1,366 matches
-
a mamei, iască de stejar pentru stoparea sângerării. - Of! Doamne! Nu mai sosește doctorul acesta!..., se frământa maiorul în fața conacului construit în stil de culă 18 oltenească. Și ce vreme, Doamne! Au trecut Babele... și iarna tot nu s-a isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă de pe moșiile Olteniei, ieșită în prag, îngrijorată că nu apare medicul. De nu vine, e moașa Neiboiu. Se descurcă și singură... Vântul aducea spicul
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Lăudărosul găsește mereu contextul în care să-și vehiculeze isprava. * Orice modă are în avans un “trăsnit”. Dar nu orice “trăsnit” e avangardistul unei mode. * Vorbele mărunte au voce puternică, pe când vorbele mari abia se aud. * Dacă ai reușit să isprăvești ceva în șapte zile, nu cuteza să te crezi... Dumnezeu. * Un om singur nu poate croi un drum, dar o cărare, da. Foto: modernnotiom.com Referință Bibliografică: GÂNDURI DE NOAPTE... (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (VI) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare
GÂNDURI DE NOAPTE… (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (VI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370520_a_371849]
-
pentru tine și oamenii tăi, Băilă. Condiția este să vă potoliți. Eu am garantat pentru voi și sper să nu mă faceți de rușine. Construiți-vă case, aduceți-vă nevestele și copiii, cei care aveți, ailalți însurați-vă și gata ! Isprăviți cu pribegia! * Peste ani, pe valea Oltețului, pe o parte și alta a acestuia, au înflorit două sate de oamenii liberi și harnici, urmași ai vechilor haiduci, Grădiștea și Băești, sate ce poartă cu mândrie numele celor doi haiduci Grădea
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
reluată continuu, permanent trăită și epuizată în totalitate. Poate tocmai de aceea multe din poeziile lui Eminescu, de dragoste, sunt romanțe și cântece de vioară. Dragostea lui Eminescu nu e amestecată cu visul. Visul lui începe când aceasta s-a isprăvit. Ceea ce-i rămâne din dragostea trecută devine vis abia în singurătate, ca o mâhnire că a fost numai senzuală, când a trecut. Femeia lui Eminescu pătrunde mereu dincolo de ușițele secrete ale sufletului său, e purtătoarea baghetei magice ce reușește să
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
iarnă că, astfel cosmetizate, aleargă după hrană. Și se face măsurarea laptelui, o dată muls. Spre a știi repartizarea cașului prin vară strâns. Apoi prânzesc împreună, ciobanii cu gospodari. Să se facă brânza bună, pun să cânte lăutari. Dar curând se isprăvește ospățul abia-nceput că, ciobani duc spre creste, turma de oi la păscut. Tradiții și ritualuri perpetuate-n vreme, vin cu străvechi obiceiuri. Să devină eterne. Maria Filipoiu Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuru populare românești" LA MULȚI ANI, SĂRBĂTORIȚILOR
TRADIȚII ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL GHEORGHE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353970_a_355299]
-
relevant în acest sens. În timp ce Sfântul era martirizat, creștinii lăudau și cântau lui Dumnezeu și mucenicului în același timp: "Bine ai venit, robule al Domnului! Să binecuvântezi și orașul și patria noastră! Să-ți dea Domnul răbdare, pentru a-ți isprăvi călătoria". Prezența plenară a lui Iisus Hristos în Sfinții Mucenici Actele Martirice arată cu îmbelșugare și prisosință că în suferința lor, sfinții mucenici nu sunt niciodată singuri. Dumnezeu, cel "minunat întru sfinții Săi", se află permanent în ei și în
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
de această minunată persoană, profesoara de română, mătușa și prietena mea dragă. Azi, cănd cică sunt matură ( că așa zice vârstă și experiența) am făcut exact ceea ce făcea ea, pentru cineva tare drag mie. În timp ce mă strofocam de zor să isprăvesc lucrarea, îmi storceam creierii pt cele mai reușite și șlefuite expresii... Dragul meu era înfățișarea mea de când aveam 20 de ani:). Din când în când, cu coada ochiului mă uitam cu drag la el și zâmbeam vazandu-ma pe mine
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
