362 matches
-
de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în jurul absidei sudice sunt scene mai mari cu momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos. Astfel, în partea dreaptă, după Apostolii la judecată urmează: Întâmpinarea Domnului, Nașterea lui Iisus Hristos (în colțul de sub pandantivul mare), cu toate elementele iconografice tradiționale și Ispitirea lui Iisus în pustiul Carantaniei, care ilustrează cele trei ispite. În partea stângă a scenei cu Apostolii la judecată sunt: Botezul Domnului, în care alături de Iisus Hristos și Ioan Botezătorul apare și un înger; Schimbarea la față, redată în cele
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
urcarea Mântuitorului cu ucenicii pe Tabor, Schimbarea la față și coborârea de pe Tabor. După brâul cu motive decorative, florale, de sub Etimasia, urmează pe pereții laterali ai absidei sudice, deasupra ferestrelor un registru cu scene care ilustrează în special minunile Mântuitorului: Ispitirea lui Iisus, ilustrată pe porțiunea de zid ce încadrează absida, Iisus cu câțiva apostoli pe malul mării de care se apropie o corabie în care sunt alți apostoli, Iisus Hristos vindecă 10 leproși, personaje pline de răni, cu îmbrăcăminte sumară
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
calitate stau pe margine și strâmbă din nas. De ce m-aș plânge de Parlament când, iată, din 1996 sunt sistematic ispitită de politicieni de primul rang să merg alături de ei și totuși eu mă țin deoparte. Ei bine, urmând cursul ispitirilor și al mustrărilor de conștiință, în 2004 mi-am depus candidatura pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că șeful partidului, întrebat de ce au atât de puține femei pe listă, a răspuns senin: „Fiindcă ele nici nu au candidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să dau din gură. Din câte îmi puteam da seama, nu avea piept deloc. Și totuși, chiar această subțirime exercita o ispitire stranie, mai cu seamă când îi priveai gâtul complicat de sportivă. Gâtul Selinei e mai plin, mai volatil, mai inflamabil, așa cum îi sunt și țâțele. În fond, care-i tre-aba cu țâțele? Nici n-ai nevoie de ele, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl trăiau la cea mai înaltă tensiune. * Deși dulcele târg al Ieșilor le oferea o paletă de tentații: numeroase filme cu titluri atractive, spectacole de teatru, de operă, grădina Copoului neîntrecută în frumusețe și parfum..., fetele alungau voit toate aceste ispitiri, chiar și strada cu multitudinea ei de atracții. Nimic nu era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de la duhul sfânt. Mai mult, arată Gaster, în același mod explică poporul zidirea omului la nunțile țărănești, când fata, cerând iertăciune părinților, face istoricul căsătoriei începând cu Adam și Eva. Fata povestește cum au fost izgoniți aceștia din rai, din pricina ispitirii Evei de către satana, apoi cum puse Dumnezeu pe arhanghelul să păzească cu sabie de foc tărâmul fericirii, apoi cum diavolul îi ceru lui Adam să-i dea făgăduială în scris ca să se învoiască să-l lase să lucreze pământul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lipsit atâta vreme și era vesel, parcă toate i-ar fi mers în plin. Înainte de cină spuse Nadinei că ar dori să-i vorbească. Simțind în glasul și în ochii lui o vioiciune melancolică, Nadina întrebă cu un zâmbet de ispitire: ― Vrei să mergem sus la mine? ― Nu, nu! protestă bărbatul, închizîndu-se brusc ca în fața unei primejdii. Se retraseră într-un salonaș unde Grigore zise liniștit și simplu: ― Iată ce-am hotărât definitiv! Că mâine, luni, cu acceleratul de după-amiazi, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iluminat, care asculta, peste drum, tăcerile. Acum ar fi trebuit să te găsească învățăceii porniți de mult să te caute. Ei te-ar fi putut găsi, mai mult mort decât viu, și te-ar fi smuls din mijlocul vocilor, lăsând ispitirea, ca orice legendă, la jumătate de drum. Din păcate, pentru tine nu există învățăcei, așa ceva nu se învață, cum să poți învăța pe alții ceea ce tu însuți, oricât ai vrea, nu poți să uiți ? Nu se face ziuă, ba mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru alte motive: Preaiubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei lui să vă bucurați cu bucurie mare. De sunteți ocărâți pentru numele lui Cristos, fericiți sunteți, căci Duhul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se bucura foarte mult. Pentru aceasta, s-a apropiat de el împreună cu secretarul său. Nicandros însă, răpit în duh a început să aducă mulțumiri lui Dumnezeu și cu o voce foarte clară, cerea să fie eliberat de păcat și de ispitirea acestei lumi. Auzindu-l, Maximus l-a întrebat: „Dar cum, puțin mai înainte ai spus că vrei să continui să trăiești și acum dorești să mori?