1,394 matches
-
a fost pusă la Încercare de acuzații de plagiat, ilustrează și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și relativă marginalitate. «În faza de post-mobilizare, un contract social implicit Între conducători și conduși Înlocuiește teroarea și ideologia ca principal mecanism de control și de coeziune: consumul și bunăstarea materială În schimbul neamestecului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, (Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei), cea mai veche scriere istoriografică românească în limba slavonă. Descoperită la Tulcea, într-un manuscris copiat în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (pe la 1710 aparținea preotului „Gheorghi din Băiceni”, dăruit lui de „preuteasa răposatului” protopop Ursul din Iași), cronica a
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
interne, la baza capitolelor dedicate domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris de Grigore Ureche. Străbătut de suflul eroic și evlavios al epocii, Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei este cea mai însemnată operă istoriografică și literară românească în limba slavonă din a doua jumătate a secolului al XV-lea și de la începutul celui de-al XVI-lea, continuată de episcopul Macarie, egumenul Eftimie și călugărul Azarie, iar mai târziu în limba națională, la un
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
trage pe linie paternă din negustori, un strămoș al său, Iorga cupețul, fiind atestat la Botoșani prin 1750, iar pe linie maternă imediată, din politicieni și dregători. Printre înaintașii din ambele ramuri se numără oameni de carte, cu preocupări predominant istoriografice. Străbunicul Manole Iorga, băcan înstărit, îngrijea arhiva orașului Botoșani și colecționa documente asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Hasdeu. Sfera de preocupări se dovedește însă mult mai largă, după cum o arată repunerea în circulație a unor texte importante, adesea puțin cunoscute, din scrierile lui I.L. Caragiale, Paul Zarifopol ș.a. sau contribuțiile de istorie literară incluse în sumar. Demersul istoriografic e fericit completat de analiza, justificată prin valoarea intervențiilor critice ori de principiu, a vieții literare a anilor ’90 și, mai ales, de implicarea în aceea la zi. Între colaboratori sunt critici literari și scriitori cu o valoare confirmată, dar
REVISTA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289242_a_290571]
-
teme, dintre care pot fi semnalate câteva referitoare la istoria literaturii: scris românesc vechi tipărit (P. P. Panaitescu și Ludovic Demény - originile imprimării cărții în limba română; Liliana Popa - cartea românească tipărită la Sibiu în secolul al XVIII-lea); literatura istoriografica (Damian P. Bogdan - Letopisețul de la Bistrița; Ștefan Andreescu - primele forme de literatură istorică românească în Transilvania; Dan Simonescu - traducerea în românește a Istoriei lui Matei al Mirelor în a doua jumătate a secolului al XVII-lea; Doru Mihăescu - o versiune
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
la curțile generoșilor voievozi români, gata mereu să patroneze elaborarea unui cronograf sau să înființeze școli care să își pună catedrele la dispoziția umaniștilor din veacul al XVIII-lea. Toate aceste întrepătrunderi și-au găsit locul în scrierile cu caracter istoriografic ale unui Mitrofan Grigoras sau N. Chiparissa, pe care R. le-a cercetat minuțios, în parte publicându-le. În privința editării textelor vechi, a compus - din însărcinarea Comisiunii Istorice a României - un „manual al editorului”, Critica textelor și tehnica edițiilor (tipărit
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
București, Iași, Odessa (1998), Istoria loviturilor de stat în România (1821-1999) (I-III, 2000-2002) -, lucrări care au suscitat numeroase obiecții și controverse în mediile academice. Formula narativă a lui S. oscilează între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care, traversând Europa în timpul ultimului război mondial, ajunge să lupte alături de Rezistența olandeză. Cum tribulațiile protagonistului reprezintă doar un pretext pentru a
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el, așa cum o dovedesc omiliile sale, compuse la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie de Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întîmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Gallia și nu întîmplător cel mai mare poet din Gallia, din a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 591, încheindu-și cronica puțin înainte de moartea sa. Aceasta nu înseamnă însă că istoria sa e lipsită de interes; dimpotrivă, scrierea s-a bucurat din nou de atenție în ultimii douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: dacă în trecut cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi istoricii sînt mai interesați de evenimentele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități și chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
439 și fusese terminată la puțin timp după acel an; cea de-a doua trebuie să se fi încheiat cel puțin înainte de 450, pentru că și din aceasta rezultă că împăratul Theodosius al II-lea era încă în viață. b) Criteriile istoriografice ale lui Socrate Structura operei, amintită mai sus (fiecare carte corespunde domniei unui împărat), e o dovadă a efortului lui Socrate de a împăca istoria Bisericii, căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, față de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, față de care, în schimb, nu manifestă un interes deosebit. Prin aceasta se deosebește de Eusebiu și la fel ca el va proceda și contemporanul său, Sozomen. Noutatea concepției istoriografice a lui Socrate va fi explicată chiar de către autor, în prefața la cartea a cincea, unde expune planul lucrării sale, care probabil stîrnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
disperate cu mult înainte de sfîrșitul anului 1943, din fața inamicului care încă nu trecuse Niprul, refuzul cutărui "patriot" basarabean, aciuat prin București, de a reveni măcar pentru o clipă acasă, din frică de a "nu-l surprinde evenimentele", arată că tradiția istoriografică națională are, în ceea ce privește acest segment al trecutului nostru, niște hiatusuri care trebuie completate în spiritul adevărului. A privi propriul trecut cu curaj pentru a-l vedea numai așa cum a fost, e o datorie și o onoare, după cum datori sîntem a
