682 matches
-
cu o durată între 10 și 20 de minute) fiecare participant redactează în mod individual istorioara proprie; - pe intervalul a 20-30 de minute, participanții se împart în grupuri de patru până la șase persoane, fiecare subgrup având drept sarcină redactarea unei istorioare comune ca explicație la imaginea originară (aici sunt puse în valoare abilitățile de negociere și de consens al percepțiilor inițiale); - a treia fază, desfășurată tot pe intervalul a 20-30 de minute, presupune ca aceste subgrupuri să se consulte și să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
contrapunct necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă în distanțarea ironică; în spațiul edenului miniatural își face apariția un „loc rănit”: „Soldatul din tine e mort / Artistul, singur / Poezia se destramă ca micul dejun / În aburul de cicoare. / Un morman de istorioare ticăloase / Mucegăiesc pe rafturi / Pledând pentru această infirmitate biografică” (Biografică). În volumele Haina de cânepă (1983) și Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
București, [1895]; Hans Christian Andersen, Povești alese, București, [1895], Carte de chipuri fără chipuri, București, 1897 (în colaborare cu X. Z.), Fetița cu chibrituri. Povești de Crăciun, București, 1898 (în colaborare); André Theuriet, Din tinerețe, București, [1895]; Joséphine Blanche Colomb, Istorioare pentru copii, pref. trad., București, [1895]; Herbert Spencer, Despre educație, I-II, București, [1895]; Povești de Crăciun, București, 1895; Paul Bourde, Patriotul, București, 1896; Émile Augier, Jules Sandeau, Ginerele lui Poirier, București, 1896; Universul și minunile lui, I-III, București
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința respectării tradiției biblice, istorioara apocrifă a căderii îngerilor, descrisă cu numeroase detalii în 2 Enoh, filozoful nostru ar fi fost imediat sancționat. Aceeași reținere, din aceleași motive, după cum am văzut, și în privința figurii Anticristului. În fața unui public păgân, această figură ar fi reprezentat, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva acestui profetism extatic. Scriptura este, așadar, unicul instrument capabil să garanteze autenticitatea unei profeții și, din această perspectivă, profetul însuși trebuie să fie și un fin exeget. Pentru a exprima această idee, Hipolit inserează, în capitolele 18‑19, două istorioare, ai căror protagoniști ar fi putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑a face cu o bandă de tâlhari. Hotărâse deja să trimită trupele să‑i ucidă, când soția inițiatorului, singura care‑și păstrase spiritul sănătos, s‑a prezentat în fața guvernatorului reușind să‑l facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5). Cum însă lumea nu a găsit cu cale să se sfârșească așa curând, sărmanii oameni s‑au trezit după un an fără acoperiș și fără cele necesare, neavând nici măcar cu ce să se hrănească. În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Evul Mediu), a suferit în continuare un proces de selecție și de adaptare la realitățile specifice, contaminându-se uneori cu alte narațiuni. Prin larga lor răspândire, cărțile populare au avut un rol însemnat în îmbogățirea repertoriului s. românești. Astfel, istorioara despre bătrânul care, prin înțelepciune, îi pune în inferioritate pe sfetnicii împărătești sau cea despre fata isteață care dezleagă o serie de întrebări dificile își au sursa în cartea populară Bertoldo și prezintă un număr mare de variante românești. O
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
merg îndeosebi spre subiectele referitoare la cuplul conjugal, ilustrate de un număr apreciabil de motive și variante, care vizează infidelitatea, viclenia, răutatea, îndărătnicia unuia din soți (de obicei, femeii i se atribuie aproape toate aceste cusururi). În altă categorie intră istorioare care persiflează defecte general-umane (lenea, beția, hoția, minciuna, lăcomia, zgârcenia și mai ales prostia), de data aceasta fără a le implica neapărat în cadrul conflictelor sociale sau al relațiilor familiale. Mult mai puține la număr și urmărind în special amuzamentul sunt