nu ar mai putea să ne surprindă, Mortes ajungând acolo unde și-a dorit, ba mai mult, a reușit să își răzbune tatăl și să facă ordine în teritoriile prădate de bande lacome. Doar că, forțele răului nu și-au isprăvit misiunile, pătrund în fiica mai mică, Ana, intervenind așa în viața liniștită a lui Mortes pe care Destinul îl îmbrăcase în Cămașa purpurie. Din nou ne trezim în mijlocul unui conflict alături de ființele umane, spiriduși și vrăjitoare, magii și alte forțe
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi ciudați de fiarăși coarne de distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi în prag de searăîmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de cearăAșteaptă mereu să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
C. Arbore: „Satele se țin lanț de-alungul malurilor râurilor desemnate în depărtare prin linia verde a stufăriilor. La dreapta și la stânga drumului se întind nemărginite pășuni, pe cari pasc cirezi de vite și turme de oi. Iar acolo unde se isprăvesc pășunele încep lanuri de bucate: grâul se înalță ca un zid de amândouă părțile drumului, spicul e aplecat spre pământ, de plin ce este; ceva mai departe se întind fânețele. Pâlcuri de flori presară întreaga câmpie, unele mai înalte, altele
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
vremea aceea de borcanul tatei, pentru că de el aflasem mult mai târziu, peste ani, când mama își învinsese reținerea de a-mi dezvălui și acest amănunt. Ce nu a ars, îmi mărturisise ea, a băgat într-un borcan, că tocmai isprăvisem din el murăturile, pe care l-a ceruit bine la gură, apoi l-a îngropat în pivniță. Știam că primăvara, odată cu dezghețul, pivnița se umplea ochi de apă, să poftească ăia să-l caute, dacă le dădea mâna. Ăia fiind
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
destinului. Și când te gândești că în dimineața zilei aceleia, în care urma să-l reîntâlnesc pe Rennhoff, primisem vestea că te născuseși tu!... Imediat ce ne întoarcem de la nemți fac cinste, îi spusesem lui Moise, în culmea fericirii, în timp ce ne isprăveam pregătirile de plecare. Moise mă urma pretutindeni, ca un scutier credincios, de aceea Rennhoff îl poreclise Sancho Panza. Schau, Herr Leutnant, observa el râzând, când ieșea să mă conducă, după obișnuitele noastre întâlniri, din biroul său de campanie cu iz
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
două Domnul se va îngriji de cel sărac Truditorului îi va fi părinte Cu spiritul divin sufletu-mi îmbrac PSALMUL 40 Fericit cel ce caută la sărac În ziua cea mai rea îl va izbăvi Durerea din ură se va isprăvi Cu cele mai curate fapte mă-mbrac Pe patul durerii să mă salveze Vindecă sufletul meu că am greșit Din minciuni și fărădelegi am ieșit Doar spiritul divin să mă vegheze Visez la raiul hranei celei cerești Omul care a
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
nouă Lumea aceasta se împarte-n două Cei buni Doamne tainic i-ai călăuzit Și mâna Ta popoare a nimicit Iar pe părinți i-ai sădit și înmulțit Chiar dacă erau pe muchie de cuțit Pe toți vrăjmașii noștri i-ai isprăvit Cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare Toată onoarea jertfei s-a prăfuit Pe calea Ta nici un rău n-am săvârșit Scoate-ne Doamne din gheare avare Și nu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
pecetea neisprăvitului. Activitatea noastră, sub toate înfățișările ei practice și teoretice, în toate ramurile, se găsește în fașe, și se zbate în greutățile nașterii ei. Dacă, spre pildă, în Franța, toate fructele minții și activității franceze poartă pecetea caracterului de isprăvit, al intraductibilului “fini”, “acheve”; la noi, toate roadele muncii noastre se înfățișează sub pecetea neștearsă, fatală a neisprăvitului. A doua trăsătură mai pronunțată și mai caracteristică a istoriei noastre , și care se răsfrânge foarte simțitor în natura sufletului nostru etnic
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]
-
șodoasă de felul ei, așa că nu-i luase în seamă ultimele cuvinte. De aceea, când a văzut-o la întoarcere pe Anneliese în curtea lui Berni cu burta la gură, îi venise la început să pice din picioare de uimire. Isprăvind lectura scrisorii, simțise cum o gheară de fier, rece, îi încleștează inima. Nu ți-e bine? îl întrebase neliniștită Ingrid, văzându-l că se chircește cu mâna la piept. Cred că vom avea ceva probleme cu casa, îi spusese el
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
