1,396 matches
-
constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de o parte, conștiința individuală se bazează pe identitățile narative ale acelora care furnizează relatări istoriografice și de ficțiunea care ține de genul biografic, iar, pe de altă parte, în multe dintre circumstanțele vieții, individul primește de la cei din jur și produce el însuși relatări în care este actant principal și îi asigură identitatea narativă. Narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cărți În limba română, turcă, slavă, arabă, armeană, arătând rolul important pe care Îl avea În răspandirea culturii În această parte a Europei. În general, conținutul cărților era un religios, dar s-au tipărit și din domeniile beletristic, științific sau istoriografic: (Viețile paralele ale lui Plutarh, Viața lui Esop, Pildele filozofești, Didahiile lui Antim Ivireanul etc). Despre domnia lui Brâncoveanu s-au scris două cronici: a lui Radu Greceanu și Anonimul brâncovenesc. Cele două lucrări conțin amănunte, care i-au făcut
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el așa cum o dovedesc omiliile sale, adaptate la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie din Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întâmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Galia și nu întâmplător cel mai mare poet din Galia din a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
591, încheindu-și cronica puțin înainte de moartea sa. Aceasta nu înseamnă că o astfel de istorie e lipsită de interes; dimpotrivă, scrierea s-a bucurat din nou de atenție în acești ultimi douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: în timp ce, în trecut, cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi, istoricii sunt mai interesați de faptele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități, mai mult, chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până în anul 439 și se încheiase puțin după acea perioadă; cea de-a doua trebuie să se fi încheiat cel puțin înainte de 450, pentru că și din aceasta rezultă că împăratul Teodosius al II-lea era încă în viață. b) Criteriile istoriografice ale lui Socrate Structura operei, amintită mai sus (fiecare carte corespunde domniei unui împărat), e o dovadă a efortului făcut de Socrate pentru a împăca istoria Bisericii, căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, pentru care, în schimb, nu are un interes prea mare. Prin aceasta se deosebește de Eusebiu și la fel ca el va proceda și contemporanul său, Sozomen. Noutatea concepției istoriografice a lui Socrate va fi explicată chiar de către autor în prefața la cartea a cincea unde expune planul lucrării sale care probabil stârnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omului cu scopul de a crea prejudicii imaginii celuilalt.379 Teoria socială a identității pleacă de la premisa că oamenii trăiesc în contexte largi, în mod particular când identitățile sunt postulate ca factor în opțiunile politice, și că o anumită formulă istoriografică este esențială pentru explicații multi-cauzale în care abordările psihologice oferă motivații sau mecanisme specifice individuale pentru schimbare. Teoria identității sociale se bazează pe o înțelegere anterioară a contextului birocratic care le conferă liderilor autoritatea să decidă și să aleagă diverse
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
p. 208). 460 Tema "sfârșitului istoriei" poate fi recuperată, potrivit unor gânditori contemporani, încă din scrierile lui Nietzsche și Heidegger: "Ceea ce caracterizează (...) sfârșitul istoriei, în experiența postmodernă, este că, în timp ce în teorie noțiunea de istoricitate devine din ce în ce mai problematică, în practica istoriografică și în autoconștiința ei metodologică, ideea unei istorii ca proces unitar se dizolvă, iar în existența concretă se instaurează condiții efective nu numai primejdia catastrofei atomice, dar și, mai presus de toate, tehnica și sistemul de informație ce-i conferă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Călinescu, Vladimir Streinu scrie în 1935. Cu privire la biografia călinesciană criticul are aprecierile cele mai călduroase. G. Călinescu a avut intuiția suverană a vieții poetului: „Frumusețea este a imaginii concepute prescriptic și acreditată prin talent literar și selectarea expresivă de material istoriografic corespunzător.”1 Exegezei îi găsește în schimb cusururi multiple, unele semnalate nedrept. Descrierea ineditelor eminesciene este socotită, cu suficiență, „simplă rezumare”. Relevându-i lui Călinescu „temperamentul său critic deosebit de interesant”, „resursele excepționale de scriitor”, munca dârză și talentată, Streinu neagă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care nu se dezminte, este aceea a unui conservator. Ambiția lui este aceea de a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi și clasicii, 1975, Antract, 1979). Lecturile fidele, pline de bun-simț, denotă o înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
