720 matches
-
pentru a afla în ce constă capacitatea teoriei curriculumului de a ajuta această sensibilitate umană să-și înțeleagă propria aventură. Nivelul personal al textului este o reflectare a căutărilor autorului prin barbaria și mizeria constrângerilor școlare tipice, ce l-au istovit vreme de nouă ani și, apoi, printre „vocile puternice și atractive” ale academiei la care a luat parte în calitate de cititor; dar ca un cititor care și-a întărit vocea proprie și nu și-a pierdut-o în corul celorlalți. Acesta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pâine. Evadând, în timpul războiului, dintr-un tren horthyst cu deținuți politici, un tânăr primește de la un rabin, într-o batistă, ceva ca o felie de pâine, cu povața de-a o ține înfășurată până în clipa când i se vor fi istovit, de foame, toate puterile. Rătăcind zile întregi prin pusta ungară, tânărul nu desface batista decât ajuns la Budapesta, în sânul familiei. În loc de pâinea menită a-i menține certitudinea că, la maximă nevoie, are ce mânca, el găsește înăuntru o... așchie
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
silit să se prăpădească În cea mai cumplită mizerie. Și doar Eminescu n-a fost singurul care a plătit astfel aceiași «vină» de a refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit În țări străine. Creangă, Caragiale, Vlahuță - au trăit și au murit În lipsuri. Traian Demetrescu și Ion Păun Pincio au fost secerați de oftică. Mai recent, talente care ar putea să mai fie astăzi prezente În efortul literaturii noastre, au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor, adaptarea nevoilor familiei, pe de o parte, la posibilitățile ei financiare, pe de alta, la posibilitățile pieței - economia casei, întreagă, depinde de inteligența și de pregătirea femeii. Departe de noi gândul că femeia, intelectuală sau nu, trebuie să-și istovească puterile în lucru material. Dar socotim că intelectuala are însărcinarea să ușureze viața gospodinelor - a mii de femei neștiutoare - neadaptate la ritmul vieții economice moderne. Cunosc și admir o intelectuală care a stabilit, cu termometrul în mână, după observațiuni repetate
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu pardesiu închis la culoare. Mergând spre Destin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cum evoluează pe bolta cerească). Radu: Mătușa Halley- este așa grăbită. Gigel: Și ce rochie lungă are!...(după câteva clipe bolta cerească se întunecă complet. Se întrerupe legătura radio) ML: Roboțel, ce ne-a mai rămas? Să așteptăm. (se așează istovit pe un scaun) Să vedem ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
noapte bunicul meu s-a băgat În pat lângă bunica mea și a descoperit că nu era singură. Milton, acum În vârstă de opt ani, era ghemuit lângă ea. De cealaltă parte era Zoë, care avea numai patru ani. Lefty, istovit de la lucru, se uită la spectacolul menajeriei sale. Adora să-și privească pruncii dormind. În ciuda problemelor pe care le avea căsnicia lui, n-a putut niciodată să dea vina pe fiul sau pe fiica lui. În plus, Îi vedea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voi porni eu. Dar cum? M-am întors înapoi asupra mlaștinii de posibilități din fața mea. Deci eu sunt punctul de origine! Cine ar fi crezut? Enormitatea aceea de spațiu se disipă și reveni în cavernă. Mâna bătrânului se prăbuși. E istovit! Vezi? Timpul curge mereu. Să nu-l întrebi de ce se întâmplă anumite lucruri. Ele pur și simplu trebuie înfăptuite. Ceea ce tu știi, eu știu demult și ceea ce ai simțit, am simțit și eu și simt în continuare în fiecare fibră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe fundul fiecărui abis al conștiinței! Era atât de vag! Cu toate că abia îl auzeam, devenea din ce în ce mai puternic și mai tulburător cu fiecare secundă care trecea. Dar mă apropiam prea repede de torent! Ceva nu merge cum am plănuit! Să fi istovit bătrânul prea tare prin asaltul asupra minții sale? Dacă m-am condamnat astfel? El nu va îndrăzni să coboare atât de mult înspre viitură. Data trecută abia a avut putere să mă prindă! Oare... Nu! Da! Mai încet! Mai rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în podea. — Acum, încearcă să te salți când te împing în sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe margine alături de el, ștergându-și cu podul palmei tâmplele asudate. Cu ochii închiși și trăsturile crispate, cezarul este de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva ceva? îl întreabă cu îngrijorare în glas. Unde te doare? Augustus dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot să trec sub tăcere ce s-a întâmplat. Suspinele Tulliei se intensifică. Bătrâna rostește cu un fior: — Sunt nevoită să-l înștiințez pe Marele Pontif. N-are încotro. Focul din cămin e legat de apariția și menți nerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, fără știrea nimănui, s-a îmbarcat la Ostia pe prima corabie și a pornit în căutarea iubirii vieții lui. Voia s-o întâlnească, să se căsătorească în secret cu ea și să fugă în lume până s-ar fi istovit mânia principelui. Dar n a mai găsit-o. A fost mereu cu un pas în urma ei. La Atena l-a ajuns din urmă Asinius Pollio, trimis de Augustus. I-a vorbit de dulcea povară a responsabilității care îți cere să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nesfârșită a mării fără nici o umbră de uscat cât vezi cu ochii. Tânărul Nishi voia să vadă cât mai mult din lumea aceea nemărginită. Însă, pentru el, doar gândul de a pătrunde în vastitatea aceea era nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci fapte care aveau să se împlinească în realitate. Nu, aceasta nu era o minciună. Era ținta, era țelul pe care el trebuia să-l împlinească în fapt. Velasco își exprimă apoi mulțumirea față de primar doar de dragul aparențelor: Solii sunt istoviți. Vă sunt recunoscători pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră, a moșierilor spanioli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest fapt. I se poruncește să rămână închis acasă la el. Samuraiul primi aceste cuvinte cu amândouă mâinile pe podea și cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger și-n vânt. Ați pus cu toții jurământ Să n-avem drepturi și cuvânt; Bătăi și chinuri, când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că vrem pământ! ...................................... Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el ni-e leagăn și mormânt: Cu sânge cald l-am apărat, Și câte apa l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat, Noi vrem pământ! N-avem
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vineri, sâmbătă și duminică, la schi cu un grup de tineri de la firmă. Pentru că m-am născut într-o zonă în care ninge mult, schiez. Am condus destul de mult și la dus și la întors. În dimineața cu atacul eram istovit și am decis să mă duc cu metroul la muncă. — Deci, de obicei mergeți la serviciu cu mașina? Nu, merg și cu mașina și cu metroul. Procentajul ar fi cam cincizeci-cincizeci. În cazul în care mă grăbesc, tind să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți, 3. și Mi-a zis: "Israele, Tu ești Robul Meu, în care Mă voi slăvi." 4. Și Eu Mă gîndeam: "Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea." Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5. Și acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, și pe Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindu-i de lucruri care probabil n-o interesează. De pildă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele. O pedepseam amarnic de orice mi se întîmpla
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe un scaun, fără viață, și atunci ciuda mea se transformă în milă cumplită, căci, în definitiv, nenorocita se chinuise din dragoste și din cine știe ce deteriorări în interior, fizice sau morale. Oricât aș fi de nevinovat, trebuie să am remușcări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
le înveți bine, și deseori ră-mînînd la aceleași detalii, fie că mai găsesc noutăți la care nu mă gândisem, fie că niciodată nu-mi sunt indiferente întîmplările acestea, oricât de bine ar fi știute, căci suferința mea, întovărășindu-le, nu istovește să le împrospăteze. O singură vorbă schimbă totul, și într-o conversație e fatal ca vorbele să nu fie aceleași - și apar noi imagini. Amân și din lașitate de a afla prea multe deodată. Dar temperamentul meu e incapabil să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]