800 matches
-
fac să plec din comunitate Și să spun cu inima smerită către Cerescul Părinte: Iubi-te-voi, Doamne! Căci Tu vei îngriji mereu de mine. Sensul vieții În fiece zi petrecută-n viața asta fermecătoare, Ce zugrăvește cu o frescă ispititoare Mă face să fiu atent la orice pricini banale Ca să nu fac celor din jur rele. Peste tot pe unde-am călătorit printre mulțimi, Tot auzeam întrebări sâcâitoare de la anonimi: Care este sensul vieții noastre? Care este rostul existențe noastre
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
DIN POEM Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1276 din 29 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi pare mie sau chiar poemul vrea să existe Mă rog să respire în libertate Gata să mă eți cheteze în orice clipă Ispititoare cruce mă fo losește De câte ori vreau să merg mai depăr te După ce (mi-)am bătut și ultimul cui Încep să-mi crească aripile una după alta Fără număr Mă simt deja la celălalt capăt al infinitului Am să-mi fac
EREZIE DEŞURUBATĂ DIN POEM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343040_a_344369]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > ISPITITOARE..." ISPITA" Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului Făcându-mi-se onoarea de a primi, în dar, romanul „Ispita”, al domnului Marian MALCIU, trebuie să recunosc, un roman cu un titlu deosebit de
ISPITITOARE... ISPITA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343249_a_344578]
-
și atunci... autorul ne oferă posibilitatea să continuăm a ne imagina... Printre toate ispitele acestui roman..., romanul, în sine, constituie cea mai mare ISPITĂ! Mulțumesc, domnule Marian MALCIU! Cu respect și considerație, Olguța TRIFAN! Mult succes în continuare! Referință Bibliografică: Ispititoare... ISPITA / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ISPITITOARE... ISPITA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343249_a_344578]
-
trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă și îi măcelăriră fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronează miasmele nopții cu năluci ispititoare. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn...”. Și dialogurile realizate în Urmașul lui Dracula sunt interesante, participi la ele și-ți îmbogățești imaginea cu aspecte noi ale acelor timpuri, te transpui în ele. Le trăiești și
«URMAȘUL LUI DRACULA DESPRE AUTOR ŞI LUCRAREA SA – DE PUIU RĂDUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343202_a_344531]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NAIADELE ȘI MARINARUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului (Poezie dedicată d-lui Cmdr. Vasile Chirilă- Mangalia) Pe valuri nemărginite de ocean, Plutesc ispititoare sirenele goale Și trupurile ude sclipesc în lună, Prin zbuciumatul, transparentul val. Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri Cum ademenitor, naiadele te cheamă? Îți murmură șăgalnice ispite Și inima de dragoste le freamătă. Sub mătăsoasa volbură de apă, Sirenele
NAIADELE ŞI MARINARUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343567_a_344896]
-
poezia amăgitoare a trecutului peste sensibilitatea atâtor generații și a picurat în ea cântecul pătrunzător al nimicniciei eterne. Din nefericire și ură, din mizerie și idealitate visată, Eminescu a țesut în poezia sa o lume imaginară, o lume atât de ispititoare ca o realitate aievea ! Poezia sa este presărată cu cele mai rafinate culori, cu adâncimea simțirii, doririi și strălucirii geniale; din acest motiv ea va rămâne mereu iubită și înțeleasă. Eminescu este geniul sau sfântul literaturii române. El este un
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
lor năvalnice. Zăgazurile se rupseră, în sfârșit, iar apele ce se revărsau nu mai putea fi oprite sau întoarse. Gabi era așa de îndrăgostit, că nu mai putea gândi limpede. - Îmi pare rău, nu m-am putut abține, prea ești ispititoare! - Mie nu-mi pare rău, șopti Laura! Știu că te iubesc, restul nu mai contează! Se contopiră într-un sărut plin de pasiune, buzele ei erau așa de moi că păreau să se topească la contactul cu ale lui, i
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din fuiorul timpului, după coborârea din Rai, prin furcile caudine, cu jugul după gât, în strigăte de ocară, purces-am la cautarea iertării păcatului. ... și păcatul a fost ispititor ... un măr roșu, nepăzit, cum erau ,,merele de aur” ale lui Prâslea cel voinic. ... și păcatul era roșu ca iubirea, de atâta iubire era atât de roșu! ... și păcatul era iubire, ... și, da ... tot prin iubire se iartă! După coborârea
ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378495_a_379824]
-
Adu repede ! Însuși bunicul alergă în casă, căută masca lui de prisăcar, o puse pe cap, luă roinița și foșcăitoarea de fum, cu care să strângă roiul de pe pom. Pregăti roinița, o unse în interior cu miere, să fie mai ispititoare pentru albinele din roi. Pregăti capacul, legă roinița lungă de-o prăjină, apoi o urcă în vârful prăjinii până în dreptul roiului din pom. Încet-încet, albinele, ademenite de mirosul de miere din roiniță, părăsiră ramura copacului și intrară cuminți înăuntru. Atunci
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
mulți, așezați unii lângă alții dar fără a părea că se și văd, ca niște vrăbii sorindu-se în razele primăvăratice ce-i învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva clipe, Smaranda rămase nemișcată urmărind cu curiozitate lunecarea norilor răzleți pe cer, felul în care aproape imperceptibil, își modificau formele, nuanțele. Se întrebase uneori, cum
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
unde se află mănăstirea care îi poartă numele, dar s-a respectat dorința sfântului de a nu fi căutat. Ispitirea Sfântului Antonie Fragmentele din „Viața Sfântului Antonie“ în care sunt prezentate diferitele lupte pe care le ducea sfântul cu diavolul ispititor au rămas ca exemplu de secole pentru asceți, dar și ca sursă de inspirație pentru artiști: „Iar urâtorul de bine și pizmașul diavol nu suferea văzând un tânăr cu o nevoință ca aceasta. Ci, cele ce a cugetat să facă
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
nemurirea. Sufletul omului și-a trădat natura lui inițială, răul a pus stăpânire pe el, și moartea vine să curme acest rău. Ea este necesară, venind ca o binefacere pentru om, făcând deci să înceteze răul. Dacă omul corupt de ispititor, înrăit de cel viclean, ar fi rămas totuși nemuritor, așa cum l-a creat Dumnezeu, ar fi fost o calamitate veșnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a vrut totuși să-l scape pe om de acest rău veșnic. El a trimis moartea
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
încât aș vrea să mă sustrag încercată de teama că nu mă pot ridica la înălțimea unei cărți ce tinde spre perfecțiune (și nu exagerez câtuși de puțin când spun aceasta). “O scriere fascinantă, profundă, simplă (dar extrem de complexă) și ispititoare care-și tulbură cititorii, îi pune pe gânduri, și-i îndeamnă la neliniștitoare, obsedante, roditoare meditații despre rosturile vieții și ale sufeltului, despre misteul existențial și despre destin, despre marea trecere și despre finalitate”( Valeriu Stancu). Cartea cuprinde nouă schițe
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
Cetatea mea de lemn, ce-mpildește Universul, Domnind peste întrebări, voii s-aflu Lumii mersul, Voii s-aflu fără greș începutul și sfârșitul, Voii să știu din ce parte îmi răsare asfințitul, Voii să n-am a mă teme de lumini ispititoare Ce s-au stins până ca eu să-mi răspund la întrebare. În Cetatea mea de lemn , n-am ferestre către soare, Scrijelite-n locul lor stau semnele de-ntrebare, Ce trăit-au după mine și-or pleca cu prima
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
-l prin toate sitele incomode ale vieții. Aici poți vedea, aidoma unui călugăr ortodox din vechime, în toată splendoarea ei nebănuită, ca prim și ultim act divin, lumea, simțind, în același timp, pe propria-ți piele cum mii de draci ispititori și negri îți înfig cu strășnicie în suflet colții, taman atunci când urletul durerii lăuntrice dă să-ți plesnească din clipă în clipă țeasta. Altfel grăind, întinderea neagră de lut, peste care suflă mereu cu năvălnicie vântul dinspre miazănoapte iarna, își
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
Așa îmi trebuie, dacă am lăsat porcul să se îngrașe în ajun!" Gâfâind și lac de sudoare, copilul își îndeplini misiunea cu brio! Așteptă o vorbă de laudă ceva, dar mama era prea ocupată, așa că ieși din nou în zăpada ispititoare și își stăpâni cu greu impulsul de a răspunde chemării săniuței ce zăcea dezolată pe pârtia dinspre drum, de unde se auzeau chiote și râsete voioase. Lasă că văd ei când Moșul le va umple ghetuțele cu cenușă și cărbuni! Atunci
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
