6,016 matches
-
plece și ei pe alte meridiane peste 20-30 de ani. Sub zodii mai bune pentru România, ei ar fi rămas în patria lor, și poate, aidoma ca în secolul al XIX-lea, s-ar fi stabilit în țara noastră francezi, italieni, germani - din rândul cărora a venit la București, în jurul anilor 1850, Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei școli de sculptură românească prebrâncușiană. Fiul acestuia, Frederick Storck - tot sculptor - i-a fost apropiat lui Constantin Brâncuși, de la care a primit
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
acesta cu totul diferit de cel din vremea lui Ștefan cel Mare. Însă Motru, neclintit în convingerile sale eronate, continua să investească încredere, repet, în raseologie, rasism anistorice. În 1936, în amintita carte Românismul... Rădulescu-Motru afirma că, de fapt, ceea ce italienii numesc fascism iar nemții nazism, românii numesc românism. Și deși prin conceptul propus de românism credea că el va reabilita spiritualitatea creștină, cu deosebire a ortodoxismului, tradițiile și instituțiile de baștină (adică acelea antepașoptiste) și latura biologică și etnică a
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
dragoste - m-a trimis cu gîndul la o producție autohtonă - Ciocolată cu alune (1979, regia Gheorghe Naghi) despre rivalitatea a două ceapeuri (sic!), memoria personală listîndu-mi apoi cronologic (nu și exhaustiv): 1974 Pîine și ciocolată de Franco Brusati - despre un italian care încearcă să se integreze în societatea elvețiană; 1987 Chocolat de Claire Denis - despre culoarea Africii și a rasismului într-o rememorare autobiografică; 1992 L'amour au chocolat de Josée Dayan - despre un milionar texan interesat de o fabrică de
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
să urmărim emisiunile despre tradiții populare românești, vine vremea lor. În primăvara trecută, mare nădejde ne-a dat o crainică de la TVR Internațional, anunțând cu hotărâre: �Mărțișorul deschide ciclul babelor"). Acum, la cinste e bradul trimis către Vatican (bine de italieni; au și brad, au și papa). Succesul va da, în mod sigur, rezultate folclorice. Cam așa o să sune începutul viitoarei balade: Jos la Râm, pe caldarâm, Se-nalță un brad bătrân. Este brad național. Cu globuri în plan gobal. N-
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
scopul căruia urmau să-i servească. A fost, în consecință, anchetat pînă la istovire despre acest caz, la care s-a adăugat cel al unei scrisori trimisă fostului său șef Sabin Manuilă, atunci cu domiciliul în SUA, prin intermediul unui diplomat italian la București. Toate cele trei scrisori erau, de fapt, anodine și n-aveau, la origine, scopuri politice. Anchetatorii le-au găsit totuși, tot insistînd, pe lîngă Golopenția, dacă știa că Pătrășcanu urma să nu mai revină în țară. Invariabil, Golopenția
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Doina Condrea Derer Frapează și, mai ales, ar trebui să ne pună pe gînduri convergența opiniilor care ne privesc, opinii exprimate probabil total independent, în trei momente istorice diferite din secolul abia încheiat, datorate unor universitari italieni ce și-au desfășurat o vreme activitatea didactică și de propagatori ai culturii patriei lor în România. Este vorba de oameni cu lungi stagii în țara noastră, de care s-au atașat și nu ca de o paranteză fortuită în
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
cochet-sentimentală. Parafrazînd finalul canțonelor și baladelor medievale, prin care poetul își trimitea ca mesajer în lume propriul text, Ramiro Ortiz își îndemna la drum, într-un pelerinaj de juruință,... cartea de iubire, nu doar de erudiție, pentru a le vorbi italienilor despre acest popor frate pe care ei nu-l cunosc și care nu-i cunoaște, iar românilor despre gloria și splendoarea de altă dată, cînd arta italiană și manierele alese din secolul al XVI-lea făceau din curtea lui Petru
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
capitolului introductiv trădează, nu un orgoliu ostentiv, ci doar conștiința apartenenței la o prestigioasă tradiție culturală; aceeași pe care o vom întîlni într-o formă, la fel sau mai puțin explicită, nu numai la Guarnieri sau Mazzoni, ci la toți italienii care au pus în balanță propria istorie cu a altora. Ortiz reparcurge căile de penetrare a culturii latine, apoi italiene (militare, politice, misionare, comerciale, culturale), oprindu-se, în funcție de perioadă, asupra unor categorii profesionale (constructori, medici, ingineri, decoratori, marinari genovezi și
