735 matches
-
fost eliberat și Nicu E. Am mers împreună cu dânsul pe jos, din Calea Victoriei și până în Mircea Vodă, îmbătându-ne de splendida seară de vară... Odată cu aceasta, am profitat să-i arăt unde locuiam, pentru orice even tualitate... Teama s-a istovit. A rămas doar speranța! Sabia lui Damocles 25 august 1955 M-am întors luni seară, la ora asfințitului. Era numai Mama acasă. Înainte de a veni, i-am dat un telefon. Tata este plecat din București, la mare. Îl așteptăm să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de pe strada Matei Voievod, venisem în vizită la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață acestei lumi de suflete care au ieșit, din încercarea acestor ani, istoviți de puterile lor spirituale, dezorientate, debusolate, în niște condiții de vlăguire religioasă incapabile să se mai poată salva fără o transfuzie de energii vitale. Credința noastră să fie aceea care să repună în circulație de har, în venele uscate ale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în care n-am izbutit să simt nici o plăcere și nici măcar să-i dăruiesc partenerei mele obținerea orgasmului. Am sfârșit prin a mă lăsa să cad istovit pe perne. Nu vorbeam nimic. Mă temeam ca nu cumva cuvintele să trădeze acea stare de jenă sexuală a mea. Brusc am luat un papirus și condei și-am început să scriu; m-am prefăcut că sunt stăpânit de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi-e foarte greu să-mi reiau mișcarea. Picioarele parcă au prins rădăcini și trebuie să mi le smulg cu forța din noua lor stare, ca să le fac să se întoarcă la vechea lor condiție. Nici un alt lucru nu mă istovește mai mult decât sforțarea asta. Poate că-i vorba doar de o pregătire ce anticipează îngroparea finală. Contiguitate Aia m-a învățat că formele și întâmplările din lumea noastră repetă întotdeauna forme și întâmplări divine. Îmi cere să „concretizez” acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care se anunță. AM ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Trei Sfetitele aicea, în târgu în Iași, au fostu luat călugării de Trei Sfetitele suptu ascultarea ei...și așea fiindu ascultarea lor n-au căutat de mănăstire de Copou, ce încă toate dzestrele ce-au avut pe începutul le-au istovit și beserica nimc necăutându au lăsat-o de s-au pustiit și s-au răsipit...Deci domnie mea au socotit...cum de acum înainte călugării de Trei Sfetitele nice...treabă să n-aibă cu mănăstirea Copoului, nice să se amestece
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
puțin din momentul când l am întrebat pe doctor: „Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu teamă: „Nu e băiețel, e fetiță“. De atunci, Mouette a mea, ai fost totul pentru mine; chiar când sunt istovită, istovită de să-mi plângi de milă, chipul tău drag, frumos și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am fost numită în 1938 - și că n-am „muncit“ destul - spre marea indignare a sălii, care, în timpul verificării, recunoscuse în unanimitate marea mea putere de muncă: sosită prima la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări, aș respira mai liber, n-aș mai avea insuportabila senzație că zilnic calc pe morminte dragi, atât de iubite. Trebuie, cu orice preț, să-mi continui munca, să nu-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Războieni no. 15 și a morților lui. Stup alcătuit și colonizat de locot. M.S. O tânără și nefericită Bulgarie! Nu face ca acea matcă neprevăzătoare care, în timpul unei veri secetoase, trimite roi mulți în toate părțile zării, încât ea se istovește și piere, iar tinerele colonii mărunte rebegesc la cele dintăiu vânturi reci de toamnă; ci ia pildă de la această colonie tânără și harnică, care-și organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a impresionat a fost faptul că aci, în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă, incluzînd și alte amintiri, de pildă aceea despre evreii care ieșeau la poarta orașului înaintea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gînd absurd ceva pozitiv, dar nu reușesc. Nici un criteriu nu e suficient de sigur, nici un reazem nu pare destul de solid. Disiparea fricii se produce cam după o oră, timp în care inima se chircește, apăsată de „nervi”, iar mintea se istovește în gol. În faza următoare, mă simt sec, cu reacții intelectuale lente și mediocre. Iată, afară ziua e frumoasă, cu soare și fără pic de vînt, dar conflictul din mine mi a anulat orice plăcere de a o contempla. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