iar ei, oamenii, aflați în toamna de aur a spiritului, așează acum această legătură înaintea tuturor celorlalte. Recentul volum „Amprentele unor timpuri” (Ed. PIM, 2013) nu vine deloc surprinzător ci ca un rod bine îngrijit și precedat de altele la fel de ispititoare precum: „Rădăcinile continuității”, roman de aceeași factură memorialistică, dar și sprințarele catrene, epigrame și poezii din volumele anterioare: „Și bobocii zâmbesc”, „Îmbobociri de toamnă” sau „Ștefaniade în sos picant”, acelea care-l definesc drept un autor cu mult umor, spirit
OAMENI ŞI LOCURI AFLATE ÎN NECUPRINSUL SUFLETULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374362_a_375691]
-
mare plin de lucruri frumoase și de preț. Deși rar, acesta obișnuia să treacă prin fiecare sat, vindea duminica prin târguri, sau poposea pe la porțile bogătașilor pe care îi știa dornici să-i vadă și să-i cumpere mărfurile lui ispititoare. Așa se face că negustorul ajunsese într-o zi și la unchiul cel bogat al Monei. Unchiul îl știa mai de mult pe negustor, nu era prima dată când acesta trecea pe la casa lui să-i vândă câte ceva. Și negustorul
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
contour aș I knew it aș a leaf pressed into a herbarium. ------------------------------------------------ (Empathies, anthology, PHOEBUS Publishing House, 2013) LA MARGINEA CRÂNGULUI Mestecenii sunt îngerii pădurii Cum prelungește ziua coaja lor! Vin fluturi de-ntuneric să se-nchine Ca unui felinar ispititor... Prea-ntunecat pădurea se-ntinde Ai grijă, pădurare, lasă loc, Acestui lemn de lebădă lunatic Și nu-l privi cu ochiul dinspre foc! (Alchimie lirica, Operă Omnia, antologie, Editura TipoMoldova, Iași, 2012) AT THE EDGE OF THE GROVE The birch
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de PAUL SÂN PETRU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373980_a_375309]
-
pedepsită, fiindcă a înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi de gânduri ispititoare, în sufletul pătimaș, plăpândă mladă....sfidând doctrine... Referință Bibliografică: AMURG PUSTIU / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
milă de el; ai un dușman, împacă-te cu el, când un prieten este înconjurat de nume bun, nu-l invidia. Nu numai gură și stomacul trebuie postească, rămânând curate de răpire și de lăcomie, picioarele nealergând la priveliștile cele ispititoare, ochii neprivind cu râvna frumuseți străine, gura să postească de sudalme și de vorbiri rușinoase...”. Este o marea greșeală, preocuparea satisfacerii placerilor culinare. Nu poți posti gătind toată ziua delicatese vegetale. Cand înlocuiești o plăcere cu alta plăcere nu mai
BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI SMERENIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375448_a_376777]
-
a izbucnirii lui, furia mi se transforma în milă, compătimindu-l sincer din tot sufletul. Începusem să mă bucur de cele întâmplate, gândul dezastrului care ar fi urmat după căsătorie,dându-mi fiori. Păruse ”marfă de calitate” într-un“ambalaj” ispititor, însă fără “certificat de garanție” și “manual de utilizare”, îndrăzneam să afirm, războindu-mă în continuare cu sentimentele și iluziile mele destrămate cu atâta ușurință de adevărul nemilos zugrăvit de viață în ultimele zile. Nu-mi mai doream nimic acum
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
gând. Când se întoarse cu două căni și cu farfuriile și furculițele de trebuință rămase încremenit. O găsi pe Marița întinsă pe pat, dezbrăcată și întoarsă cu fața spre el. Peisajul era stupefiant! Era așezată într-o poziție lascivă, perfect ispititoare pentru orice bărbat. Capul îi era sprijinit pe brațul stâng. Țâțele, mere coapte, cu sfârcuri maronii, parcă doreau să-l împungă. Abdomenul supt cu o curbură între tors și șold expunea între coapse un ciuf ce marca genunea. Avusese de unde
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
credinței. Pe rază sfântă la cer să urce, să ierte păcatul necredinței. Ca în zilele acelor vremuri Învierea să îi sărbătorim. Să chibzuim și buni creștini să fim, când săvârșim sacre ritualuri. Și viețuind cu sufletul curat, să alungăm păcat ispititor ce însoțește orice muritor de la Adam și Eva, ne-ncetat! După tradiție de la străbuni, ofrande să aducem Domnului. Cărare-n cer de-a fi sufletului, ca-n vremuri când se petreceau minuni. Iar de la Paște la Înălțare, creștini să-și spună
REMEMBER PASCAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372477_a_373806]