Memorialistică basarabeană by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Journalistic/17159_a_18484]
-
Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003. D.M.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Pentru a combate răstălmăcirile cu substrat politic ale adversarului Sava Tököly, care susținea originea slavă a românilor, pledează cu argumente logice și temeinice informații istorice, etnografice și filologice, în favoarea romanității (pure, consideră el) și a continuității poporului român. Lucrările lui istoriografice, ce se inspiră din programul iluminist de instruire și culturalizare a poporului, depășesc momentul Școlii Ardelene prin orientarea militantă în activarea conștiinței naționale. Biografiile dedicate unor personalități ale Evului Mediu românesc fac demonstrația originii române a domnitorilor Dimitrie Cantemir, Radu
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
-i cade sub mână și având caracter de document autentic. Ca de altfel și întreaga lucrare de față constituie o filă de istorie autentică și cu îngăduința dsale am sămi permit să mai adaug câteva impresii la vasta sa întreprindere istoriografică, de care societatea de astăzi are atâta nevoie, măcar pentru a-și cunoaște originea ascunsă timp de 5 decenii sub oblocul unei ideologii ce s-a dorit novatoare și transformatoare de lume, dar care în final, după ce a bulversat o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
volumul II). Avea un plan amănunțit de reconstituire, în scopul recuperării vastei materii dispersate, conținând numeroase copii-variante, a romanului Străina, manuscris pierdut în 1947-1948. S. devenise cu timpul un bun editor, evidențiindu-se prin acuratețea transcrierii filologice, prin precizia afirmației istoriografice și, câteodată, prin demersuri temerare de retuș amplu argumentat, privind deficiențe de stabilire a textului în edițiile de până la el. Ca traducător, realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
fi socotită drept factor coagulant), îndemnați în ultimul timp și de mișcările feministe (deloc de neglijat sub raportul înrâuririlor), istoricii (bărbați dar și tot mai multe femei) au fost nevoiți să țină cont de particularitățile acestui gen (feminin) - „genus”, „categorie istoriografică” și „elementul constitutiv al raporturilor sociale fondat pe diferența între sexe...”6 - și să-și plaseze în acest context considerațiile lor. Istoria femeii (jumătate din omenire și, ca urmare, „din istorie”, în genere) a eliminat semnul „absenței sexului” din preajma istoriografiei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mediu european (deci și a celui românesc), neatârnând - zicea Jacques de Goff - de vreun loc propice, fie el în Centru sau la Margine, ci de relațiile conflictuale care se nășteau într-un spațiu dat. Dispunerea dihotomică (una canonică în literatura istoriografică medievală a românilor) de evidentă sorginte scripturistică, acea opoziție dintre Bine și Rău identificată în faptele Voievozilor, a învățat-o, poate, Stoica Ludescu de la înaintași (autorul acelei bănuite compilații din timpul lui Matei Basarab)51: — „Vlad - vodă țepeș. Acesta au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alte elemente privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu - în opusculul lui Dimitrie Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor din țara Românească, redactat în Rusia între 1717 și 1718129; Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducanu, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - spune tradiția istoriografică; în Dicționarul... de atâtea ori citat până acum al lui Nicolae Stoicescu, despre Ianache Văcărescu, vel agă și mare paharnic, om de încredere al lui Vodă - Brâncoveanu îl folosea în misiuni „delicate” [cum ar fi interogarea comilitarilor lui Staicu Merișanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
N. Iorga, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Octavian Goga, N. Drăganu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Al. Ciura ș.a. Literatură propriu-zisă dau Zaharia Bârsan (Veneția), Teodor Murășanu și Liviu Rebreanu. Societatea s-a făcut remarcată și prin inițierea editării unor importante lucrări istoriografice, cum ar fi Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior (1883), apărută la Budapesta și Gherla într-un tiraj de două mii de exemplare. Este prima ediție scoasă cu caractere latinești a lucrării lui Maior, catehism al generației de la
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
apar În text redau forma unui cuvânt sau a unei expresii utilizate de autor. Numele, transliterate În fiecare ediție cu o anumită indecizie - de la etnonimie și topografie la onomastică -, au fost „aduse la zi” și transcrise În acord cu standardul istoriografic. Opțiunea „budism” În loc de „buddhism” aparține editurii. Edițiile germană și engleză au fost comparate În mai multe rânduri pentru a obține o acuratețe suplimentară a ediției restitutive În limba română. Am făcut apel și la al doilea volum al ediției engleze
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
post-renascentiști sunt bogate, iar pentru Începutul secolului al XIX-lea există o cantitate apreciabilă de memorii, În schimb pentru Buhara (orașul și zona), Honigberger are toată dreptatea să-i menționeze raritatea În chiar al doilea paragraf al cărții. Un examen istoriografic mai aprofundat arată că foarte puțini călători europeni fie au trecut, fie au supraviețuit trecerii prin Buhara, mai ales din cauza atitudinii musulmanilor. La Buhara, marele predicator anglican (dar anterior evreu german convertit la catolism) Joseph Wolff, un cunoscut al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toate celelalte. Nu Încerc acum să refac istoria acestei penibile etape preliminare, care a durat șase luni. Mi-a trebuit o voință de fier căci, de mai multe ori, eram gata să renunț și să mă Întorc la distracțiile mele istoriografice. Din fericire scrisoarea lui Honigberger Îmi arăta că lucrurile acestea pot fi Înfăptuite, și asta Îmi da mereu curaj” (56-57). Pe pagina următoare, naratorul comentează: „A trecut de-a dreptul, pare-se, la acea dificilă experiență a ritmării respirației, pr³ñ³y³ma
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inițierii care nu se mai fixează prin raportul direct dintre maestru și discipol, nici măcar pe contemporaneitatea lor, așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]