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
distanță istorică. Reparcurgînd și el etapele prezenței peninsularilor în Banat, nu uita de motivația imigranților și de durata sejurului fiecărui val, pentru a compara treapta de civilizație pe care se aflau noii veniți față de autohtoni. Pentru că romanitatea - comună nouă și italienilor -, arăta profesorul Guarnieri, în condiții istorice diferite, a fost pentru ei o bază pentru o adevărată înflorire, în vreme ce pentru noi - un element de coeziune și apărare, punct de referință în zbaterea pentru supraviețuire ca entitate națională. Silvio Guarnieri observa că
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
națională. Silvio Guarnieri observa că motivației comerciale sau militare din vremea romanilor i s-a adăugat în epoca modernă cea de ordin religios, nu mai puțin ambițioasă, chiar dacă nu a ajuns să prevaleze asupra primeia. Pe vremea Habsburgilor, de exemplu, italienii veneau în grupuri restrînse în Banat ca să presteze propria muncă bine retribuită; stăpîni pe o meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd să se întoarcă în țara de baștină (p. 62). Legați prin îndeletniciri de urbe, nu de pămînt sau vite, cum erau cel mai adesea ceilalți coloniști, în vremuri de restriște (războaie, epidemii), italienii își lichidau afacerile pentru a face calea întoarsă. Ceea ce îi împingea după un timp pe conaționalii lui din secolele trecute spre casele lor - considera Silvio Guarnieri - era faptul că greu s-ar fi putut adapta unui nivel de viață diferit
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
năvălitorilor și dominatorilor, să se agațe de o tradiție care încă mai amintea de punctul-limită al evoluției lor (p. 159), sau fuseseră împinși înapoi pe scara civilizației, ceea ce explică de ce nu ei, ci alți coloniști i-au asimilat pe puținii italieni rămași. Aceasta ar motiva, după universitarul nostru, și valorificarea în salturi și cu oarece întîrziere a posibilităților de dezvoltare culturală și civică, create prin reiteratele contacte cu italienii, și prin ei, cu occidentul. Pentru că atît martirul Gerardo Sagredo, misionar catolic
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
explică de ce nu ei, ci alți coloniști i-au asimilat pe puținii italieni rămași. Aceasta ar motiva, după universitarul nostru, și valorificarea în salturi și cu oarece întîrziere a posibilităților de dezvoltare culturală și civică, create prin reiteratele contacte cu italienii, și prin ei, cu occidentul. Pentru că atît martirul Gerardo Sagredo, misionar catolic în Banat (sec. al XI-lea), cît și Giovanni Capistrano, în secolul al XV-lea, generalii Enea Silvio Caprara și Luigi Ferdinando Marsigli (sec. al XVII-lea), Eugen
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
astăzi populația din satele maramureșene, revendicîndu-și propriul "autohtonism", tinde să-și salveze valorile cele mai autentice ale Ethosului lor istoric. (pag. 10) În densa introducere la volumul citat - cercetare filologică riguroasă a textelor din trist-înduioșătorul cimitir vesel din Săpînța - universitarul italian dă încă o dată dovada pătrunderii fenomenelor sociale și culturale de prin părțile noastre, sesizînd mitizarea unor valori și manifestări culturale considerate ancestrale și sub impulsul unor forțe externe și aleatorii. O face nu numai în urmărirea diacronică a politizării și
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
de Lucifer." În continuare, se mai afirmă ceva. Că la întâlnirea întâmplătoare dintre o ființă și duplicatul ei, acesta se aneantizează, dovedindu-și inconsistența. Autorul lucrării despre Ordinul Geminaților are o identitate în povestirea lui Ștefan Aug. Doinaș, este un italian, Enrico d'Isolmonte, care moare pe neașteptate. De ce? Pentru că ajunge față în față, printr-o coincidență, cu dublul său, și acela, nu el, este adevăratul Enrico d'Isolmonte. O teorie care părea inițial o simplă fantezie, o spumă a lecturilor
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
hotărât că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania, Marea Britanie traduc mult roman italian contemporan. După mine romanul italian e sănătos tun. Pentru că pomeneam de Moravia, consideri că el te-a influențat sub aspect literar? La această întrebare trebuie să răspundă criticii nu eu. Atunci când m-am dus să-i cer o prefață la
