26,665 matches
-
mentalitate a evaziunii din mediul aspru al realității, inclusiv a celei social-politice, cu valențele sale ideologice, opțiunea unei retranșări în universul ocrotitor al ficțiunii rațional reglate. În decursul „epocii de aur”, „eseistul, la fel ca și cronicarul, monografistul ca și istoricul literar, era un «răzvrătit», în măsura în care nu se lăsa asimilat de o propagandă ostilă, și era în același timp un adversar politic neglijabil, în măsura în care nici o secundă activismul său n-a părăsit sfera strict culturală”. După ce constată că, în scris ca și
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
cu fondul. De visat, Maiorescu va fi visat spencerian, în realitate el știa că lucrurile nu merg după dorința lui. Este uimitor cît de rău a putut fi citit Maiorescu: el spune exact ce vor spune Lovinescu, Zeletin și ceilalți istorici ai civilizației. În articolul din 1868, de la care a pornit totul, și anume În contra direcției de astăzi în cultura română, frazele cele mai răstălmăcite (și aproape exclusiv citate) sînt acelea în care Maiorescu socotește forma fără fond pernicioasă (și, oare
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
manifestare. Cele două cărți de memorialistică pe care le-a publicat în ultimii ani, în care evocarea și construcția se împletesc la fiecare pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care înstrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît în cărțile de specialitate, în textele memorialistice poate fi lesne
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
gravă decât un război, o lege care să impună bărbaților, proaspăt îmbogățiți, să poarte în lanțuri, brățări și inele kitsch numai o anumită cantitate de aur. Ne lipsesc multe, nu numai un tribun ca Oppius. Cu umor subiacent ne spune istoricul latin că multe excese puteau fi stopate atunci de legi, dar nu și cele care limitau răsfățul femeilor. Sau, dacă s-au aplicat astfel de interdicții nu puteau fi decât temporare. După douăzeci de ani de la impunerea acestei legi, matroanele
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
nu mai funcționează astăzi la un popor latin ca al nostru, respectul pentru lege, oricât de inconvenabilă era ea. Dura lex, sed lex! devenise concepție. Legea nu putea fi ignorată decât dacă era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european. Ei bine, aborgarea legii Oppia, aplicată sever timp de două decenii, s-a obținut după un adevărat spectacol oratoric susținut în contradictoriu de Cato cel Bătrân și Valerius Potitus. Totul ar putea fi o
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea personală a autorului, în mărturia directă asupra vieții locuitorilor de astăzi precum și din timpul regimului comunist. Asemenea descrieri sunt încă destul de puține și ele vor fi izvoare de cunoaștere pentru istoricii de mâine. Reflecțiile asupra psihologiei bucureștenilor, dar și asupra planului orașului și asupra alinierii străziilor (p.19 sq.) fac, de asemenea, savoarea cititorului. În ceea ce privește viziunea istorică, să cităm opinia autoarei despre chestiunea, uneori controversată, a existenței și evoluției burgheziei românești
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
scrie ce vor ei”, e limpede că disperații din P.S.D. au atins nu doar zonele nemerniciei, ci și ale nebuniei. A cere, în numele unui partid aflat la guvernare, ca pe posturile de televiziune să nu mai apară „analiști, comentatori sau istorici” înseamnă a fi deraiat în ticăloșia cea mai înspăimântătoare. Nu știu dacă Ino Ardelean a fost bătut la comanda unor lideri (locali sau centrali) ai P.S.D.-ului. Dar știu că lătrături precum cele de mai sus au constituit unda verde
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
culturii românești: Mircea Eliade, Barbu Brezianu, Arșavir Acterian, N. Steinhardt. Autorii cărții descriu apoi activitatea lui Alexandru Ciorănescu, pe domenii și literaturi. Când încă era în țară (pentru că după 1946 s-a exilat la Paris iar mai târziu în Spania), istoricul literar a încredințat tiparului studiile Teatrul românesc în versuri (1943) și Spiritul european și cultura română (1944). Peste mai mulți ani, va da la iveală altele două, despre Alecsandri și Ion Barbu, în versiune engleză. Autorii observă „elasticitatea metodelor de
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
a ideilor religioase, politice și artistice. El credea în existența unei literaturi europene. Din multele sale lucrări, să amintim doar Studii de literatură spaniolă și comparată (1954) și Principii de literatură comparată (1964), redactată în spaniolă. Comparatistul, alături de lingvist și istoric (a scris Istoria generală a insulelor Canare, ca un omagiu adus patriei sale adoptive), a fost în același timp romancier (Le couteau vert), autor dramatic (Don Carlos de Viana), poet (Biografie pentru rândunele) și memorialist. Aflăm acum că volumul apărut
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
mult sau mai puțin sistematizate ale lui Ezra Pound și James Joyce și pînă la cele mai recente ale lui Marielle Tabart și Eric Shanes, în România ea a fost sistematic o sursă inepuizabilă de fabulații. Cu excepția venerabilului poet și istoric de artă Barbu Brezianu, cercetător lucid și profund al segmentului românesc din opera lui Brâncuși, dar și a altor cîțiva cercetători specializați sau ocazionali din generațiile mai vechi și mai noi, ceilalți brâncușologi naționali sînt angajați în cel mai teribil
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Dar înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