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
și invers. Fiind confecționată din stofa povestirii, lumea miraculoasă a lui S. e propice revenirii, timpul și spațiul fiind bântuite de stafii. O bună parte din tot ce se petrece în romane oscilează între iluzia teatrală, efectul optic și banala istorioară cu strigoi. Anecdotica din Treizecișitrei sau din De-a lungul fluviului se învârtește în jurul unor opreliști sau al unor stagnări, care tulbură normalitatea circulației libere, în ambele sensuri, în gând sau în faptă. În orașul Cantacuzina generalul Ion Leopold Margea
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
Are o „tolbă” doldora de anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
cu pantoful la evrei, români și la alte popoare, București, 1893; Evreii în literatura lor populară (sau Cum se judecă evreii înșiși), [București], 1898. Ediții: Practica și apropourile lui Cilibi Moise vestitul din Țara Românească, pref. edit., Craiova, 1883; Două istorioare prea frumoase din viața lui Cuza-Vodă, Craiova, 1884.Traduceri: Leopold Kompert, Christu și Leea, București, 1892; Max Nordau, Starea socială și economică a evreilor, București, 1910. Repere bibliografice: Gion [G. I. Ionnescu-Gion], „Poeziile populare colecția Alecsandri”, „Românul”, 1889, 5 aprilie
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
în descendența neoromantismului șaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute reminiscențe din Lucian Blaga și Ion Pillat), lui S. îi reușesc mai multe istorioare lirice (Păpușarul) sau poeme-joc parodice, „cu poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
politică a lui I.G. Bibicescu. Printre redactorii gazetei, care avea orientare liberală, figurează Mircea C. Demetriade (semnează și Dimitriadi), Iuliu I. Roșca, Vasile Alecsandrescu (semnează uneori Vas-al și Vasal); ei dau versuri, proză, articole de critică literară, traduceri. Schițe, istorioare și mici povestiri publică destul de consecvent, mai ales în primul an, D. Teleor (Scrisoare din București, Amintiri) și Mircea C. Demetriade (Glasul, Metempsihoza și un fel de texte de promovare turistică într-o izbutită haină literară, De la Călimănești, De la Govora
UNIREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290349_a_291678]
-
nu sunt doar de ornament, ci au feculența lor parșivă. Un recital la fel de plăcut de urmărit este Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară (2000), unde un „periplu” prin „bucătăriile literare ale lumii” vădește erudiție în domeniu. Și aici suveniruri, anecdote, istorioare, pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
unei filosofii luministe, raționaliste, totuși nu departe de spiritul religios. A scris despre armonia și legile universului, despre viață și moarte, despre dreptul tuturor oamenilor la instrucție și cultură. O atenție deosebită acordă moralei atât în articole, cât și în istorioarele pe care le traduce sau le prelucrează. Înclinațiile de moralist se observă și în aforismele, alcătuite de el sau culese, despre viață, dragoste și firea oamenilor. În tradiția Școlii Ardelene, s-a ocupat și de problemele limbii literare, dar a
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
din „Adevărul ilustrat”. Criticul vedea în scrisul tinerei femei calități rare, „în germene” un talent „care dacă se va dezvolta după cum făgăduiește... va fi una din podoabele cele mai frumoase ale literaturii noastre setoase de asemenea talente”. O parte din istorioarele de aici (La băi, Ziua tatei, Răsplata - o anecdotă plină de umor despre filotimia boierului Costache Negri) va acoperi parțial și sumarul cărții Din lumea celor mici. Încă din 1897 ziarul „Universul” îi încredințase rubrica specializată „Cronici feminine”, la care
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
a prozei evocă, fără relief, instantanee și scene țărănești: I. Adam, Pândarul, Maria Baiulescu, De la țară, M. Demetrescu, Boier Mlădiță ș.a. Aflat la începutul carierei literare, Sextil Pușcariu este prezent cu o proză naivă (Cea dintâi polcă), I. Russu-Șirianu dă istorioare sentimentale (Letiția, Cavalerul, Două surori), iar N. Iorga are câteva note de călătorie în Tirol. Mai importantă pentru Iorga va fi însă atmosfera revistei, ucenicia la V. înrâurindu-i orientarea de mai târziu, la „Sămănătorul”. Cât privește poezia, contează în
