1,240 matches
-
Focșani. Aici va practica avocatura și va intra în politică, activând în Partidul Național Democrat, condus de N. Iorga. Mobilizat în 1913, participă la operațiunile militare din Bulgaria, care îi prilejuiesc o carte de însemnări - Zile de campanie (1915). Mai iscălea tot atunci articole și proză în „Drum drept” și „Neamul românesc”. După primul război mondial, petrecut în tranșee și în spitale, își reia activitatea la Focșani, publicând frecvent în gazeta locală, „Crai nou”. În 1923 se mută în capitală și
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
abia pe la paisprezece ani, după care, dându-și examenele, s-a înscris la Școala Normală din Vășcăuți pe Ceremuș, pe care a absolvit-o în 1929. A fost învățător în Plaiu Cosminului și în alte localități din zonă. Primele versuri, iscălite cu numele real, îi apar în „Dorința” (1928), revista normaliștilor vășcăuțeni, în „Moldova literară” (Mihăileni), „Zorile Romanațului” (Caracal) și în „Voința școalei”, unde publică ani în șir. Alegându-și pseudonimul Teofil Lianu, se alătură grupării literare din jurul lui Mircea Streinul
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
traduceri din Musset (fragmente din La Confession d’un enfant du siècle, în tălmăcirea lui Șt. R. Michăiescu), Andersen (Mangu cel mare și Mangu cel mic, basm adaptat de Gr. Goilav), Paul Bourget (Amorul și Psycheea, poem al cărui traducător iscălește Chridest). Al. I. Șonțu (semna și Brutus) critică, uneori cu o ironie prea apăsată, ideile estetice ale lui Al. Macedonski, recomandând, în schimb, poezia lui C. Mille sau pe aceea a lui D. N. Saphir. Într-un studiu dedicat gustului
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
de moșier. Răscoala din 1907, în timpul căreia casa îi este mistuită de pârjol, îl înspăimântă și îl zdruncină, determinându-l să se refugieze la Iași. Nu peste multă vreme moare, în urma unui atac de cord. Între anii 1868 și 1872, iscălind Moise Roman (sau Romano), R.-R. publicase în „Hamagid” și în alte periodice străine articole în chestiuni de literatură ebraică. O semnătură anagramată a scriitorului este R. Moran. A colaborat la „Adevărul”, „Almanahul «Dacia»”, „Calendarul «Răsăritul»”, „Convorbiri literare” „Curentul nou
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
Rusu, I. Costin, A. Steuerman-Rodion, Virgiliu N. Cișman și G. Botez-Gordon. Un Fragment inedit din lirica lui Neculai Beldiceanu deschide primul număr al revistei, în semn de omagiu pentru poetul dispărut cu trei ani înainte. Alături de M. Sadoveanu, care își iscălea colaborarea cu pseudonimul M. S. Cobuz, mai erau prezenți cu schițe, nuvele și însemnări Gh. Nădejde (cu pseudonimul Leon Gârbea), H. Perez, Matei Rusu, Spiru Prasin, iar A. Steuerman dădea câteva note despre Octav Băncilă și o evocare a lui
LUMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287895_a_289224]
-
a fost fixată în ziua de 28 aprilie 1908 (zi în care, cu șaptezeci de ani în urmă, se întemeiase Société des Gens de Lettres din Paris), eveniment consemnat într-un proces-verbal ce menționează prezența a douăzeci de scriitori, fiind iscălit însă doar de opt. Același document precizează componența comitetului: președinte - Cincinat Pavelescu, vicepreședinți - G. Ranetti și D. Anghel, cenzori - C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu, chestori - Ioan Adam și G. Murnu, secretari - Emil Gârleanu și Ludovic Dauș, bibliotecar - St. O. Iosif
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
director era (1918), semnând și cu pseudonimele Ioachim Movilă, Ion Stânjenaru. Sporadic, îi mai apar proză sau articole și în alte periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, dar după 1936 devine un gazetar cunoscut, prin colaborările de la „Viitorul” (unde iscălea Stephan C. Paul) și, îndeosebi, ca redactor la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de tufan, rămâne necunoscut până în 1945, când Tudor
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933), precum și romanul Prințesa Dactilo (1933), iscălit cu pseudonimul Allan Lee. Alt roman, Fata Morgana, din care apar fragmente în „Cuvântul”, era anunțat de o editură pentru sfârșitul anului 1933. Ulterior energia lui S. se canalizează preponderent în domeniul economiei. Scoate revista „Index”, scrie pe teme economice
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
