3,327 matches
-
Pakistanul, chiar dacă nu va deveni islamist, va fi preocupat să se apere de India și să-și asigure un ascendent față de vecinii săi, din Afghanistan până în Kashmir. Indonezia va căuta să se doteze cu mijloace care să-i asigure conducerea Islamului în ansamblul său și dominația în Asia de Sud-Est. Australia va dori, la rândul ei, să-și afirme influența în regiune și să se pună la adăpost de amenințările indoneziene. Iranul șiit va încerca să-și asigure controlul asupra Islamului, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
asigure conducerea Islamului în ansamblul său și dominația în Asia de Sud-Est. Australia va dori, la rândul ei, să-și afirme influența în regiune și să se pună la adăpost de amenințările indoneziene. Iranul șiit va încerca să-și asigure controlul asupra Islamului, spre marea nemulțumire a suniților, care au o dominantă arabă. Fosta Persie va dispune, în această privință, de o populație numeroasă, de mulți bani și de mult petrol, precum și de o bună poziție geostrategică. însă Turcia va refuza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
regiunile înconjurătoare. Africa de Sud va dori și ea să-și domine vecinii, pentru a nu rămâne o simplă enclavă. Rusia va face toate eforturile pentru redobândirea unui statut mondial și va considera că se află în prima linie a confruntărilor cu Islamul și China; pentru a se apăra împotriva vecinilor, ea se va reînarma și va țese o rețea de alianțe militare în funcție de rețeaua sa de conducte de petrol și gaze naturale. în Europa Occidentală, Germania și Franța și-ar putea regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
americane, o lume arabă obsedată de eliminarea Israelului, un ansamblu persan dornic să îngenuncheze lumea arabă, o Rusie doritoare să domine iarăși o parte a Europei și să se știe, în același timp, la adăpost de amenințările Chinei și ale Islamului; India și Pakistanul vor căuta să se elimine reciproc dintre țările limitrofe; China și Rusia vor fi mereu cu ochii ațintiți asupra acelorași regiuni frontaliere. Japonia, Statele Unite și China vor rivaliza pentru dominația asupra estului Asiei. Se vor încheia alianțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
întoarcă mai repede acasă pentru a face tot mai mulți copii. în momentul în care apariția hiperimperiului va amenința serios existența însăși a Statelor Unite, unele dintre aceste Biserici ar putea merge până la a încuraja America să declanșeze un război împotriva Islamului, ba chiar a democrației și a capitalismului. Singurele dintre marile democrații care n-au cunoscut în trecut un regim dictorial, Statele Unite ar putea cădea, prin 2040, pradă unei tentații teocratice explicite sau implicite, sub forma unui izolaționism teocratic în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Așa cum au mai făcut-o, ele se vor înțelege cu mafiile, cu sindicatele crimei, putând foarte bine să se alieze uneori cu pirați laici, cu traficanți de arme, de femei sau de droguri. De asemenea, ele vor rivaliza direct cu Islamul - concurență ce va fi deosebit de înverșunată -, vor sări în apărarea creștinilor din țările în care aceștia sunt minoritari, ca în Liban, Siria, Irak, Palestina. în plus, vor încerca, nu fără un oarecare succes, să convertească musulmani - minoritățile kurde din Irak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mult pe aceste valori religioase, pentru a-și susține programele. Și ele vor propune explicit ca femeile să fie trimise acasă pentru a crește copii, ceea ce ar permite să se renunțe la aportul imigranților și să se combată cu succes Islamul. Mai multe democrații europene ar putea înscrie într-o zi creștinismul în Constituția lor, putând chiar să devină teocrații declarate. în această evoluție, Vaticanul va juca un rol central, având de ales între a se alia cu alte religii monoteiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în Constituția lor, putând chiar să devină teocrații declarate. în această evoluție, Vaticanul va juca un rol central, având de ales între a se alia cu alte religii monoteiste sau, dimpotrivă, a incita la război împotriva lor, mai ales împotriva Islamului. Și în Islam, forțe foarte variate își vor declara tot mai mult criticile la adresa democrației, economiei de piață, globalizării, Statelor Unite, Israelului, Europei, iudaismului și creștinătății. Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