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
greșeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: "Am greșit", "Scuză-mă", " Am nevoie de tine". Părinții care nu-și cer scuze nu-și vor învăța copiii cum să abordeze aroganța. Părinții buni dau informații, părinții inteligenți povestesc istorioare Captați-vă copiii prin inteligența voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Știți care este termometrul care indică dacă sunteți agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii și prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a scăpa de teroarea consoartei. Inventivitatea jovială caracterizează majoritatea prozelor scurte, mai cu seamă pe cele care aduc în scenă
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
gimnaziu (până în 1849), ca și vărul său, publicistul Iacob Mureșianu. Din 1838 începe să colaboreze la „Gazeta Transilvaniei” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Alături de poezii semnate uneori Serețeanu și Urziceanu sau, mai frecvent, Eremitul din Carpați, publică articole, istorioare, fabule în versuri, unele prelucrate după Schiller, Wieland, Bürger, Herder, M.G. Saphir sau Kisfaludy, cele mai multe culese din revistele străine, fără indicarea autorului. Câteva fragmente din Nopțile lui Young, transpuse spre sfârșitul vieții, au apărut postum. Pentru educația copiilor a tradus
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
povestiri apărute, incepand cu 1913, în „Revista copiilor și a tinerimii”, publicație la care a lucrat și că redactor, P. le-a reprodus în volumele Pentru zilele de vacanță (1922), În lumea copiilor (1923) și Jurnalul lui Nicușor și alte istorioare pentru copii (1923). În perioada următoare i-au mai fost editate câteva cărți pentru copii - Nicușor (1931), Păsărica, draga mea (1932) și Găină cea moțata (1942). Fără un ecou deosebit au rămas alte două mici române, Povestea unei fete (1927
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Carte despre vremuri multe (1963) și Carte despre drumuri lungi (1965). SCRIERI: Din lumea celor obidiți, București, 1912; În seara de Crăciun, București, 1922; Pentru zilele de vacanță, București; 1922; În lumea copiilor, București, 1923; Jurnalul lui Nicușor și alte istorioare pentru copii, București, 1923; Lumea celor necăjiți, București, 1924; Drumul morții, București, 1925; Povestea unei fete, București, 1927; Găină cea moțata și alte istorioare pentru copii, București, 1929; Familia Chiț-Chiț, București, 1931; Nicușor, București, 1931; Veșnicul învins, București, 1931; Păsărica
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Pentru zilele de vacanță, București; 1922; În lumea copiilor, București, 1923; Jurnalul lui Nicușor și alte istorioare pentru copii, București, 1923; Lumea celor necăjiți, București, 1924; Drumul morții, București, 1925; Povestea unei fete, București, 1927; Găină cea moțata și alte istorioare pentru copii, București, 1929; Familia Chiț-Chiț, București, 1931; Nicușor, București, 1931; Veșnicul învins, București, 1931; Păsărica, draga mea, București, 1932; Tablouri în cărbune, București, 1935; Găină cea moțata, București, 1942; Simple întâmplări, București, 1943; În amintirea lor..., București, 1945; Cocarda
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
În amintirea lor..., București, 1945; Cocarda roșie, București, 1946; Galantar, București, 1946; Lumea noastră, București, 1946; Noi în furtună, București, [1946]; Oameni și momente, București, 1946; Noi, în URSS, București, 1947; Drum spre pace, introd. Lothar Rădăceanu, București, [1947]; O istorioara cu șoareci, București, 1948; Zilele vieții tale, I-IV, București, 1949-1950; Lanțuri, I-IV, București, 1950-1954; Noi, la 77, București, 1952; Va veni o zi..., București, 1954; Așa a fost odată, București, 1955; Hans Christian Andersen, București, 1955; Că un
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]