pe care le fac în domeniul istoriei umaniștii români din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și pe care se grăbesc să le treacă semenilor lor și străinilor se află la originea patrimoniului vibrant, tensionat, ce animă operele istoriografice (patetismul fiind altă trăsătură a demersului cărturarilor timpului). Capătă acum un contur bine precizat, având toate caracteristicile unei atitudini (și toate consecințele în planul propulsării valorilor), preocuparea pentru tezaurul propriei culturi, pentru izbânzile culturale ale epocilor trecute. În prelungirea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
pneumatologie și o angelologie). Inspirația asigurată odinioară de înger se transformă într-o difuză exaltare a genialității: genial fiind autorul unui text, atunci genial trebuie să îi fie și interpretul. Emul al lui Leopold von Ranke (1795-1886), care comparase demersul istoriografic cu un oficiu sacerdotal 1, Wilhelm Dilthey va căuta o formulă hermeneutică prin care să depășească dogmatismul istorismului hegelian, dar care să conserve unitatea de sens a istoriei umanității. În primul rând, Dilthey este cel care va recunoaște clivajul între
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a bunătății și frumuseții obiective”3, de care teologia creștină - cel puțin în formula patristică - poate da seama. Dar triumful narativ și poetic al cunoașterii teologice nu poate rămâne indiferent la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei. Ocupându-și sfios locul în vitrina rudimentară a nostalgicilor, religiile abia mai exemplifică niște sfruntate aspirații „totalitare”. Ipostazele senine de Antichitate clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ginta Latină și militant În sensul curat național ne-a oferit mereu, prin scrierile sale, prilejul unor binevenite meditații asupra destinului românesc. Fără a ambiționa la maximă acribie științifică, fără a revoluționa cercetarea istorică și fără a propune noi direcții istoriografice, doctorul Vlad Bejan Întruchipează- cu pasiune și dăruirea neofitului- intelectualul animat de un profund spirit național, personajul care se confruntă cu durerea neamului său, omul cetății care nu se lasă orbit de arginții potentaților zilei și vede În valorile perene
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
și ale unor filologi, date statistice relevante, autorul Încearcă și reușește să fie convingător În argumentația sa. Narativitatea sa este bine controlată iar șirul argumentelor aduse este plin de celeritate. Desigur nu avem În față o lucrare savantă, o contribuție istoriografică novatoare dar, cu toate acestea, autorul și lucrarea sa sunt de partea multor adevăruri istorice care trebuie reamintite. Fără un aparat critic laborios și fără o bibliografie extinsă lucrarea rămâne cu o meritorie valență paideică În sens național. Evocarea unor
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
literatura hagiografică și sub unghiul originalității. Lângă hagiografie trebuie înregistrate oratoria (căci numeroasele „cuvinte” care se prefac sau se compilează erau destinate și rostirii) și epistolografia (Eftimie de Târnova a fost și un autor de scrisori). În privința scrierilor cu caracter istoriografic, în depozitele sud-slave se aflau deja Cronografia pe scurt a patriarhului Nicephoros, tălmăcită probabil prin veacurile al IX-lea și al X-lea (continuată de cărturarii sârbi - aceiași care dăduseră colecția de Vieți ale țarilor și arhiepiscopilor sârbi - prin Letopisețele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cronicile” pictate. Curtea și mănăstirea, Aula și Ecclesia vor consemna, cu țeluri specifice, istoria, primele alcătuiri lăsând destul de repede locul elaborărilor programate. Epoca lui Ștefan cel Mare, cu stabilitatea ei generatoare de strălucire într-ale spiritului, a favorizat autonomizarea exercițiului istoriografic. Marele Letopiseț de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei, face din narațiunea istorică - de marcă bizantină - al doilea mare „gen” al timpului, alături de hagiografie. Al XVI-lea secol va aduce diversificarea scrierilor cu caracter istoriografic și, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