putând chiar să devină teocrații declarate. în această evoluție, Vaticanul va juca un rol central, având de ales între a se alia cu alte religii monoteiste sau, dimpotrivă, a incita la război împotriva lor, mai ales împotriva Islamului. Și în Islam, forțe foarte variate își vor declara tot mai mult criticile la adresa democrației, economiei de piață, globalizării, Statelor Unite, Israelului, Europei, iudaismului și creștinătății. Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a Islamului se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Și în Islam, forțe foarte variate își vor declara tot mai mult criticile la adresa democrației, economiei de piață, globalizării, Statelor Unite, Israelului, Europei, iudaismului și creștinătății. Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a Islamului se va produce o ruptură de amploare. în 2006, mai mult de un miliard de oameni erau musulmani, cu o treime mai puțini decât creștinii. Deși, în sine, Islamul nu este mai intolerant decât celelalte religii monoteiste, deși el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a Islamului se va produce o ruptură de amploare. în 2006, mai mult de un miliard de oameni erau musulmani, cu o treime mai puțini decât creștinii. Deși, în sine, Islamul nu este mai intolerant decât celelalte religii monoteiste, deși el a adus gândirea iudeo-greacă în Europa, țările în care este astăzi dominant sunt toate teocrații sau dictaturi laice, cu excepția câtorva democrații în devenire: Turcia, Algeria, Maroc, Kuwait și Senegal. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
musulmane se traduc mai puține cărți străine decât în Grecia, de exemplu), deși hazardul distribuției resurselor naturale face în așa fel încât unele dintre aceste țări să fie cele mai bogate din lume. Pentru moment, sunt foarte puține voci în interiorul Islamului care să reclame o punere în concordanță cu drepturile omului. Fără îndoială că, într-o zi, sub efectul conjugat al creșterii economice, al apelurilor tineretului și ale femeilor, unii teologi îl vor conduce spre toleranță și democrație; ei insistă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și democrație; ei insistă mai mult asupra versetelor ce datează dinainte de 622 decât asupra celor de după această dată și reînnoadă astfel tradiția filosofică a lui Ibn Rushd. Până atunci principal concurent al creștinismului și prozelit la fel ca și acesta, Islamul va intenționa, cel puțin prin anumite componente minoritare ale sale, să regăsească strălucirea secolului al XI-lea, să se unifice, de la Córdoba la Bagdad, și apoi să-și extindă dominația la nivel planetar: prin demografie, prin convertire și chiar, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ale sale, să regăsească strălucirea secolului al XI-lea, să se unifice, de la Córdoba la Bagdad, și apoi să-și extindă dominația la nivel planetar: prin demografie, prin convertire și chiar, conform unora, prin război. De altfel, figura dominantă a Islamului nu este credinciosul, ci pelerinul, predicatorul, convertitul, prozelitul. în principiu, convertirea este, în acest caz, individuală, fără conotație politică; ea trebuie să decurgă în numele unui ideal de puritate, solidaritate și supunere în fața puterii masculine. în fapt, orice convertire este ireversibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
solidaritate și supunere în fața puterii masculine. în fapt, orice convertire este ireversibilă: unui musulman îi este interzis să-și schimbe religia, pentru că, de regulă, el riscă pedeapsa capitală. De asemenea, pentru unii, convertirea este și va fi de natură politică: Islamul se va strădui să-i adune pe criticii de pretutindeni ai Ordinii economice și să convertească laici din rândul celor pe care i-am numit mai sus „coaliția critică”. Promițând apartenența la o comunitate îUmma), Islamul va primi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi de natură politică: Islamul se va strădui să-i adune pe criticii de pretutindeni ai Ordinii economice și să convertească laici din rândul celor pe care i-am numit mai sus „coaliția critică”. Promițând apartenența la o comunitate îUmma), Islamul va primi tot mai mulți adepți din rândul persoanelor izolate, al firilor mai slabe, al multor învinși ai vieții sau al celor revoltați. El va întreprinde acțiuni sociale pentru cei mai dezmoșteniți, oferindu-le ceea ce nu le poate oferi piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
depășind atunci, fără îndoială, numărul creștinilor. Expansiunea lor va scădea apoi odată cu dezvoltarea economică, aceasta reducând indicele lor de natalitate, care, la ora actuală, este unul dintre cele mai mari din lume. Cei mai intransigenți dintre liderii de opinie ai Islamului vor cere imperios credincioșilor ca, oriunde s-ar afla, să nu se supună altor legi decât celor ale lui Dumnezeu și să refuze orice constituție laică. Totul a început cu Ibn Hanbal î780-855) și Ibn Taymiyya î† 1328), care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