banii?” „Din vînzarea unor lucrări de autori mai mici. Singurul din care n-am vîndut e Ilie Boca. Ăsta merge departe!” *„Am o senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort”. *„Ce te uiți ca dracul la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a nu te putea lipsi de ele.“ Secolul avea nostalgia naivității, adică a unei stări care îi lipsea cu desăvârșire. De la Scrisorile galante ale lui Fon tenelle până la Legăturile primejdioase ale lui Laclos, se desfășoară comedia unei sensibilități care se istovește în artificiu și în falsitate. Când inteligența a devenit suverană, naivitatea, adică sentimentele adevărate, părea să fie rezervată sălbaticului sau prostului. Or, toate aceste spirite alese aveau o spaimă bolnăvicioasă de prostie; cât despre starea de sălbăticie, ele o idealizau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
luptă ca America, ea are dreptul de a cere ajutorul ei spre a continua războiul. Intervenția mareșalului de Lattre are succes. Statele Unite acordă material de război, din cel mai modern, pentru înarmarea completă a opt divizii franceze. Franța însă se istovește într-un război peste puterile ei. Dien Bien Phu, asediat, cade. Franța este învinsă. Americanii, socotind poziția Indochinei în Asia la fel de importantă, cum o vedeau și cei doi mareșali francezi, au pornit ei războiul Vietnamului. Pe cînd trupele americane erau
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lor, adaptarea nevoilor familiei, pe de o parte, la posibilitățile ei financiare, pe de alta, la posibilitățile pieței - economia casei, întreagă, depinde de inteligența și de pregătirea femeii. Departe de noi gândul că femeia, intelectuală sau nu, trebuie să-și istovească puterile în lucru material. Dar socotim că intelectuala are însărcinarea să ușureze viața gospodinelor - a mii de femei neștiutoare - neadaptate la ritmul vieții economice moderne. Cunosc și admir o intelectuală care a stabilit, cu termometrul în mână, după observațiuni repetate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
saci în cotigar, saci de 50 de kilograme fiecare și apoi să-i descarc, ridicându-i înăuntrul vagonului la trenulețul care avea timp de sosire și de plecare. Adică trebuia să fii repede în executarea operațiilor de încărcare descărcare! Seara, istovit de muncă, mergeam la culcare, după ce mâncam te miri ce, ca și cel cu strânsul uiumului. Patul meu era un așternut lângă patul stăpânului. În care dormea așa zisul meu unchi. Cum toată noaptea îl necăjea o tuse, cu tot
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aveau și câte 6-12 copii în fiecare familie, dacă nu mai mulți. Cum în sat doi gospodari, Grigoraș și Ghiță Darie își croiseră niște case mari, în care își deschise seră și niște cârciumi, majoritatea minerilor când coborau de la mine, istoviți de muncă, se opreau din drum și intrau să mai zăbovească aici. Beau o țuică sau un pahar de vin, apoi altele, după care își continuau drumul spre casă. Cârciumarii aveau obiceiul lor, încetățenit și nu le cereau minerilor bani
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
are nimic de câștigat. „Modelul“ e, preponderent, occidental. Se practică frecvent o investiție maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanță, la pensie. Ai tot ce-ți trebuie, dar ești atât de istovit, încât nu ți mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal, subminează (sau amână) pofta de viață. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacții“. Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și lumină. Și tocmai ca „gând“, ca angajare mentală (la fel de intensă pe cât sunt de intense angajarea afectivă și cea trupească), iubirea se poate epuiza în obsesivitate. Iar obsesivitatea e primejdioasă. Iată textul lui Pascal: „Atașamentul pentru unul și același gând istovește și ruinează spiritul omului. De aceea, pentru soliditatea și durata plăcerii de a iubi, trebuie, din când în când, să uiți că iubești. Nu comiți, prin aceasta, o infidelitate, căci nu iubești pe altcineva. Pur și simplu îți refaci forțele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam dumineca, peste roboata săptămânii. Muierile torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne au istovit cu un adaos de munci grele. Și cu cât roboteam mai trudnic, cu atât eram mai muritori de foame. Am cercat să nempotrivim și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au înhățat un jude bătrân, l-au legat cu picioarele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]