sunt scrise de Rodica Lascău, soția autorului, avem șansa să urmărim o expunere dinamică, instructivă și captivantă a luptei cu somnul în diferitele ei ipostaze. Printre titlurile capitolelor se numără: „Bucurați-vă”, „Care este calea spre locașul luminii?”, „Mi-am isprăvit alergarea”, „Ce vom alege?”, „Crucificarea”, „Falsul”, „Ingratitudinea”, „Hollywood - Fabrica de vise produce coșmare”, „Umnaismul laic”, „Libertare sau robie”, „Forest Gump?”, „Profeții sfârșitului”, „De-am fi fost acolo!”, „Cât de biblice sunt experiențele noastre?” Paleta subiectelor este destul de largă, astfel că
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
știre Că are fire de argint. Privea la mine cu uimire Și se-ntreba dacă nu-l mint. Cum tatei îi păreau colaje Din întâmplări, din fapte vechi, Însă cu alte personaje, Noi le credeam ca neperechi. Cafelele s-au isprăvit Și stau ușor în reverie... Schițez un gest, ușor ghicit: „Nu te-ncâlci în erezie”. „Să nu mă uit în zaț”, îmi spune. Deci „lassez faire, laissez passer”. Să nu sperăm într-o minune: Ce este scris - întâmplă-se! Dar
LA O CAFELUŢĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359571_a_360900]
-
plin, tot n-ar putea din el să o alunge. Că prea-plinul se varsă-n destin. Cu-nverșunare, sufletu-mi zdrobește. Și cât mi-aș dori să dispară, cu soartă predestinată sfârșește. Trecând în lume ireală. Când toamna vieții este isprăvită, pe suflet rămâne ca ciumă. Toamna-surată, tristețea să-mi simtă. Vigoarea să-i transforme-n brumă. Iar Toamna, tot ca mine s-ar ascunde, de tristețea molipsitoare. Dar de soartă n-ai cum și nu ai unde. Că-n viață
TRISTEŢE MOLIPSITOARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360227_a_361556]
-
la fiecare silabisire a scrisorii imprimate pe Iphon. Era rândul său să apese la repezeală pe una din acele pătrățele luminate. Așa și făcu. Execută cu mare rapiditate, apăsa cu vârful degetului pe fiecare literă... numai că nu apucă să isprăvească fraza și drăcovenia îi întoarse spatele. Sub micul gemuleț se așternuse un întuneric dens. Cu o mână pe volan și cu a doua apăsă în partea de jos a jucăriei fermecătoare. Hop! Iphonul se aprinse din nou. Fața îi strălucea
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
sensurilor dificile, meditație profundă și grațioasă pe tema bogăției vieții și a șansei de-a trăi într-o lume atât de consistentă, o carte care n-ar trebui să fie citită cap-coadă ca oricare alta, din trebuința de-a fi isprăvită conștiincios, ci degustată pe-ndelete, câte puțin, ca o delicatesă fină, doar în anumite momente și stări speciale în care spiritul este apt să se înzestreze cu un asemenea dar de preț, mascat - parcă în chip conspirativ! - sub banalitatea unei coperți
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
de vază în parlament iar unii erau primari sau mari bogătași care-și etalau prostia în limuzine de lux. Prin urmare condiția de martir în sistemul de învățământ nu prea mai surâdea nimănui, cu excepția unor romantici întârziați precum Verdunel. A isprăvit și facultatea mai ales datorită faptului că între timp a muncit ca piețar, hamal la restaurante, valutist (o meserie foarte apreciată pe atunci) sau chiar în industria cânepii bine prelucrate, un domeniu nou și cu uriașe perspective. Așadar, dând dreptul
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
de la Eliade, am dat fuga să i-o arăt, era și vărul sau, medicul. De ce ți-a răspuns, nu ești aliatul nostru (înghețasem). De ce nu, a intervenit doctorul, e tânăr, n-avea când să-i fie aliat. Tot așa, cănd isprăvisem de redactat teza, și i-am rezumat-o, la Nestor, ca, de fapt, este Baudelaire-Eminescu, m-a întors că de ce-mi trebuia ocolul Baudelaire ca să ajung la Eminescu. Probabil cum ajunsese el, mă gândeam. Noica devenea încă o dată Lotul
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
ci se ridică încet de pe loc și imprimă mesei, cu burta sa mare, un zvâcnet simțit de către întreaga adunare. Liniștea se lasă de îndata din nou. - Vater - începe el ezitant și de data asta în germană -, Tată, când s-a isprăvit războiul ne-ați scris să vedem cum ne putem descurca aici Îngermania ..., adică..., acolo Îngermania, pentru că acasă nu s-ar mai putea face nimic. Așa am și făcut, am rămas acolo, ne-am căsătorit cu femei germane și acum trăim
Claudiu M. Florian: Vârstele jocului, Strada Cetăţii, Editura Editura Cartea Românească, 2012, pag 109 () [Corola-blog/BlogPost/339523_a_340852]