orice altă legislație decât cea impusă de Coran; pentru ei, singura suveranitate este suveranitatea politică exclusivă a lui Dumnezeu, și a nimănui altcuiva. Mawdudi prezenta islamismul ca fiind a treia cale între capitalism și socialism și voia să facă din Islamul unit un stat teocratic. Pentru ca legea Islamului să poată fi respectată în mod riguros și să nu fie repusă în discuție prin confruntarea cu sisteme de valori diferite, mișcări din ce în ce mai numeroase vor chema la constituirea unui imperiu teocratic musulman, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Coran; pentru ei, singura suveranitate este suveranitatea politică exclusivă a lui Dumnezeu, și a nimănui altcuiva. Mawdudi prezenta islamismul ca fiind a treia cale între capitalism și socialism și voia să facă din Islamul unit un stat teocratic. Pentru ca legea Islamului să poată fi respectată în mod riguros și să nu fie repusă în discuție prin confruntarea cu sisteme de valori diferite, mișcări din ce în ce mai numeroase vor chema la constituirea unui imperiu teocratic musulman, ceea ce, pentru unele dintre ele, va implica războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
său consta în fuziunea dintre Umma islamiyya îcea mai bună dintre comunitățile umane) și Dar al-Islam îregatul condus după legea islamică). Qotb, ai cărui discipoli sunt încă numeroși, dorea să-l combată pe orice musulman neîncrezător în viziunea lui despre Islam și pe toți „necredincioșii”. Printre alte mișcări importante din zilele noastre, Hizb ul-Tahrir îPartidul Eliberării), avându-și baza la Londra, cheamă și el la acțiuni menite să ducă la renașterea acestui mare califat arab prin război îharb). în Islamul șiit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
despre Islam și pe toți „necredincioșii”. Printre alte mișcări importante din zilele noastre, Hizb ul-Tahrir îPartidul Eliberării), avându-și baza la Londra, cheamă și el la acțiuni menite să ducă la renașterea acestui mare califat arab prin război îharb). în Islamul șiit, imamul Khomeini voia, încă din anii ’60, să impună războiul ca primă cale a convertirii și făcea apologia martiriului, a sinuciderii îchadid). „Cheia paradisului”, scria el, „este sabia”. Pentru alții, războiul va trebui să vizeze întreaga lume. Imperiul Islamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Islamul șiit, imamul Khomeini voia, încă din anii ’60, să impună războiul ca primă cale a convertirii și făcea apologia martiriului, a sinuciderii îchadid). „Cheia paradisului”, scria el, „este sabia”. Pentru alții, războiul va trebui să vizeze întreaga lume. Imperiul Islamului va trebui să se extindă la scară planetară, fără un centru sau o națiune dominantă, pentru a face din el un fel de hiperimperiu teologic. Partizanii războiului islamic pentru refacerea califatului sau pentru cucerirea lumii definesc astăzi o strategie militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
centru sau o națiune dominantă, pentru a face din el un fel de hiperimperiu teologic. Partizanii războiului islamic pentru refacerea califatului sau pentru cucerirea lumii definesc astăzi o strategie militară în trei etape: • în teritoriile în care este încă minoritar, Islamul va trebui să practice Dar al-Sulh, „pacea momentană”, la care se va putea renunța în orice clipă. • în teritoriile în care el a convertit îsau de pe care a izgonit) o fracțiune semnificativă a populației, va trebui să instaleze o Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
diferite cu care s-o înlocuiască pe cea pe care o condamnă. De altfel, în curând, Al-Qaida nu va fi decât o mișcare ca atâtea altele, inspiratoarea multor grupulețe apărute din inițiative locale. Alte mișcări - cele mai numeroase - vor pune Islamul în slujba unor revendicări naționaliste, așa cum au făcut întotdeauna ideologii săi, de la Almohazii din secolul al XII-lea până la cei din secolul al XVIII-lea, iar apoi Rafahul turc, Frontul Islamic al Salvării din Algeria, Hamasul palestinian, Frații Musulmani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din Egipt sau Hezbollahul libanez. Continentul asiatic, care în curând va avea cel mai mare număr de locuitori de pe glob, va fi antrenat și el în aceste evoluții: dacă nimeni nu declară război în numele budismului, al confucianismului ori al hinduismului, Islamul va încerca să preia puterea absolută în toate țările în care el domină deja, din Pakistan până în Indonezia. De altfel, acolo vor ființa foarte multe școli religioase extremiste. Pe de altă parte, numeroase culturi naționale vor utiliza religia pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]