unui manifest prin care se cerea să nu cedăm Ardealul, chiar dacă riscul îl reprezenta un conflict cu cel de-al treilea Reich. După un refuz din partea lui Iorga (așa cum, într-un alt moment, Geo Bogza, Jebeleanu, Preda au evitat să iscălească manifestul Goma), junii patrioți se adresează lui Camil Petrescu. Acesta are o atitudine defetistă, consunînd cu cele relatate în Jurnalul lui Mihail Sebastian: "Camil Petrescu ne-a spus următorul lucru: "Măi băieți, voi sînteți ardeleni, și, ca toți ardelenii, proști
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
, revistă umoristică apărută la Iași, săptămânal, între 27 noiembrie și 26 decembrie 1899. Redactată și scrisă în întregime de Al. Cabazan, care iscălea Cz., Alcazar, Ban, Alban, Profetescu, Polin, Tică Ghimpe ș.a., gazeta conține pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de breaslă. Se vizează parvenitismul, șubrezenia moravurilor burgheze, cabotinismul unor
BOLTA-RECE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
Burlănescu-Alin, D. Karr (D. Karnabatt), I. N. Roman, Emanuel Părăeanu, George Murnu, Panaite Zosin, C. Al. Ionescu-Caion, D. Marinescu-Marion ș.a. Aici St. O. Iosif traduce din Lenau și Petőfi, Radu D. Rosetti din Heine și François Coppée, iar A. Toma (iscălind Șt. Tomșa) din Heine. Au mai apărut transpuneri din Alfred de Vigny, Sully Prudhomme, din Goethe și Turgheniev. R. Z.
SOARELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289741_a_291070]
-
european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector, bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului domn își făceau încă datoria) scrisorile - „Celsissimi Mold. Principes relicta vidua (deși recunoștea că „non sit per leges legitima uxor) - pe care le trimitea după sprijin, pe continent, și încerca să salveze averea, cât mai rămăsese
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
temeinice și nestrămutate), preoților, scriitori în dese rânduri ai acestor acte: „Și tocmélele ce se vor face despre amândouă părțile să fie temeinice și cu dreptate. Pentru ca să nu urmeze pe urmă despărțeală și să fie preotul satului împreună cu 3 mărturii iscăliți în foaie pentru mai multă întărire a adevărului”287. —, modificările esențiale înregistrate în timp fiind produse doar de argumentări 288 datorate în dese rânduri nivelului social. Foile de zestre ale fiicelor lui Constantin Brâncoveanu (identice aproape, probe ale manificenței părintești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnie”, își punea în scrisori o intitulatio voievodală, de act solemn: „Ilisafta gospodža gospodinu lo Georgie Stefan voevoda, božieju milostiju gospodar Zemli Moldavskoi” - Ilisafta Doamna, a Domnului Io[an] Gheorghe Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al țării Moldovei) iscălea tot ca „Doamnă” a țării și își imprima pe epistole pecetea cu capul de bour. N-a dus un trai ușor în Moldova cea care își ajutase soțul să facă din manevrele lui de ocupare a tronului (Miron Costin ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector (căruia i-a vegheat ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, Ștefana Mihailovna că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și niște drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului Voievod își făceau încă datoria), ca „relicta vidua ac principissa” „Celsissimi Mold. Princips” (deși recunoștea că „non sit per leges legitima uxor”), scrisorile pe care le trimitea, după sprijin, pe continent, și încerca să salveze averea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acum sunt ai unicului său moștenitor). Doamna Marica - devenită, cu acordul patriarhului Ierusalimului, tutoră a nepotului Constantin - scrie ea însăși împăratului Carol al VI-lea solicitându-i înalta protecție și ajutor în descurcarea afacerilor bănești și imobiliare din Ardeal și iscălind: „Humillisima ancila, Maria Brancovanna, Principi Constantini relicta vidua” ori „Umillissima e fidelissima serva, Principessa Maria Brancovana”. Văduva a adus în țară, în 1720 - Vodă Nicolae Mavrocordat a fost de acord - rămășițele pământești ale soțului ei și le-a îngropat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-ș ia iertăciune”. „Cine-i va da moșie să fie blestemat”, conchide jupâneasa Calea (pe fete nu le uită; popa Ivul și Radu vor fi cei care le vor constitui zestrea sau, dacă nu, „să fie frați de