672 matches
-
speram trecătoare. Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să rămân la spital ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fă-i pe plac Brîndușei, altfel, canalia asta îi poate îndruga soțului tău verzi și uscate, poate arunca piper în familia ta, fericită foc dealtfel! Mihai!! strigă Cristina așa de tare, că depărtez receptorul de ureche. Scuză-mă! spun încet, istovit. Te-am întrebat doar... Nu știu, Cristina, nu știu. Dar ce-are a face?! Chiar dacă n-are dovezi, Brîndușa le va obține pînă la urmă... Dă-i declarația! Ce mai contează ce-ai să spui tu pe lîngă cîte bube
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
om slab, laș! exclamă Brîndușa. N-a trebuit să-i spun de două ori. L-ați prins pe picior greșit, de aceea. În alte condiții, Ștefănescu v-ar fi sictirit de nu v-ați fi văzut. Astăzi însă era bolnav, istovit, cu nervii epuizați. Mîine s-ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine sînt două trepte ierarhice. De la dumneavoastră la el e cale lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi trebuise până să ajungă la mal. Ieși din apă cu pași mari, dar pe măsură ce se desprindea de apă simțea cum i se îngreunează corpul, ca și cum marea l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zece ani. Cât douăzeci de ani. Acum, că tatăl ei tăcuse, se putea uita din nou la el. îl cercetă cu ochi aproape înfricoșați. Am căutat caietul, înainte de a ne muta, dar nu l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
militari străini care se uitau mirați la ea și strânse iar ochii, încercând să spună ceva într-o limbă necunoscută, dar gura n-o asculta. Renunță. Întinse mâinile slabe după bidon, îl duse la gură și bău îndelung, apoi căzu istovită. Bidonul căzu alături și apa atât de prețioasă aici începu să gâlgâie împrăștiindu-se prin fânul uscat ca iasca. Mihu sări iute și îi înșurubă la loc capacul metalic. Scoase de undeva o cămașă pe care o avea de schimb
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost un domn, în ciuda nenorocirii de care ai avut parte, dar mulțumește-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru noaptea asta, domnule. A agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
boală cu care am să lupt“ dacă prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii și s-a așezat pe o buturugă lângă ea. - Vin dintr-o țară care nu e departe de-a ta, Stiliano. Poți să crezi ce vrei despre mine, dar câte ceva pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pregetat să iasă în ger sau pe viscol pentru orice aș fi avut nevoie. În a patra zi de boală, când m-am trezit dimineața, am găsit-o pe jos lângă patul meu. Ațipise cu capul rezemat pe mâna mea, istovită. Am fost încercat de un sentiment tulburător și am mângâiat-o pe ceafă. Atunci s-a trezit și s-a uitat la mine mirată. Am tras-o spre mine și i-am sărutat fruntea înghețată. Atunci mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
speranța pe care i-am dat-o: - Lasă-i timp de gândire, așteaptă ca mirosul Gudenbergăi să iasă din aceste odăi și urmele sale să dispară de prin grădinile palatului; poate că atunci Gaila se va întoarce. M-a privit istovit, ca după o bătălie. - Tu mai crezi în minuni? I-am răspuns în chip sincer: - Iubirea ce ți-o poartă ar putea s-o facă să te ierte pentru faptul de a fi pus-o mai prejos de un regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren ce merge în plină viteză, nimeni pe piatră la Izvor, Ce zi o fi astăzi?! Mă grăbesc să mă dezbrac și prind din plin pe trupul istovit uriașa cădere de ape, stau mult timp pe piatra rece chiar după ce apa a trecut, cu slabele puteri rămase îmi îmbrac pantalonii, tricoul, n-am nimic să mă șterg și înviorat mă îndrept spre casa părintelui, totul pare în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la Muntele Komaki spre Mino, folosind Sunomata ca tabără de bază. Lupta pentru trecerea râului până În teritoriul inamic dură mai bine de-o lună. În tot acel timp, fură trimiși Înapoi foarte mulți răniți. Nu se raportă nici o victorie. Armata istovită se retrase Într-o tăcere totală, soldații și generalii fiind deoportivă posomorâți și cu buzele strânse. Întrebați de oamenii rămași la castel cum decursese lupta, priviră cu toții În pământ, clătinând din capete. Nobunaga rămase și el tăcut. Învățase În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Genba, trebuie să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te Înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se Întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita și tot mai istovita, 205 Ea se-ofilea, si Ochii-i luminoși se destrămau, topiți de milă și de dragoste. Și-atuncea ei departe rătăcit-au, în van îi caută: Plîngînd orbită, poticnindu-se, ea îi urma pe stînci și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita și tot mai istovita, 205 Ea se-ofilea, si Ochii-i luminoși se destrămau, topiți de milă și de dragoste. Și-atuncea ei departe rătăcit-au, în van îi caută: Plîngînd orbită, poticnindu-se, ea îi urma pe stînci și munți, Căpătînd iarăși chip
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără putere, 375 Cad sub razele acestea ale tale, Căci mi-ai atins cele cinci simțuri și ele ți-au răspuns. Acuma sînt nimic, și cad Și dorm pe al tăcerii așternut pînă ce ma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Los, și nici pe Enitharmon, căci Lúvah în umbră îi ascunse În dulce nor întins în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și-i aplecă Un văd croind spre-ntunecata lume-a lui Urthona; suí Plin de durere pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pustiu trecut-a, învăluit în nori De fum cu miriade ce umblau fără de țel și abătute prin înăbușitorii aburi, Iute Zburat-a Regele, desi puterile-i sleite, trudind pînă ce-n rătăcirea-i deasupra stîncilor Și Munților grozav de istovit ajuns-a într-un loc unde mulțimi erau închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum și sămînță încolțește Cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i în sus, pe orice cale-aș apuca-o; Însă atunci cînd Un Vîrtej, ce-n înălțimi ia naștere cu truda și tristețe și grijă 205 Și-osteneală, în toate mădularele-mi pornește, atuncea somnul la viață-mi readuce Spiritele istovite; trezindu-mă apoi totul e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În chipurile-Elementare a' tuturor fapturilor ce cresc. El cearcă îmbufnatul vînt din moazănoapte, plutind pe miniate brazdele-i, 560 Năbușitoarea miazăzi cînd soarele răsare și miniatul răsărit Cînd soarele se cúlcă; cînd bulgarii de huma se-ntăresc și vitele stau Istovite și păsările se ascund în cuiburile lor tăcute, el gîndurile și le-adúnă Ca-ntr-o cămară-n amintire; el rînduiește chipurile Tuturor celor de dedesubt și ale celor de deasupra, și-n blîndu-Apus 565 Se odihnește unde căldură Soarelui se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al IV-lea al ediției Pagini de critică literară. În viziunea criticului, Goga este un "Whitman al conștiinței românești": "El scrie să fie auzit nu de o cititoare plimbându-se leneș printre oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor "clăcași", văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la ceilalți. Un exercițiu, într-o zi, ne-a convins că au înțeles ce vroia regizorul. I-a rugat, pe cei o sută de tineri, să-l privească cu ură timp de cinci minute. La sfîrșit, ne-am prăvălit năuciți, istoviți, anihilați de forța energiei lor. Ura, ca și iubirea, are neînchipuit de multe fețe. Asta vroia Purcărete să se vadă într-o mare de chipuri. Ochii urii fiecăruia dintre ei. Uniformizîndu-i, punîndu-i să poarte aceleași costume multiplicate parcă la infinit
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]