145,625 matches
-
și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea în elan apologetic și senzualitatea în substanță liturgică și în spasm profetic, tentat de lume, dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
la imnul pindaric, la muzica veterotestamentară și la sonul liturgic al Sfintelor Scripturi, iar Vasile Gorduz pînă pe buza neoliticului, pînă la lumina clasicității grecești și pînă la freamătul pur al zorilor creștinătății. Și tot amîndoi s-au întîlnit în istoria mică, luptîndu-se fățiș, din spatele aceleiași baricade, cu dihania pe care comunismul ne-a însămînțat-o în grădini și în suflete, unul prin angajare politică explicită, celălalt prin acțiune civică și prin pildă morală, după cum s-au mai întîlnit acum la Bistrița
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
a Florinei Iliș (Coborârea de pe cruce, Chemarea lui Matei, în curând completate de Cruciada copiilor), ambele axate pe structuri mitice, critica lui Victor Cubleșan, Horea Poenar și Claudiu Groza ("tănâra gardă"), activitatea lui Ion Mureșan, conducător al cenaclului Uniunii Scriitorilor, istoria literară concepută de Mircea Popa sau descoperirile lingvistice ale Irinei, Petraș ce țin de domeniul gender studies ("limba română ș...ț este cea mai sexuată dintre limbile europene" - pag. 127), sunt diverse repere incitante pe care autoarea le prezintă cititorului
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
Micaela Ghițescu Autor al unei Istorii a lecturii recent apărute în traducere portugheză, Alberto Manguel, canadian de 54 de ani, fluent în spaniolă, scriitor de limbă engleză, stabilit într-un mic sat din Franța, a fost, un timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
fost, un timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002. Întrebare: Preferați să vă prezentăm ca scriitor sau ca
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
ca scriitor sau ca cititor? Răspuns: Cred că eu însumi m-aș defini mai ales ca cititor. Faptul că am scris cărți e aproape o întâmplare. E o consecință a faptului că am fost cititor atâta timp. Am scris O istorie a lecturii care e o cronică a activității mele. Î.: Cartea este un studiu asupra actului lecturii, dar și o mărturie despre propria dumneavoastră istorie de cititor; în ce mod dobândește cititorul o personalitate proprie, sau, mai bine zis, există
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
întâmplare. E o consecință a faptului că am fost cititor atâta timp. Am scris O istorie a lecturii care e o cronică a activității mele. Î.: Cartea este un studiu asupra actului lecturii, dar și o mărturie despre propria dumneavoastră istorie de cititor; în ce mod dobândește cititorul o personalitate proprie, sau, mai bine zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor? R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numește O istorie a lecturii și nu Istoria lecturii. Ceea ce m-
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
lecturii, dar și o mărturie despre propria dumneavoastră istorie de cititor; în ce mod dobândește cititorul o personalitate proprie, sau, mai bine zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor? R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numește O istorie a lecturii și nu Istoria lecturii. Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii și ale cărții au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanță
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
despre propria dumneavoastră istorie de cititor; în ce mod dobândește cititorul o personalitate proprie, sau, mai bine zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor? R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numește O istorie a lecturii și nu Istoria lecturii. Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii și ale cărții au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanță, influențează cel mai puțin destinul
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
bine zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor? R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numește O istorie a lecturii și nu Istoria lecturii. Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii și ale cărții au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanță, influențează cel mai puțin destinul unei cărți. Cititorul este cel care decide dacă o carte rămâne sau nu. Cititorul este cel
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
individual, sau credeți în figura Cititorului în sens colectiv, adică a unui arhetip? R.: Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără nici un fel de împărtășire de la alte lecturi care s-au făcut, ar fi oarecum ca povestea copilului sălbatic: o pătrundere într-o lume încărcată de coduri fără nici un
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cărți pe care le acumulăm lângă pat, în fiecare noapte, într-un teanc care se schimbă mereu. Uneori, nici măcar nu le deschidem, dar printr-un soi de fenomen de osmoză, lectura se produce în timpul somnului. Î.: După ce ați scris despre Istoria lecturii, lucrați acum la o carte despre bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
sumbre: Cînd noaptea rănile se deschid și curg/ În leagănul pruncilor grotesc/ Și stelele fluieră a pagubă spre demiurg/ Atunci cărțile prin întuneric se dușmănesc// Și o să dorești să lingușești cu porumbei piețele/ Să te învețe un singur adevăr din istoria amurgului măcar/ Iar toamnelor sterpe ucide-le/ Cînd o să pricepi - fercheșul vierme de dar" (Viermele). Nu mai puțin caracteristică se prezintă apocalipsa cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
oceano nox... Între timp, cerul se rotește și din ocean dă buzna noaptea învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian)... Pe la stația Cluny-Sorbona îmi mut privirile în stânga vagonului și încep să citesc ceva cu istoria construirii metroului în care călătoresc... Cum, în secolul trecut, pe la începutul lui, ajungându-se cu săpăturile în dreptul stației Piața Saint-Michel de astăzi și întâmpinând dificultăți, inginerii avură ideea de a îngheța în acel loc malul Senei, rivegauche, și abia apoi
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
în Sena... Cunoșteam procedeul, citisem în țară. Dar să afli lucrul aici, în vagon, la fața locului, nu departe de stația pomenită mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu pumnul. Terminând de citit istoria metroului parizian, aveam să aflu că era vorba doar de un fragment, autorii lui invitându-te să continui povestea pe celelalte linii, ca și cum ele ar fi fost niște edituri rivale, dar de care nu se poate să nu ții seama
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
erudit al cărții (numai el își mai ținea cititorii la curent cu observații pe tema formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Chiar și felul lui de a citi căpătase, în anii din urmă, proprietăți remarcabile. Se poate spune că Ș. Cioculescu citea cu creionul în mînă, după ce în prealabil
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
nu suportă brînza pe care i-o oferă o rudă miloasă. Un personaj sordid într-o lume sordidă. Și o indiferență, o lipsă de psihologizare încăpățînată care face cartea greu de citit și la fel de greu de uitat. Următorul roman, Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
lipsă de psihologizare încăpățînată care face cartea greu de citit și la fel de greu de uitat. Următorul roman, Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
face cartea greu de citit și la fel de greu de uitat. Următorul roman, Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de reconstituire istorică, nu neapărat atentă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
greu de citit și la fel de greu de uitat. Următorul roman, Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de reconstituire istorică, nu neapărat atentă, nu riguroasă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de reconstituire istorică, nu neapărat atentă, nu riguroasă, ci capricioasă și uneori umoristică a unei lumi în care preoții inventează și modifică cu migală ideogramele
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Autoarea absolvise între timp și limba chineză la Universitatea din București și cartea e dedicată profesorilor de acolo. De data aceasta autoarea alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie a înregistrat și căsătoriile copiilor de preot, ca dovadă a discriminării care se făcea încă de pe atunci între
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
și limba chineză la Universitatea din București și cartea e dedicată profesorilor de acolo. De data aceasta autoarea alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie a înregistrat și căsătoriile copiilor de preot, ca dovadă a discriminării care se făcea încă de pe atunci între vedete și oamenii obișnuiți
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie a înregistrat și căsătoriile copiilor de preot, ca dovadă a discriminării care se făcea încă de pe atunci între vedete și oamenii obișnuiți. Bătăliile au fost și ele consemnate prin numărul de morți și pierderi de scuturi, lănci și cai. Dat
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]