moșie”) și iscălește diata cu o drastică „formulare a uitării”: „Eu Calea, muma popei Ivului i Radului”526. La fel și-a lăsat fără avere doi fii (avusese patru, dar unul murise) jupâneasa Mușa, proprietara unei moșii în Ungurel. L-a preferat, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marelui vistier Dumitru Buhuș, măritată cu Pătrașcu Ciogolea din Calafendeștii Sucevei, despre care Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu ne spune că a fost pârcălab de Orhei și apoi de Hotin (prin 1619). Un fiu al său, rămas prin 1627 fără titlu, iscălește un act arătând că era „feciorul” marelui logofăt Ciogolea 616. O familie „de gios, lipsită” - crede Miron Costin că ar fi fost Ciogoleștii, împinși „în fruntea lăcuitorilor țării” de Moise Vodă Movilă, cu care se înrudeau. în toată „strâmtorarea” (presupusă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
literare, destul de frecvente, nu au totuși relief și nu lasă să se întrevadă o orientare. Traian Demetrescu semnează schițe de observație și meditații lirice. Tot el ține rubrica intitulată „Convorbiri teatrale”, comentând repertoriul și spectacolele teatrului craiovean. În alte articole, iscălite Dramaturgus sau nesemnate, se analizează activitatea aceluiași teatru. La rubrica de critică sunt recenzate, de Gh. D. Pencioiu și de un colaborator ascuns sub pseudonimul Un amic al literaturii, volumele lui Traian Demetrescu Cartea unei inimi și Profile literare. Rubrica
SECOLUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289598_a_290927]
-
1 martie 1892. Director: I. Miculescu. Afară de obișnuitele rubrici de știri locale, de articole politice și de polemici, acesta semnează în fiecare număr și articolul de fond. Literatura din S. este cu totul mediocră. Colaborator obișnuit al gazetei, N. Derera iscălește schițe umoristice și un reușit ciclu intitulat Galeria Buzăului, unde include portrete ale unor personalități politice ale orașului. Poeziile aparțin, în cea mai mare parte, unor autori ocazionali. N. Derera publică însemnări despre Mihail Kogălniceanu și tot el este traducătorul
SENTINELA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289621_a_290950]
-
La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina culturală. După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică de note, „Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile Bătrânul Aristide, Brian cel Pios, Calamber, Catihetul Titivillus, Generalul Greautauck, Seb. Leonard, Șarpele cu ochelari. S. și-a asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
care îl va continua la București, la Liceul „Matei Basarab”, absolvit în 1932. Încă elev, participă, împreună cu Gherasim Luca, Aurel Baranga și (mai târziu) Paul Păun, la apariția revistelor avangardiste „Alge” (în două serii: 1930 și 1933), în care mai iscălește D. Amprent, sau „Muci” (număr unic, 1932). Un text i-a mai fost găzduit în „unu”. La sesizarea făcută Procuraturii de N. Iorga, căruia, în chip provocator, i se trimisese un exemplar, tinerii redactori sunt arestați și închiși la Văcărești
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
în revista „Vieața” din 1896. Împrietenindu-se cu St. O. Iosif, intră redactor la „Floare-albastră”, unde își face debutul în 1899 și ca prozator, cu schița Nițișor, publicând totodată versuri cu teme rurale, anemice însă din punct de vedere artistic, iscălite cu pseudonimele C. Răzvan și S. Voinea. După ce revista „Floare-albastră” își încetează apariția, va fi angajat copist la Direcția Generală CFR. În această perioadă colaborează la „Lumea nouă literară și științifică” și la „Familia”, traduce împreună cu Ilarie Chendi piesele de
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate de N. Țințariu, D. Voniga, I. N. Roman. Cele mai multe sunt însă iscălite cu inițiale. N. Țințariu publică un ciclu de „doine popolare”, fără a specifica însă locul, data și nici numele celui de la care le-a cules. La fel procedează și Teodor Daul cu un șir de colinde. D.M.
SATEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
ultimul la 3 aprilie 1899. Directorul și, probabil, proprietarul semna De la Beiu. De altfel, toate colaborările din acest periodic sunt semnate cu pseudonime, dintre care unele cunoscute. Astfel, George Ranetti, sub pseudonimul Cyrano, publica în mod curent scenete și versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]