitiv, pentru că cedarea ulterioară e În dauna auto rității, iar asta e umilitor. Prin urmare, nu Încerci niciodată să te impui fățiș, nu insiști, sugerezi. Ții seamă de gesturile interlocutorului. Zâmbești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fusese lipsit de cărți și de mașină de scris, adică de tot ce putea fi mai de preț pentru el, cheia viitorului lui. — Nu, a răspuns fata, tot cu ochii mijiți de prea multă lumină și clipind Întruna, nu atât iritată de praf, și-a zis Margaret, cât nemulțumită de somația de a răspunde. Deocamdată e mai de grabă suspendat, câtă vreme sunt luate În considerație dovezile care-l acuză. Firește, noi, În consiliu, o să fim pentru eliminarea lui rapidă. Cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gând, a zis Mick râzând. Categoric nu! Vin cu tine! — Nu pricepi nimic. N-au să-i facă nici un rău unei femei singure și fără armă. De cum apare un macho alb, raportul de forțe se schimbă cu totul. Eu Îi irit, ceea e chiar scopul exercițiului, dar nu-i sperii. Toată chestia depinde de felul În care un asiatic vede o europeancă și de felul În care bărbații comunică cu alți bărbați. Nu fiți așa de sceptici! Aveți Încredere! Eu sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot așa, vindicativ, găsind o mie și unu de vinovați, că acela face așa, că acela drege așa, că celălalt nu-și justifică funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe, este Evelina, pare-se că ai cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște meditații de suflet. Se pare că-i mult mai șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai mult pofta de plâns a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pur și simplu, dacă era mai slab de înger, trebuia să renunțe la ideea că ceea ce susținuse ar putea fi întemeiat, sau să accepte că pot exista două opinii la fel de valabile, chiar dacă se contrazic una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu receptase cu plăcere datele informaționale, seci, în miezul cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
autentică, își sprijinea ceafa de marginea fotoliului, ce mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică, că te irită simpla lui apropiere și trebuie să vă separați, altfel te temi că ai să faci vreun act necugetat, mă rog vei spune că starea asta s-a născut gradat din pricina purtării soțului tău, a absențelor nejustificate, a felului său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercați să fiți din nou împreună. Cum este acum modern să se spună? Mai acordați-vă o șansă. Știi maman că așa ceva nu se mai poate, se auzi vocea lui Ovidiu, fermă. Ședea cu spatele la ele, privea pe fereastră nerăbdător, îl irita plăcerea Sidoniei de a scălda situația când așa, când așa, după bunul ei plac, voind să lase o portiță deschisă și Carminei față de care se simțea ca naiba! Toate astea le-ai mai spus de o mie de ori, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de tăcere erau neverosimile. E drept, plecarea lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg. Un om extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța de cafea la buze. Să fi sosit clipa aceea delicată când totul se vede printr-o lentilă subțire de gheață? N-ar fi fost o noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant. Plecarea lui Cain Îl Întrista Îndeajuns pentru a evita orice dispută pe această temă. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice, Își zise el. Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
familie sau la spital. Ai fost întotdeauna liber s-o faci. Spuse toate acestea pe-un ton plăcut, de sfat imparțial, dar nu era greu să simți undele radioactive din încăpere. Gulerul tricoului mi se freca de gât și-l irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de ușurința cu care Randle acceptase termenii trasați de Primul Eric Sanderson, dorința lui de izolare completă, doar pentru a-și păstra dreptul exclusiv asupra descoperirii neobișnuitelor lucruri care se petreceau în capul lui. Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc". Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei subiecte scriitorilor, ca să nu mai umble cu... artisticării". "Indicațiile de Partid" deveneau, treptat, dacă nu "convingeri comuniste" ca la Pasăre, autocenzură. Tot Herr Professor (și nu numai el) îmi vorbea despre "referatele de lector". Nesemnate, dar semnalînd orice putea irita ceaușimea. Lui i-au stricat un titlu bun, Moartea formei. Titlul de carte e un mic miracol: parcă ți-l impune cineva din afara ta. Redactorul nici nu i-a comunicat schimbarea. S-a trezit, în librăria "Cărții Românești", cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]