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania, Marea Britanie traduc mult roman italian contemporan. După mine romanul italian e sănătos tun. Pentru că pomeneam de Moravia, consideri că el te-a influențat sub aspect literar? La această întrebare trebuie să răspundă criticii nu eu. Atunci când m-am dus să-i cer o prefață la unul dintre romanele mele, aveam
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
ziua de 27 ianuarie 1901, după o săptămână în care Italia încremenise în așteptarea sfârșitului iminent al marelui ei Om. Dincolo de Canalul Mânecii, la Osborne, în insula Wight murea tot pe atunci Victoria, suverana Angliei, a Irlandei și împărăteasa Indiilor. Pentru italieni (și nu numai), finalul "erei Victoriene" - cu toată încrengătura ei de semnificații - era un eveniment previzibil, oricum șters de vuetul mulțimii îndoliate adunate în capitala Lombardiei. Stare de șoc provocată de pierderea unui Compozitor! De necrezut ni se pare, astăzi
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
tipuri de generativitate. Bacovia este unul dintre ei, iar un altul Virgil Mazilescu." Partea cea mai substanțială a eseului lui Ion Buzera e demonstrația omologiei existential-poetice Bacovia-Mazilescu prin subtile observații sprijinite pe citate. * În același număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original și în tălmăcirea lui George Popescu, un interviu, în italiană, acordat de poet (nu ni se spune în ce an și de unde e reprodus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să intre în el doar vizitiul și călătorul care sade, printre bagajele sale, pe paiele împrăștiate pe jos și care, observă mucalit italianul, trebuie să se lase strîns legat căci drumurile șunt abominabile". A fost găsită o trăsura. Și i s-a spus că șase căi sînt prea puțini, închiriindu-se șaisprezece. Iată o schiță de portret a Giurgiului: "Potrivit cu ideile apusene, orașul
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
Z. Ornea Sub numele Stelian Popește era cunoscut Stelian Popescu în lumea politică, culturală și a presei, cel ce devenise din 1914 conducătorul cunoscutului ziar întemeiat în 1888 de italianul Luigi Cazzavillan. Acest nume de Popește avea două conotații. Cea dintîi se referea la fosta sa calitate de amant al bătrînei doamne Cazzavillan (fiind delegat, ca magistrat, să autentifice testamentul lui Cazzavillan) cu ajutorul căreia, treptat, a acaparat conducerea ziarului. Și
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
de o anume ambiguitate morală în actul de a citi și a folosi - fie și în scop științific - scrisorile altora. Condiții asemănătoare au determinat de altfel și apariția unei foarte interesante cărți a celebrului Leo Spitzer: ale prizonierilor de război italieni 1915-1918 (1921); ar merita încercată o comparație între cele două corpusuri (deși, în cazul lui Spitzer, esențial e comentariul, analiza tematică și stilistică a textelor). în scrisorile în cauză, întîlnim desigur comentariile metadiscursive despre începerea scrierii "Foaie verde de homei
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
popular" compus din 300 de cititori, aleși de bibliotecile din Provincia di Mantova, Brescia și provinciile limitrofe, fiecare membru își exprimă și motivează votul pentru fiecare dintre cele trei opere. O secțiune a juriului a fost constituită pe lîngă Asociația italienilor din România cu sediul la Iași. Cărțile selecționate și prezentate cu această ocazie sînt Nostalgia de Mircea Cărtărescu, traducere de Bruno Mazzoni, Roma, Voland, 2003, Il diario di Dracula (Jurnalul lui Dracula) de Marin Mincu, Milano, Bompiani, 2004, și Fundesac
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
lumină a eroului; ...petrecut astfel într-o altă dimensiune spirituală. Programul de sală se constituie într-un volum de consistentă ținută muzicologică; libretul este prezentat în ediție bilingvă, franceză și italiană; unul dintre studiile muzicologice, cel introductiv, îi aparține compozitorului italian Roman Vlad, muzician originar din România, un spirit ardent, împătimit al muzicii enesciene, personalitate care nu-și arată vârsta octogenară; cu două zile înaintea premierei a susținut o captivantă conferință publică de prezentare a lucrării, cântând la pian și vocalizând
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]