autonomizarea exercițiului istoriografic. Marele Letopiseț de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei, face din narațiunea istorică - de marcă bizantină - al doilea mare „gen” al timpului, alături de hagiografie. Al XVI-lea secol va aduce diversificarea scrierilor cu caracter istoriografic și, mai ales, apariția textelor comandate de un voievod sau altul. Cronicarii călugări - Macarie, Eftimie, Azarie - vor îndeplini aceste porunci, luând, firește, tot istoriografia bizantină (pe Manasses) drept pildă stilistică și depozit de ornamente retorice. Între speciile mai mărunte, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
care s-a dovedit lipsit de scrupule în însușirea unui merit pe care nu îl avea. Aceste două tablouri ilustrează, pe de o parte, lumina și adevărul, iar de cealaltă parte, întunericul și minciuna care a născut o vastă literatură istoriografică, interesantă prin învățămintele pe care le putem trage din parcurgerea ei. Restabilirea adevărului asupra acestei mari descoperiri nu a fost încă reușită definitiv (6, 7, 63, 71, 80, 87-89, 120-122, 126, 133). Ion Pavel își încheia, în 1982, eforturile sale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ipothesis etc.etc. înseamnă, firește, că aceste concepte nu erau asimilate și vehiculate în cultura română a timpului. Or, acesta este nivelul culturii române de la nivelul anului 1705: al ignoranței în orice domeniu spiritual care nu are atingere cu problemele religioase, istoriografice, pragmatice. Cantemir nu se înscria, prin urmare, într-un astfel de areal strâmt, el respira într-un alt cadru, mult mai larg, cel al culturii europene, occidentale și deopotrivă orientale. Mentalitatea sa nu era nicidecum una locală, ci una europeană
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este vorba despre acele interpretări deformante pe care el le acordă unor evenimente din trecut, care i s-au tot reproșat 92. Sigur, faptul că "inventează" anumite documente care să ateste originea veche a familiei sale este indiscutabilă. Dar acuratețea istoriografică reprezintă o achiziție recentă a științei, la care un autor de secol XVIII nu ar fi putut spera. Tudor Dinu merge până acolo încât consideră că autorul "oferă o imagine tezistă, complet deformată a istoriei moldovenești, menită a ilustra propriile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
după numai 20 ani, rezultate deosebite, concretizate în contribuții de substanță și extrem de numeroase. Sub acest aspect, netăgăduit, lucrarea d-lui Cezar Mâță, susținută inițial ca teză de doctorat sub coordonarea subsemnatului, reprezintă, în același timp, un reflex al tendințelor istoriografice semnalate, iar, prin bogăția și valoarea informațiilor puse în circuitul științific, și un impuls spre aprofundarea studiilor de specialitate în domeniu. Autorul, aprofundând și dezvoltând investigațiile unor reputați istorici (acad. Florin Constantiniu, regretatul nostru coleg V. F. Dobrinescu, profesorii I. Scurtu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sunt documentele sub formă de note, buletine, sinteze, informative și contra-informative etc. întocmite de aceste structuri și alte organisme ale statului pentru care problematica comunismului și comuniștii constituiau un capitol distinct și important în conținutul lor. Se prezintă, în premieră istoriografică, un astfel de document identificat - dosarul 80/1941 din fondul Direcției Generale a Poliției. Documentul este de fapt o listă a comuniștilor deosebit de periculoși, ziși „de nivel A”, ce cuprinde 793 de persoane, având rubrici cu numele și prenumele lor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
referință care, deseori, au înregistrat și progrese de excepție, atât sub raport cantitativ, cât și calitativ, motiv ce ne îngăduie să facem unele referiri. Cu observația totuși că, în cuprinsul lucrării, se pot afla detalii și comentarii atât sub raport istoriografic, cât și pe marginea literaturii străine investigate, repertoriată de altfel și în bibliografie. Încă de la început specificăm că întreprinderea noastră are la bază, se înțelege, investigațiile arhivistice. Contactul ce l-am avut cu lumea mirifică a documentelor din arhivele militare
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]