“. Nicandros i-a răspuns: „Eu doresc viața veșnică și nu cea temporală a acestei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sunt trei trepte ale cugetului, parcă. În orice caz, sunt trei trepte ale creației, căci orice creație Începe de la ispită, trece printr-o iscodire a lucrului, pe toate fețele, și se Împlinește Într-o iscusire. Cine nu face trecerea de la ispitire la iscodire și apoi la iscusire dovedește că nu are «ispita răbdării», cum spunea Dosoftei. și dacă nu face așa, el nu capătă nici iscusenie, adică Înțelegere și pătrundere, de o parte, faptă măiestrită, de alta” (Creație și frumos În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
semnificantului". În freatica majorității zdrobitoare a poemelor lui Dan Bogdan Hanu palpită energii dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru margine, dialectica relației vânat vânător transpusă în legătura paradigmatică poet poezie, criza poeziei, a literaturii și, prin extensie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în dangăt de clopot și-n lătrături de câini.// un cărbune plutitor mi-a atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie și versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Un vânt proaspăt adie peste țară, înviorând spiritele, trezind speranțe, stimulând energii. Bucuria de viață renaște, odată cu demnitatea individului și societatea civilă. Ea va rodi, putem fi siguri, dar mai întâi e nevoie ca Satana să dea înapoi, ca în ispitirea din pustie, gest previzibil numai întrucât există o presiune destul de puternică a noilor generații. Timpul, I, 18-19 (17 mai 1990), p.1, 4 SPERANȚA NOASTRĂ Un cântec de odinioară invita pe oricine să vadă Bucureștiul noaptea. Era un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să-și recapete vederea pierdută sau cum să dobândească diferite obiecte fermecate. Un vânător vede o fată frumoasă și îi spune întâmplarea feciorului de împărat. Fata nu vrea să coboare din pom. Împăratul cere sfatul unei babe, care procedează la ispitirea fetei cu lucruri femeiești; împăratul o ia de nevastă. O țigancă i se substituie fetei. Se instalează echilibrul doar când împăratul își vizitează domeniile, merge pe la fiecare stână și cere să i se spună câte o poveste, "o hore". Finalul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din evangheliile după Matei și Luca nu este și un simplu episod din viața lui Iisus: sensul vieții este condensat aici în repetarea promisiunilor vane ale ispititorului și a victoriilor succesive, grație lucidității spiritului valorificator. în evanghelia după
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
victoriilor succesive, grație lucidității spiritului valorificator. în evanghelia după Luca, capitolul IV, versetul 13, stă scris: "După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, pînă la o vreme". Este evident că diavolul neexistînd în realitate, povestea ispitirii este simbolul deliberării intime a omului Iisus. Conform mitului, încarnarea în viața psihică a combativității victorioase a elanului animant face din viața psihică manifestarea aparentă a misterului animării. Acesta nu este decît un alt mod de a spune că misterioasa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
JUSTE SAU FALSE ALE SPIRITULUI. Ca să rămînă o stare cvasipermanentă, chiar și sfințenia (în sensul mitic, care nu are nimic de a face cu sfinții Bisericii) are nevoie să fie implicată în reînnoirea valorificărilor supra-conștiinței ("Îngerii lui Dumnezeu" din mitul Ispitirii). Maladiile spiritului nu sînt stări permanente decît în măsura în care sînt bazate pe idei fixe, pe valorificări false subconștient obsedante care blochează energia psihică, în timp ce ele rămîn tangibile și vindecabile cu ajutorul forței sublim motivante a valorificărilor supraconștiente, dintre care cea mai intens
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]