pînă atunci au ajuns să capete o importanță vitală. Noii deținători ai funcțiilor de șef al protocolului sau al oficiului heraldic, intendentul Maiestății sale și doamnele de onoare ale reginei n-au stat locului o clipă, în timp ce luminile din biroul istoricilor regali au rămas aprinse toată noaptea. S-a controbăit prin toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
sunt totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de ani în
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de ani în curgerea acestei înregistrări, 1940, decembrie (Prăpastia). Istoricul publicării aduce în atenție, prin acțiunea lui Victor Iova, a antecedentelor și a consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se detașează
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
înregistrări, 1940, decembrie (Prăpastia). Istoricul publicării aduce în atenție, prin acțiunea lui Victor Iova, a antecedentelor și a consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se detașează rolul cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
în acest cimitir pentru că poetul era greco-catolic. A trebuit să i se ceară aprobarea mitropolitul Șaguna, care, vechi admirator al poetului, îi bruschează cu indignare: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura”13. Un panegiric însuflețit rostește istoricul Ioan V. Rusu: „Astăzi dar serbăm onoarea din urmă a unui poet celebru al națiunii noastre cel mai întâi poet laureat al națiunii române din imperiul austriac. Acesta e Andrei Mureșan. Cred că voi întâmpina consimțul opiniunii publice între români
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
hârtia sunt scumpe, difuzarea nu prea mai există, iar lumea e așa de săracă, încât nu mai cumpără cărți. Pe cei cu bani mulți nu-i interesează cultura, iar cei care au nevoie de ea (elevi, studenți, profesori, critici și istorici literari, cercetători) nu dispun de fonduri, cartea fiindu-le practic inaccesibilă. Despre acest aspect și despre difuzare voi reveni ceva mai încolo. Există însă și situații când inițiativa publicării nu aparține autorului, ci editorului, care comandă o carte, asumându-și
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
nu e pur și simplu recunoscută. Sunt speculate pasiunea și entuziasmul, care se manifestă pe gratis. Câte reviste nu mai dau onorarii, sau când o fac ele au o semnificație mai degrabă simbolică! Și editurile, cele mai multe, procedează la fel. Există istorici literari cunoscuți și apreciați, cu o activitate de 40-50 de ani, autori de fundamentale cărți critice, care așteaptă cu lunile, ca să nu mai spun cu anii, pentru câteva milioane. Să reamintim diriguitorilor noștri culturali că Perpessicius, cu drepturile încasate pe
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
Dacia din Cluj și a unei bogate ediții datorate dlui Aurel Sasu, în două părți, în 1999 și respectiv 2001. „Cele ce urmează, scrie dl Durnea, încearcă să lumineze părți mai întunecate din viața și activitatea lui C.F.” În atenția istoricilor literari ai perioadei! l În mereu atractiva și plină de texte ce merită a fi citite Lettre internationale (număr din toamna lui 2003), lordul Ralf Dahrendorf este prezent cu un mic studiu intitulat Opt însemnări cu privire la populism. Iată-le, însoțite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
Cătălin Constantin Din 1990 încoace au fost publicate în România mai multe cărți de istorie orală. Astfel de discursuri au stîrnit interesul sociologilor, al istoricilor și etnologilor, al lingviștilor și, poate în primul rînd, al publicului larg. Cititorii acestor cărți știu că există cîteva subiecte privilegiate de cei care au adunat istorii orale: războiul, deportarea, rezistența, anii comunismului. Experiențe marcante, triste, apăsătoare. Un volum de
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
autorului, ca adevărat temei de reflecție, soarta Artistului, a Intelectualului "cu sau fără nume public, predestinat să existe și să-și asume răspunderile într-un veac ostil." Cu toate că autorul se scutură cu grijă de riscul de a fi socotit un istoric, prezentându-se drept "scriitorul care depune mărturie", caracterul istoric al sintezei țintind dualitatea atât a Europei, cât și a țării noastre este evident, servit de o compactă, largă, uimitoare în straturile ei, masă de informații, de o inestimabilă valoare, venind
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
atât mai evident cu cât luăm în seamă un târg de provincie cum e Bacăul. Numărul poeților crește simțitor în Regat în intervalul 1899-1916, adică de la debutul lui Bacovia în revistă până la debutul în volum, depășind 300, după cum ne încredințează istoricul literar (p. 15), bazat pe explorări proprii. Exegetul urmărește auto-reprezentarea sau proiecția de sine a lui Bacovia în operă ca poet (pe de o parte) sau ca personaj (pe de alta). Rezultatul e prins într-un paradox sclipitor despre derutanta
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
să fii un âfost poet>" (p. 25). Comparațiile pe tema condiției scriitorului le face, așa cum a promis, cu minorii și marginalii, de felul lui Oreste, Păun-Pincio, Neculuță, Petică, Traian Demetrescu și alții, prozatori ca Ioan Adam și Teodor Scorțescu. Sociologic, istoricul literar își duce investigațiile foarte departe când ne spune care era situația tubercolozei prin 1901-1913 (v. în note p. 459-460), deși Bacovia nu suferise de această boală, dar ea exista printre obsesiile simboliștilor, cu mulți poeți morți prematur (numele lor
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]