391 matches
-
cercuri că-ți țin isonul, / își va relua măduva osul, / scoțând din uz faza cu rosul. // Va fi în banca lui nepotul, / trecându-și mintea-n frunte lotul, / când n-o funcționa dictonul: / Saltă-mă-n cercuri că-ți țin isonul.“ Acest mod defectuos de a înțelege poezia, care duce la scrierea unor texte hilare, este cu atât mai regretabil cu cât autoarea are intenții nobile și dovedește o anumită clarviziune în evaluarea situației din România. La douăzeci de ani de la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
loc important în componentele numeroase ale amorului, dar credea că e un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși în acest număr fatidic si complimentar, al căror glas îmbină pe al celor doi într-un ison prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chiar el, cămașa și pantalonii scurți atîrnîndu-i ca o piele lăsată. Rîdea și el, tăcut, dar cu un zîmbet larg, în ciuda tăieturii de pe frunte, care începea acum încet și apos să sîngereze. Am privit înspre el și i-am ținut isonul în felul meu. Dar chiar înainte de a ne fi scos hainele ude, Schneiderhahn ne-a chemat la el, serios din nou, și ne-a fluturat un deget gros prin față. "Ce învățăm din asta? Că antrenamentul nu este gata pînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și-și comandau café frapé și juice, pe care-l sorbeau, din pahare mari, cu paiul. Bătrâna se dovedi a fi și o dansatoare Înrăită, astfel, cum Începea să cânte muzica, se apuca de dans. Mașa trebuia să-i țină isonul, altfel bătrâna intra În isterie. În oraș, ieșea În pantalonași scurți și se tundea după ultima modă. Cheltuia o groază de bani pe toate fleacurile, intrând din magazin În magazin. „E timpul să recuperez, Îi spunea Mașei, tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aducă la ușă flori. Apoi o strângea În brațe cu atâta patimă și o săruta cu atâta foc, Încât aproape că o sufoca. Jucau jocuri dintre cele mai ciudate. Interpretau diverse arii din opere, bătrâna cânta, iar Mașa Îi ținea isonul. Începeau cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bine...“. Nici zece păhărele de rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe geam și repeta: „La noi e foarte bine, să tot trăiești“, În timp ce nevastă-sa Îi tot ținea isonul, tot dând din gură printre Îmbucături: „E bine, cum să nu fie bine. Nu ne lipsește nimic...“. „La voi, o completa unchiulețul, se face totuși prea mare risipă. Mă uit, În dreapta și În stânga văd o groază de coji de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor, acompaniați din când În când de urletele lui Satanovski, care, stând la masa lui picior peste picior, le ținea isonul. Când se făcea ora Închiderii, cei doi, scoțând câte un ultim urlet, se Îndreptau spre statuia lui Cuza, unde țineau un adevărat concert. Ajungând după miezul nopții acasă, Oliver Îi ținea companie lui Spinoza, descoperind mereu câte un alt adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cele două manechine, aflate În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După care Începură să mărșăluiască pe loc, mișcându-și umerii În sus și În jos. Mulțimea de pantofi aflați În debara le ținu isonul. Îmbărbătat de ordin, medicul Noimann se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre acvariu. Peștișorii nu-și primiseră Încă doza obișnuită de alcool și stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sună ca și o Foaie verde, foaie lată din folclorul românesc! Ținând hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Munții Violeți, ghidul-șofer apăru cu aceleași zigzaguri de prepelicar. Zise cu reproș: Profesore, în afară de urmele dumneavoastră, nu am aflat nici o urmă străină, deși am mers până hăt-departe. Față de admonestarea lui, bărbatul cel blond și gonflabil se simți obligat să țină isonul reputatului Profesor, care continua din când în când să-și consulte ceasul lui de aur: Dar poate, zise blondul gonflabil, că vânătorii aceia primitivi reușesc să-și ascundă de minune urmele trecerii lor. Așa am văzut eu într-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-aude ecoul. - Ce sarmale bune mai făceai tu, inima și sufletu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi. PITAC: Apoi ce să zic? Dandana mare, părinte! Ce e, nu e bine. NIȚĂ: Parcă ziceai c-a sosit iar protopopul? Atunci de ce s-a oprit aici, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi avut el ceva despre care nouă nu ne-ai spus. Vreun secret care s-o facă pe încrezuta aia de Brianna să-și agite furioasă pompoanele. — Suferea de narcisism? încercă Adriana. Leigh sări și ea imediat să-i țină isonul: — Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi s-a părut întotdeauna cam ciudat..., spuse Emmy. Celelalte o priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre dește. Râseră cu poftă. Mai pe brumă, mai pe-omăt, mult mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Să vorbesc ceva cu dumneavoastră ? Eddie ridică ochii spre mine iritat. — Samantha, spune zâmbind strâmb. Tocmai mă aflu în mijlocul unei tranzacții extrem de importante. Pentru mine, cel puțin ! Se uită în jur, iar cei trei bărbați râd și ei, ținându-i isonul. — E foarte urgent, îi spun. Nu durează mult. — Samantha... — Vă rog, domnule Geiger. Trebuie neapărat să vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
egal e cea mai înaltă treaptă profesională posibilă. E cea mai de prestigiu poziție din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva. — Bine ai venit înapoi, Samantha, spune Greg Parker. — Bine ai venit înapoi, îi țin isonul alți câțiva. David Elldridge îmi zâmbește cu căldură. Guy ridică degetul mare a felicitare. — Avem niște șampanie. Ketterman îi face semn din cap lui Guy, care deschide ușile duble. O clipă mai târziu, două chelnerițe de la Sala de Protocol intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
veselă. Și, în clipa în care o să apară, să‑i vezi cum o să le stea în gât! Se aude soneria și înghețăm amândouă, uitându‑ne una la alta. — Să răspund, nu? zic, încercând un ton firesc. — De ce nu? îmi ține isonul mama și văd în ochii ei o licărire de speranță. Străduindu‑mă să n‑o iau la fugă, mă grăbesc pe scări și, cu inima ușoară, deschid larg ușa. Și... nu e Luke. E un bărbat cu brațele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un clește? — Știi, Rebecca, ești chiar unică, spune Kent. O fată tânără, încântătoare și sociabilă, cu un nivel atât de ridicat de expertiză și convingere în ceea ce spui... — Ești un exemplu pentru oamenii cu handicap financiar din toată lumea, îi ține isonul Judd. Ce admirăm cel mai tare la tine este răbdarea pe care le‑o arăți acestor oameni. — Empatia pe care o ai cu ei... — ... acest stil fals simplist al tău! zice Kent și mă privește intens. Cum reușești? — Ăă... știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]